» înapoi la cuprins « Reflecţie la duminica a II-a din Postul Mare

Fiul lui Dumnezeu, cel iubit

"Chipul lui Isus"

Gen 22,1-18; Ps 115; Rom 8,31-34; Mc 9,2-10

Isus dă la o parte vălul şi le arată discipolilor chipul său glorios. Petru reacţionează şi de data aceasta. Doreşte să rămână pe munte, pentru totdeauna, să rămână cu Isus, cu Ilie şi cu Moise. Viziunea însă se încheie şi se aşază din nou vălul secretului mesianic.

Contextul: schimbarea la faţă

Isus părăseşte Galileea, se îndreaptă spre Cezareea lui Filip şi se dedică pregătirii discipolilor săi. Pe drum le vorbeşte despre moartea şi învierea sa, iar această noutate duce la o mare confuzie în grupul lor. De altfel, Petru nu reuşeşte nicidecum să înţeleagă mesajul Învăţătorului său. Protestează. Isus să ajungă pe cruce? Este un scandal! Va fi un eşec total, cu siguranţă. În numele tuturor, Petru îndrăzneşte să-l certe pe Isus. Fiind în mijlocul celor săraci, cu atâţia bolnavi şi nevoiaşi care îl înconjoară pe Învăţătorul său, el vede cum se aprinde tot mai mult speranţa mesianică. În sfârşit! În mintea lui, Învăţătorul nu poate să fie decât gloriosul şi eliberatorul Mesia. În acest context Isus le arată discipolilor cum să-l urmeze, iar apoi ia pe trei dintre ei, pe Petru, Iacob şi Ioan, şi se retrage împreună cu ei pe un munte înalt. Aici i s-a schimbat înfăţişarea, el apare în gloria sa şi vorbeşte cu Ilie şi cu Moise despre cele ce se vor întâmpla la Ierusalim peste puţin timp. La sfârşit, în timp ce coboară de pe munte, Isus le porunceşte celor trei să nu dezvăluie încă nimănui secretul încredinţat doar lor.

Isus este Mesia cel suferind: El dezvăluie cine este şi vesteşte moartea şi învierea sa.

La izvoarele cuvântului

Textele liturgice scot în evidenţă identitatea lui Isus şi rolul crucii.

- În prima lectură, autorul sacru prezintă scena în care Dumnezeu îi cere lui Abraham să i-l ofere ca ardere de tot pe Isaac, povestind încercarea lui Abraham, pregătirea sacrificiului, intervenţia îngerului, iar la sfârşit dezvăluirea promisiunilor: "Mă jur pe mine însumi - oracolul Domnului - pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul fiul tău, te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi descendenţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării".

- În a doua lectură, Paul afirmă că niciun obstacol nu poate să stea în calea mântuirii celui care crede în Isus: "Fraţilor, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?"

- În evanghelie, Marcu povesteşte mai întâi momentul schimbării la faţă în care prezintă identitatea lui Isus, reia apoi secretul mesianic, iar la sfârşit subliniază vestea morţii şi învierii lui Isus: "În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi".

Perspectiva: "pe un munte înalt", "Fiul meu cel iubit", "le-a poruncit"

1. "Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei"

În zilele trecute Isus le-a dat discipolilor vestea că va trebui să sufere mult, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. De neînchipuit. A fost ca un fulger. Discipolii sunt zăpăciţi de-a binelea, iar în numele lor, Petru protestează. Gândindu-se la un Mesia puternic şi eliberator, el nu poate să accepte vestea unui Mesia suferind. Ar fi schimbat totul... Petru îl i-a deoparte pe Isus şi îl ceartă. Atunci Isus se întoarce, priveşte spre discipoli şi le spune că şi ei, urmându-i exemplul, trebuie să-şi poarte crucea, apoi îl ceartă pe Petru şi îi spune că nu cunoaşte încă planul lui Dumnezeu şi că gândeşte ca un om.

În a şaptea zi, Isus îi ia pe Petru, Iacob şi Ioan şi îi duce pe un munte înalt, în împrejurimea Nazaretului. Sunt deoparte, pe Tabor, doar ei. În acest loc de revelaţie, în care Dumnezeu se apropie de pământ, el doreşte să le dezvăluie celor trei discipoli preferaţi identitatea sa. I se schimbă înfăţişarea înaintea lor şi hainele lui devin strălucitoare, foarte albe. Se dezvăluie în Isus gloria lui Dumnezeu şi în acel moment apar Ilie şi Moise, doi reprezentanţi ai profeţilor şi ai legii. Şi în timp ce Isus şi cei doi vorbesc între ei, discipolii sunt cuprinşi de o teamă sfântă din cauză că îl văd pe Învăţătorul lor învăluit de gloria lui Dumnezeu. Atunci intervine Petru. Se adresează lui Isus şi se oferă de unul singur să facă trei colibe. Se gândeşte la gloria lui Isus, la Ilie şi la Moise, care ar fi continuat să converseze cu Învăţătorul său, şi, probabil, speră să îi aibă în preajmă cu învăţăturile lor, cât mai mult timp.

2. "Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: «Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!»"

Cum Petru termină de vorbit cu Isus, cei trei discipoli văd un nor, semnul prezenţei lui Dumnezeu, care îl învăluie în umbră pe Isus şi pe cei doi interlocutori, Ilie şi Moise. Pe moment aud un glas care spune: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!", şi confirmă faptul că Isus se află într-o legătură specială cu Dumnezeu.

Evanghelia mărturiseşte că în Isus se împlinesc toate Scripturile. În el îşi găsesc răspunsul toate promisiunile făcute de Dumnezeu şi orice dorinţă de fericire din inima omului. Da, Isus este Mesia glorios, însă gloria lui se dezvăluie prin cruce: el este Fiul Omului, el este slujitorul suferind al lui Dumnezeu.

3. "În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi"

Petru, Iacob şi Ioan privesc în jur şi nu mai văd pe nimeni, în afară de Isus. După ce s-a terminat acea viziune specială, ei văd chipul lui Isus ca mai înainte, însă înţeleg acum mai multe despre el, despre identitatea şi despre misiunea lui, aspecte care depăşesc ce-i drept capacitatea lor de a cunoaşte şi de a observa. După aceea, subliniază evanghelia, în timp ce coboară de pe munte, Isus le porunceşte celor trei discipoli să nu povestească nimănui cele văzute, adică să nu-i dezvăluie misterul mesianic, mai înainte de a se întâmpla învierea Fiului Omului.

Mai târziu, Petru, Iacob şi Ioan îşi vor da seama că pe munte, în cadrul experienţei avute împreună cu Isus, au fost martori ai gloriei sale dumnezeieşti, a acelei glorii pe care o vor înţelege şi de care se vor bucura numai după momentul crucii şi al învierii.

Pentru ca viaţa să fie trăită

(Rugăciunea zilei)

"Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit,

întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău,

ca, purificându-ne privirea lăuntrică,

să ne putem bucura de vederea gloriei tale".

Gândurile mele

Pe Tabor discipolii sunt cuprinşi de o teamă sfântă din cauză că îl văd pe Învăţătorul lor învăluit de gloria lui Dumnezeu.

Evanghelia mărturiseşte că în Isus se împlinesc toate Scripturile. În el îşi găsesc răspunsul toate promisiunile făcute de Dumnezeu şi orice dorinţă de fericire din inima omului.

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «