» înapoi la cuprins «

Viaţa Mariei Ward

La 23 ianuarie 1585, se naşte Maria Ward, în Mulwith, aproape de Ripon, în Yorkshine, într-o familie fidelă religiei catolice. Era o perioadă importantă pentru politica externă a Angliei, regatul transformându-se într-o putere mondială. Pentru catolici, timpul acela era caracterizat ca fiind cel mai rău care putea fi vreodată închipuit, deoarece prigoana a atins punctul ei culminant. Atmosfera călduroasă din casa natală contrasta puternic cu legile aspre impuse în acea vreme împotriva catolicilor. Cu toate acestea, familia Ward a rămas statornică în credinţa sa.

1595: Are loc un incendiu în casa familiei Ward, la Mulwith.

1599: Strămutarea Marie Ward la familia Babthorpe, în Osgodby, aproape de Selbi.

1605: Pleacă la Londra.

1606: Maria Ward părăseşte Anglia şi intră în mănăstirea clariselor sărace, ca soră laică, la Saint Omer.

1607-1608: Fondează în Gravelines o mănăstire a clariselor sărace, pentru tinere de naţionalitate engleză, unde intră ea însăşi.

1609: La 2 mai i se arăta că viaţa la clarisele sărace nu este vocaţia ei. În luna septembrie a aceluiaşi an se întoarce în Anglia, alături de primele însoţitoare: Winefrid Wigmore, Susanna Rookwood, Catherine Smith, Jane Browne, Mary Poyntz.

1609-1610: Şapte surori, care aveau acelaşi năzuinţe, s-au stabilit în oraşul Saint Omer din nordul Franţei, însufleţite de idealul ca pe viitor să lucreze în totalitate pentru binele sufletelor.

1611: Prin viziunea "Ia pe aceleaşi a societăţii", Dumnezeu i-a arătat Marie Ward drumul vieţii. I s-a revelat că trebuie să urmeze modul de viaţă şi regulile sfântului Ignaţiu din Loyola.

1614-1619: Călătorii dese în Anglia.

1615: "Viziunea sufletului drept" constituie ceasul de har la care Maria Ward a ajuns la un moment hotărâtor al vieţii sale, deoarece a ştiut ce trebuie să facă şi ce să ceară. În "Viziunea sufletului drept", Maria spune că sufletul pe care l-a văzut în spirit, i s-a părut mult mai frumos decât ar putea ea să exprime. Împreună cu un grup de surori, a iniţiat în Londra apostolate clandestine. Fiecare acţiune a lor urmărea binele aproapelui, îi învăţau pe cei neştiutori şi îi pregăteau pentru sacramente, îi încurajau pe cei persecutaţi, vizitau pe cei închişi în închisoare, le duceau hrană şi diferite lucruri necesare. Un arhiepiscop din Canterbury a declarat că Maria Ward face mai mult decât şase iezuiţi.

1616: Anul în care evenimentele au luat o cotitură hotărâtoare. Maria a fondat prima ei casă la Liege.

1621: În luna octombrie, fondează o casa la Köln şi Trier. În aceeaşi lună, împreună cu un grup mic de surori, Maria Ward a pornit spre Roma pentru a prezenta Sfântului Părinte planul lor îndrăzneţ. Călătoria lor plină de peripeţii, lungă de peste 2.000 km, a fost parcursă pe jos, pe poteci înzepezite, şi s-a încheiat în ajunul Crăciunului. La 28 decembrie are audienţă la papa Grigore al XV-lea. Din păcate, el nu s-a ocupat personal de cererea pentru aprobare, ci a fost încredinţată în mâinile Congregaţiei pentru Episcopi şi Ordine Religioase. Aprobarea Institutului a fost respinsă şi Maria nu a fost informată direct despre aceasta.

1622: Cereri repetate pentru recunoaşterea de către papă a Institutului său şi a unei şcoli la Roma.

1623: Moartea Barberei Ward la 23 ianuarie. Tot în acelaşi an fondează un Institut la Napoli şi Perugia şi merge în audienţă la papa Urban al VIII-lea.

1625: În luna aprilie, primesc decretul Congregaţiei "Propaganda Fide" prin care se interzice Institutul Mariei Ward. Decretul a avut consecinţe imediate doar asupra caselor din Italia. În luna iulie are loc închiderea forţată a şcolii din Roma, iar în luna noiembrie, prin decretul cardinalului vicar al Diecezei de Roma, se închide forţat şi casa din Roma. Urmeză şi închiderea forţată a casei din Perugia.

1626: În luna noiembrie, călătoria de la Roma la München.

1627: La cererea principelui Maximilian I al Bavariei, a fondat casa Paradeis, la München, cu scopul de a educa fete, care până atunci nu au avut posibilitatea să acceadă la educaţie. În luna iunie, bazându-se exclusiv pe bunăvoinţa împăratului Ferdinand al II-lea, fondează la Viena o casă şi o şcoală.

1628: Tot prin bunăvoinţa împăratului Ferdinand al II-lea, fondează şi casa din Pressburg, azi Bratislava. În acelaşi an, primeşte din partea Congregaţiei "Propaganda Fide" un alt decret care interzice Institutul Mariei Ward, însă ea nu a fost informată despre aceasta. În lunile mai-iunie, încearcă să fondeze o casă în Praga. În toamna aceluiaşi an, au loc repetate călătorii de la München, la Viena şi închiderea definitivă a casei din Napoli.

1630: În luna ianuarie are loc închiderea casei din Saint Omer, iar în luna aprilie Maria părăseşte Roma călătorind spre München. La 6 aprilie, Maria Ward adresează însoţitoarelor din Liege o scrisoare şi peste câteva săptămâni este închisă forţat casa din Liege, iar mai târziu cea din Köln şi din Trier. Winefrid Wigmore este trimisă în luna iulie de către Maria Ward ca vizitatoarea caselor din Köln, Trier şi Liege, încercând să dea un nou avânt formei exterioare a vieţii consacrate. În luna septembrie a aceluiaşi an, sunt interogate primele membre ale Institutului din Liege de către nunţiul Carafa. Are loc trimiterea protocoalelor la congregaţia pentru apărarea credinţei. Documentele sunt trimise inchiziţiei.

1631: La 13 ianuarie a venit o lovitură decisivă, când papa Urban al VIII-lea a iscălit decretul "Pastoralis Romani Pontificis", document în care le condamnă cu cele mai dure cuvinte pe "iezuite" şi declară Institutul complet "suprimat, desfiinţat şi nimicit". La 7 februarie este arestată Maria Ward la porunca Inchiziţiei şi încarcerată în mănăstirea "Anger", din München, iar la 14 aprilie acelaşi an este eliberată din închisoare. Tot în acelaşi an, la 13 februarie, este arestată şi încarcerată de către Inchiziţie şi Winefrid Wigmore.

1632: Maria ajunge la Roma, la invitaţia papei Urban al VIII-lea. Ea este reabilitată de către papa, dar Inchiziţia o obliga să trăiască sub strictă observaţie la Roma.

1635: Redeschiderea şcolii din "Casa Paradeis", în München.

1637-1638: Maria părăseşte Roma şi stă cinci luni la Paris. Călătoreşte apoi de la Paris la Spa şi Liege; pe parcursul călătoriilor se îmbolnăveşte în repetate rânduri.

1639: Soseşte în Anglia unde conduce o casă la Londra, împreună cu câteva eleve.

1642: Pleacă spre Hutton Rudby, Yorkshire, apoi spre Heworth şi York.

1644: Asediul din York atinge apogeul şi împreună cu însoţitoarele părăseşte oraşul, iar după capitularea trupelor parlamentului, Maria se întoarce la Heworth.

1645: La 30 ianuarie moare Mariei Ward. Înainte să moară, a adunat în jurul ei un grup de surori şi le-a încredinţat ca testament aceste cuvinte: "Vă recomand, să vă trăiţi vocaţia; aceasta să fie statornică, eficace şi plină de dragoste". Ultimul ei cuvânt a fost "Isus".

1877: Institutul apostolic fondat de către Maria Ward a fost recunoscut de Biserică, sub numele de "Institutum Mariae Virginis" (IBMV).

1909: Este anul în care a fost recunoscută oficial ca şi fondatoare. O sută de ani mai târziu, a fost îndepărtată povara acuzaţiilor din trecut prin decretul papei Pius al X-lea, care a permis Institutului să facă publică numirea acestei femei deosebite ca fondatoare.

1951: Papa Pius al XII-lea a numit-o pe Maria Ward patroana "Congresului mondial al apostolatului laic", alături de sfântul Vincenţiu de Paul, numind-o "acea incomparabilă femeie pe care Anglia catolică a dăruit-o Bisericii, în timpurile sale cele mai sumbre şi mai sângeroase".

1978: Cu acordul Societăţii lui Isus, congregaţia Mariei Ward a obţinut aprobarea pentru constituţiile iezuiţilor, pe care ea le-a cerut încă din anul 1621.

2003: În baza decretului nr. 10 din 7 iunie 2003, Biserica a aprobat noile constituţii ignaţiene. Asfel, "Ramura romană" a Institutului a preluat integral constituţiile iezuiţilor şi numele de "Congregatio Jesu", aşa cum a fost viziunea iniţială a Mariei Ward, în care numele făcea parte din revelaţia originară avută în anul 1611: "Ia aceleaşi lucruri de la Societatea lui Isus".

2009: La 5 octombrie 2009, s-a deschis la Roma, în "Piazza del Popolo", seria celebrărilor jubiliare prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la fondare. Jubileul s-a desfăşurat până în ziua de 9 octombrie. Totodată, a fost celebrat jubileul de 100 de ani de la recunoaşterea de către Biserică a Mariei Ward ca fondatoare a "Congregatio Jesu". Este şi anul în care papa Benedict al XVI-lea a promulgat decretul prin care se recunosc virtuţile eroice ale Mariei Ward.

Sursa: http://www.scoala-sfmaria.ro/prezentare/fondatoare

Sr. Bernarda Frâncu, CJ

» înapoi la cuprins «