» înapoi la cuprins «

"Sunt aici datorită lui Isus"

De când eram copil, simţeam că îl iubesc mult pe Isus şi, mai ales, pe Duhul Sfânt. Poate că aceasta s-a întâmplat şi din cauză că, în copilărie, am experimentat refuzul şi neacceptarea din partea mamei, care la un moment dat m-a dat altcuiva spre creştere.

La vârsta de 15 ani, mi-am dorit să am grijă de alţi copii care, de asemenea, erau singuri şi părăsiţi de părinţi. Când aveam 17 ani, am avut o criză de credinţă, o perioadă în care mă îndoiam de existenţa lui Dumnezeu. Aveam coşmaruri destul de des şi visam că viaţa mea ar fi fără rost, fără sens. Mă trezeam înspăimântată. În acel timp, lucram şi studiam departe de casă. Acolo unde lucram, m-am întâlnit cu o fată foarte credincioasă, cu care m-am împrietenit şi căreia îi povesteam criza de credinţă prin care treceam şi sentimentul de nesiguranţă pe care îl trăiam. Această fată era protestantă şi mi-a dăruit o Biblie. M-a atins foarte mult cuvântul Domnului, mai ales acest fragment: "Am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc, am fost străin şi voi m-aţi primit (Mt 25). Atunci am simţit că nu este de ajuns doar să citesc, ci că trebuie să schimb ceva în viaţa mea.

Lucrând, am avut un salariu minim, dar jumătate din el l-am dăruit pentru misionari. Am simţit, însă, că Domnul vrea mai mult de la mine, că mă vrea pe mine. Mă gândeam atunci să-l urmez pe Isus, pe care îl iubeam cu adevărat atât de mult. Într-o zi, găsind o broşură cu diferite congregaţii de surori, mi-a plăcut numele Surorile Misionare "Slujitoarele Duhului Sfânt". Nu ştiam să mă hotărăsc şi într-o zi mi-am spus: "Acum voi deschide Biblia şi te rog, Doamne, dă-mi un răspuns". Am deschis-o şi am găsit acest text: "Dacă cineva este necăsătorit să rămână aşa" (1Cor 7,8). Am rămas surprinsă, deoarece la un răspuns aşa clar nu mă aşteptam. Acest verset a fost însă decisiv în hotărârea mea de a-l urma pe Isus. Multe dintre trăirile mele, le povesteam prin scrisori unchiului meu, care a fost frate iezuit în India. Sfaturile lui m-au inspirat pentru o anumită decizie clară. De vreo trei ori, în viaţa mea consacrată Domnului, am avut o experienţă asemenea cu aceea a momentului convertirii sfântului Paul. Mă simţeam foarte păcătoasă şi nevrednică, dar întotdeauna am fost consolată profund de cuvintele adresate de Domnul sfântului Paul: "Îţi ajunge harul meu" (2Cor 12,9). Şi atunci când îmi era greu, mi-am amintit întotdeauna de motivaţia de la început: "Nu sunt aici, adică la mănăstire, din cauza unei persoane sau a unei surori, ci sunt aici datorită lui Isus".

Sr. Lioba Brand, SSpS

» înapoi la cuprins «