» înapoi la cuprins « >

Casa de Copii "Maria Montini Lavezzari", Oituz

Angajarea apostolică specifică congregaţiei este de a primi, a asista şi a educa copiii şi tinerii, în mod deosebit pe cei săraci, neajutoraţi sau puşi în condiţii periculoase, conform exigenţelor şi împrejurărilor timpurilor şi locurilor (Constituţii, articolul 5).

S-a avut în vedere articolul cinci din Constituţiile Surorilor Benedictine ale Divinei Providenţe chiar de la începutul prezenţei acestora în România. Încă din vara anului 1991, prin grija unui binefăcător italian, domnul Carlo Lavezzari, care dorea să vină în ajutorul copiilor orfani din România, s-a pus piatra de temelie a unui orfelinat dedicat memoriei mamei sale răposate, Maria Montini Lavezzari. Era un lucru deosebit pentru societatea românească care, după revoluţia din anul 1989, începea să se confrunte cu probleme din ce în ce mai mari, mai ales în domeniul asistenţei sociale. Nivelul de trai începuse să scadă în mod simţitor şi tot mai mulţi copii îşi vedeau spulberate speranţele şi visele. Viaţa li se descoperea cu toată tragedia ei. Zâmbetul şi bucuria erau prietenii cei mai doriţi şi căutaţi, dar foarte greu de descoperit pentru unii dintre copii.

Eforturile făcute pentru ridicarea acestui edificiu - o casă de linişte şi pace în zgomotul acestei lumi - sunt necunoscute de cei mai mulţi. Cu toate dificultăţile întâmpinate, lucrările au continuat în decursul tuturor acestor ani. Este o muncă tăcută şi ascunsă, uneori desconsiderată de cei care nu o înţeleg. Construcţia începută în anul 1991 este terminată doar parţial. Din octombrie 1999, orfelinatul funcţionează la o treime din capacitate. Între timp se continuă eforturile pentru a termina integral construcţia şi pentru a oferi copiilor condiţii cât mai bune pentru o dezvoltare armonioasă şi echilibrată.

Nucleul comunităţii de copii al orfelinatului l-a constituit trei fraţi din Dărmaneşti. Familia în care au trăit primii ani ai copilăriei nu reuşea să le ofere condiţii normale de viaţa. Mama, deşi încă tânără, nu acorda copiilor săi îngrijirile atât de necesare la vârsta fragedă. Tatal micuţilor murise într-un tragic accident de muncă. Părintele paroh din Dărmăneşti, cunoscând situaţia dificilă a familiei, ne-a cerut ajutorul. Astfel, începând din toamna anului 1994, toţi cei trei fraţi au devenit parte integrantă a comunităţii noastre. La început le-am oferit tot ajutorul necesar în cadrul mănăstirii noastre. Încetul cu încetul, mai apoi, numărul copiilor a crescut. Urmând exemplul fondatoarelor noastre, surorile Iustina şi Maria Schiapparoli, am încercat să venim în ajutorul tuturor acelora care alergau la noi. Dificultăţile întâlnite au fost mari, însă Dumnezeu era mereu prezent în viaţa noastră şi ne-a anunţat să depăşim cu seninătate toate obstacolele. Tot Dumnezeu este acela care a inspirat atâtor oameni de bunăvoinţă dorinţa de a contribui la înfrumuseţarea vieţii acestor copii atât de încercaţi.

Această operă apostolico-caritativă nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi fost sprijinită de ajutorul material al atâtor binefăcători cunoscuţi şi necunoscuţi. Avem o vie recunoştinţă pentru marele binefăcător al orfelinatului, defunctul domn Carlo Lavezzari. O rugăciune fierbinte de recunoştinţă şi mulţumire o adresăm Domnului şi îi cerem să recompenseze eforturile făcute. Mulţumim Provinciei Italiene care a contribuit la realizarea acestui proiect social. Credem că rugăciunile copiilor vor recompensa pe deplin efortul făcut. Mulţumiri deosebite adresăm tuturor binefăcătorilor din Italia sau din alte ţari occidentale. Cu multă recunoştinţă, trecem sub tăcere numele tuturor. Numele tuturor binefăcătorilor sunt întipărite acolo unde nimeni nu le poate şterge sau uita, sunt în inima lui Dumnezeu.

În prezent, în orfelinatul din Oituz se află un grup de 30 de copii care se bucură de asistenţa şi îngrijirea surorilor. Acestea sunt ajutate în munca de educare, de doi tineri seminarişti voluntari. Şi alte persoane laice contribuie ca activitatea apostolico-educativă să se desfăşoare în condiţii cât mai bune.

Sub privirea ocrotitoare şi iubitoare a Mamei noastre cereşti, Fecioara Maria, care a oferit copilului divin toată dragostea sa, inspirându-ne din atitudinea ei maternă continuăm să luptăm şi să lucrăm în favoarea copiilor marginalizaţi şi abandonaţi. Prezenţa şi munca noastră în mijlocul acestor copii, dorim să fie semne ale iubirii pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi.

Sr. Mihaela Baciu, SBDP

» înapoi la cuprins «