» înapoi la cuprins « >

"Mănăstirea, o oază de pace"

În scurt timp, răspândirea familiei clariselor a ajuns în ţări îndepărtate şi datorită cuvântului fraţilor, însoţitorii lui Francisc, care au străbătut Europa vestind pacea, predicând evanghelia lui Isus şi îndemnându-i pe toţi la convertire. Şi iată că mlădiţa sfântului Francisc, Clara din Assisi, continuă să genereze noi mlădiţe, o adiere de noutate se revarsă asupra creştinătăţii, răspândind din belşug seminţele ajunse la maturitate la "Sfântul Damian", seminţe care găsesc pretutindeni terenul adaptat pentru a încolţi şi a produce la rândul lor roade de sfinţenie. Carisma continuă să se întrupeze în mod concret potrivit locurilor, timpurilor şi situaţiilor, în fidelitate faţă de cuvintele pe care sfânta Clara le-a adresat surorilor în testamentul ei: ,,Domnul însuşi (...) ne-a stabilit ca formă, exemplu şi oglindire nu doar pentru ceilalţi oameni, dar şi pentru surorile noastre, pe care Domnul le va chema la vocaţia noastră, pentru ca şi ele să fie oglindire şi exemplu celor care trăiesc în lume" (TesC 19-20).

Sfântul Francisc din Assisi, pe când construia biserica ,,Sfântului Damian" total vizitat de mângâierea divină, prin marea bucurie şi prin iluminarea Duhului Sfânt a profetizat despre noi şi, unor săraci care se găseau în apropiere, le spunea cu voce plină şi în limba franceză: ,,Veniţi să mă ajutaţi la construirea mănăstirii de la "Sfântul Damian", pentru că în curând vor veni să locuiască în ea femei care prin faima sfinţeniei vieţii lor vor aduce laudă Tatălui nostru ceresc în întreaga Biserică" (FF2827).

Această profeţie a devenit realitate şi pentru comunitatea din Citta de Castello (Perugia-Italia) de unde noi provenim, când ministrul general, de fericita amintire, părintele Lanfranco Serrini, în anul 1993 propune surorilor fondarea unei mănăstiri în România, alături de fraţii conventuali ai sfântului Francisc. Surorile au înţeles că este voinţa Domnului această mănăstire prin faptul că, în acel an au intrat câteva tinere românce să facă experienţă de viaţă monahala în comunitatea lor. Şi aşa s-au deschis misiunii, după cum spunea papa Ioan Paul al II-lea: ,,Nu vă fie teamă: deschide-ţi porţile lui Cristos şi deschideţi-vă estului". Am primit cu bucurie această ,,chemare misionară", am urmat-o cu credinţă, ţinând cont de ceea ce ne cerea voinţa lui Dumnezeu nouă. Ministrul general, părintele Lanfranco Serrini, ne îndemna şi ne încuraja permanent, iar într-o scrisoare adresată nouă ne spunea: ,,Fiţi sincere cu Dumnezeu, răspundeţi cu generozitate chemării sale şi simţiţi-vă coresponsabile în răspândirea vocaţiei clariene în teritoriul de misiune. Aveţi posibilitatea de a ajuta apariţia unei mănăstiri în România, deoarece aveţi în mijlocul vostru surori din acea naţiune şi împreună veţi putea să vă angajaţi concret în câmpul de muncă misionar".

Aceste cuvinte trezesc fără îndoială uimire, uimirea credinţei, care ştie să contemple şi să primească operele Domnului. Planurile lui Dumnezeu sunt totdeauna imprevizibile! Cu binecuvântarea Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea începem misiunea noastră de fondare a mănăstirii de clauzură pe pământul României la Roman, judeţul Neamţ. Construcţia mănăstirii a început în anul 2002 şi a fost finalizată în anul 2007. Am avut bucuria de a începe trăirea vieţii clariane în noua casă, la 15 ianuarie 2007, zi dedicată ca memorie liturgică ,,Preasfintei Fecioare Maria, trandafir tainic". Iar la 13 octombrie din acelaşi an a avut loc celebrarea consacrării altarului, a sfinţirii bisericii şi a mănăstirii. Astăzi, suntem aici, pe pământ Românesc, o mică prezenţă, o mică Biserică universală care ,,cântă şi umblă", afirmând şi mărturisind cu bucurie primatul lui Dumnezeu în viaţă.

Suntem prezente în această mănăstire de opt ani şi în aceşti ani multe tinere au avut oportunitatea de a cunoaşte mai îndeaproape spiritualitatea clariselor. Una dintre tinerele acestea a simţit chemarea de a face parte din această comunitatea. La 30 decembrie 2012, când Biserica întreagă celebrează sărbătoarea "Sfânta Familie de la Nazaret", la mănăstirea noastră, după celebrarea sfintei Liturghii, a avut loc ritul intrării în postulandat a tinerei Mihaela Farcaşi. După un timp de formare, a îmbrăcat haina monahală, începând anul de noviciat. Ne bucurăm de acest prim ,,dar" din partea donatorului harului, de la care, după cum credem, coboară orice dar bun şi desăvârşit. Astăzi, comunitatea noastră e formată din patru călugăriţe cu voturi solemne şi o novice.

Prezenţa şi activitatea noastră de viaţă contemplativă este în clauzură.

Suntem chemate în a ne îndrepta continuu privirea spre umanitatea lui Cristos, care s-a făcut cale spre Tatăl, şi să manifestăm, nu doar în interiorul zidurilor mănăstirii, dar şi în afara ei, într-o lume secularizată, frumuseţea şi posibilitatea unei vieţi cu adevărat evanghelice, plecând de la raportul cu Dumnezeu, care dă mărturie despre primatul lui Dumnezeu, printr-o viaţă de rugăciune, în care surorile se încredinţează complet şi încredinţează lui Dumnezeu durerea şi bucuria lumii de la care trag, la rândul lor, speranţa ce trebuie dăruită din nou fraţilor şi surorilor. Ca şi specific al nostru de rugăciune contemplativă, în fiecare zi suntem chemate să susţinem mădularele fragile şi nesigure ale trupului lui Cristos, care este Biserica. Sfânta Clara ne îndeamnă: ,,Fixează ochii înaintea oglinzii eternităţii, fixează sufletul tău în splendoarea gloriei, fixează inima ta în cel care este chipul naturii divine şi transforma-te pe deplin prin intermediul contemplării în imaginea divinităţii sale" (FF 2888). Prezenţa în faţa lumii ca surori dă mărturie despre posibilitatea de a trăi raporturi gratuite şi axate pe primirea reciprocă, relaţii care pornesc de la caritatea crucifixului, pentru a edifica o comuniune profundă în căutarea binelui comun. Pentru cine doreşte, zilnic poate participa la momentele noastre de rugăciune comunitară şi la sfânta Liturghie în capela noastră. Suntem deschise în a primi grupuri, familii, tineri şi tinere care doresc să trăiască un timp de rugăciune şi de intimitate cu Dumnezeu în mănăstirea noastră. De câţiva ani, colaborăm împreună cu echipa formativă vocaţională din zona Roman, pentru a însoţi tinerii şi tinerele ,,Grupului Samuel", care vin în mănăstirea noastră să-şi descopere propria vocaţie.

Surorile sunt chemate să trăiască în comuniune şi din munca propriilor mâini: ,,Surorilor cărora Domnul le-a dat harul să muncească, să facă acest lucru după ora a treia, dedicându-se lucrărilor decorative şi celor utile comunităţii, cu fidelitate şi devoţiune,,(FF2792). Ele imită calea sfintei simplităţi, a umilinţei şi a sărăciei şi onestitatea modului sfânt de viaţă arătat de sfântul Francisc şi de sfânta Clara.

Vino şi vezi

Celor mai tineri, care sunt în căutarea unui drum în viaţă, papa Francisc le adresează îndemnul de a nu se teme de necunoscutele vieţii, care de cele mai multe ori frânează avântul idealurilor înalte. "Uneori, necunoscutele şi preocupările pentru viitor şi incertitudinea care afectează viaţa de fiecare zi riscă să paralizeze aceste elanuri, să frâneze visurile, până la punctul de a gândi că nu merită să te dăruieşti şi că Dumnezeul credinţei creştine îngrădeşte libertatea lor. În schimb, dragi tineri, să nu fie între voi teama de a ieşi din voi înşivă şi de a vă porni la drum! Evanghelia este cuvântul care eliberează, transformă şi face mai frumoasă viaţa noastră. Cât este de frumos să vă lăsaţi surprinşi de chemarea lui Dumnezeu, să primiţi cuvântul său, să puneţi paşii existenţei voastre pe urmele lui Isus, în adorarea misterului divin şi în dăruirea generoasă faţă de ceilalţi! Viaţa voastră va deveni, zi după zi, mai bogată şi mai bucuroasă!" (Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei mondiale de rugăciune pentru vocaţii 2015). Dragi tineri, lăsaţi-vă pătrunşi de acest cuvânt: "Atunci şi tu vei simţi ceea ce este rezervat doar prietenilor săi, farmecul secret pe care Dumnezeu însuşi l-a pregătit încă de la început pentru cei care-l iubesc" (FF 2889).

Dorim să ne alăturăm fiecăruia dintre voi, dragi cititori, adresându-vă cuvintele de binecuvântare pe care sfânta Clara le îndreaptă fiecăruia dintre noi, fiicele sale:

,,Domnul să vă binecuvânteze şi să vă păzească.

Să strălucească faţa sa asupra voastră şi să vă dăruiască milostivirea sa.

Să-şi îndrepte privirea spre voi şi să vă dăruiască pacea sa.

Domnul să fie pururi cu voi şi să facă să fiţi mereu cu el!" (FF 2858).

Sr. M. Tereza Bogliş, OSC

» înapoi la cuprins «