» înapoi la cuprins « >

Început de postulandat în familia clariselor

La 30 decembrie 2012, când Biserica întreagă celebrează sărbătoarea "Sfânta Familie de la Nazaret", la mănăstirea Surorilor Clarise din Roman, după celebrarea sfintei Liturghii, a avut loc ritul intrării în postulandat a tinerei Mihaela Farcaşi. Asistentul spiritual al clariselor, pr. Alexandru Olaru, în prezenţa altor preoţi concelebranţi, a binecuvântat "Ta"-ul şi a dăruit tinerei postulante o candelă aprinsă, semn al luminii lui Cristos, care trebuie să-i călăuzească primii paşi în această nouă familie.

A fost un eveniment mult aşteptat şi cerut de la bunul Dumnezeu prin rugăciune. Surorile clarise sunt prezente de cinci ani în această mănăstire şi acum, după acest timp, au marea bucurie de a avea primul dar, care este, se poate spune, un răspuns la aceste rugăciuni. Oferim, pe scurt, câteva rânduri scrise chiar de tânără.

"Sunt Mihaela, o tânără din oraşul Iaşi, care după o perioadă de experienţă şi de discernământ de trei luni în interiorul fraternităţii Surorilor Clarise, am cerut să încep perioada de formare, intrând în postulandat, pentru a aprofunda şi a cunoaşte mai bine carisma clariană, având în suflet marea dorinţă de a-l urma pe Mirele divin în această formă de viaţă claustrală, voind să mă dăruiesc în totalitate şi în mod radical lui Dumnezeu.

Ceea ce m-a făcut să iau această decizie, de a intra în clauzură, a fost acea căutare continuă a aceluia care putea cu adevărat să sature sufletul meu, însetat de el. L-am căutat pentru mulţi ani şi, de fapt, credeam că l-am găsit, deoarece am făcut parte dintr-o congregaţie de viaţă activă. Dar nu aveam o pace adevărată, aş spune; simţeam că-mi lipsea ceva, că Dumnezeu îmi cerea altceva, să-i fiu consacrată lui, dar într-un alt mod, într-o viaţă retrasă, de tăcere, de rugăciune, de reculegere unde să-l pot auzi mai bine pe acela care vorbeşte inimilor care ştiu să-l asculte. Este frumos şi providenţial că ziua intrării mele în postulandat a fost tocmai în sărbătoarea «Sfânta Familie de la Nazaret». Fiind în Anul Familiei şi al Credinţei la nivel diecezan, ne amintim de importanţa şi rolul familiei creştine în educarea propriilor copii, care apoi vor fi liberi şi maturi în alegerile de viaţă, însoţindu-i cu rugăciunea pentru a discerne care este voinţa lui Dumnezeu. Noua familie a ordinului clariselor, din care acum fac parte, trăieşte în mod simplu şi concret sfânta evanghelie după exemplul sfântului Francisc şi a sfintei Clara; acest lucru îmi dăruieşte multă seninătate şi pace sufletească. El îmi cere să-l slujesc cu iubire şi disponibilitate în lucrurile mici şi simple în acest stil de viaţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru marea iubire pe care o are faţă de mine, conducându-mă pe căi misterioase, pentru a ajunge acolo unde el a dorit să fiu dintotdeauna. Toate spre mai mare slavă a lui Dumnezeu!"

» înapoi la cuprins «