» înapoi la cuprins «

Maica Maria Margherita Lazzari

Maria Lazzari s-a născut la Torino, la 6 iunie 1885, şi a fost botezată în aceeaşi zi în biserica parohială "Sfinţii Petru şi Paul". Parinţii săi erau din provincia Veneto, catolici practicanţi. Cu multe sacrifici, a reuşit să termine toate studiile şi să înceapă activitatea ca profesoară şi secretară la liceul din Torino. Aici, Maria simte în inima ei chemarea la viaţa consacrată. Sub îndrumarea spirituală a părintelui Filippo Rinaldi, a început o viaţă spirituală intensă şi rugându-se mult. O aştepta o mare misiune. Timpul liber îl petrecea în rugăciune, în biserica "Sfântul Giulgiu din Torino". În această biserică, Duhul Sfânt o luminează şi îi dă inspiraţia să formeze tinere îndrăgostite de patima lui Isus. După multe rugăciuni şi suferinţe, se încredinţează planului divin şi, în anul 1936, cu aprobarea cardinalului Fossati, sora Maria Margherita a început opera care i-a fost inspirată de Dumnezeu: "Misionarele Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos". Carisma acestei congregaţii are ca scop general preamărirea lui Dumnezeu, conlucrând la repararea Bisericii, redându-i strălucirea în măsura în care este posibil, ajutând societatea să trăiască "aşa cum vrea Dumnezeu şi împreună cu Isus Cristos răstignit".

Spiritul congregaţiei este pătruns de spiritul lui Cristos. Misionarele Pătimirii trăiesc, se roagă şi acţionează în aşa fel încât chipul lui Cristos să reînvie. Ele au o atenţie deosebită faţă de pătimirile lui Isus. În Isus, cu Isus şi pentru Isus, misionare pătimirii aspiră la sfinţenie şi îşi doresc să fie nimic, pentru ca Isus să fie totul, să nu posede nimic, pentru ca Isus să posede totul, să moară pentru lumea aceasta, pentru ca în ea să trăiască Cristos. Sora Margherita trăieşte profund această carismă în rugăciune, umilinţă şi prudenţă, prin simplitate şi răbdare eroică, prin seninătate în muncă şi sacrifici, practicând în mod eroic cele mai frumoase virtuţi.

Inima ei mare, plină de înţelepciune şi de iubire faţă de toate mizeriile umane, caută să-i încurajeze şi să-i sfătuiască pe toţi cei care veneau la ea. Astfel, prin toată viaţa ei, s-a străduit să lase un exemplu de urmat fiicelor sale spirituale, care îi continuă misiunea. De multe ori, Margherita spunea: "Isus este singurul motiv care ne dă puterea să continuăm această viaţă în iubirea sa, iubire în care îl vedem şi în care ne bucurăm de el, iar acesta este motivul fericirii noastre".

Sora Margherita ne-a încredinţat ca moştenire rugăciunea "orele de veghe". Această rugăciune cuprinde spiritul şi carisma noastră. Ea s-a rugat şi a meditat toată viaţa această rugăciune care cuprinde toate orele pătimirii.

Rugăciunea "Oferirea orei"

Lăudate şi binecuvântate să fie preasfânta inimă şi preţiosul sânge al lui Isus în preasfântul sacrament al altarului!

Veşnice Părinte, îţi ofer toate înfăptuirile şi reparaţiile preaiubitului tău Fiu, Isus, în timpul acestei ore în care se aminteşte (se adaugă intenţia din orarul pătimirii).

Orarul pătimirii

(Alcătuit după naraţiunea evanghelică)

Joi:

Ora 18 - Isus celebrează cina pascală;

Ora 19 - Cina euharistică;

Ora 20 - Discursul de adio şi rugăciunea sacerdotală;

Ora 21 - Isus merge în Grădina Măslinilor;

Ora 22 - Rugăciunea, agonia, sudoarea de sânge;

Ora 23 - Isus este arestat;

Ora 24 - Isus este condus la marii preoţi;

Vineri:

Ora 1 - Isus este dus la Ana şi Caiafa;

Ora 2 - Isus este judecat şi condamnat la moarte;

Ora 3 - Isus este renegat de Petru;

Ora 4-5 - Isus este dat pe mâna soldaţilor şi este insultat;

Ora 6 - Isus apare din nou în faţa Sinedriului şi este condamnat;

Ora 7 - Isus este dus în faţa lui Pilat;

Ora 8 - Isus este dus în faţa lui Irod şi este luat în râs;

Ora 9 - Isus este dus a doua oară în faţa lui Pilat;

Ora 10 - Isus este biciuit, încoronat cu spini şi prezentat poporului în locul lui Baraba;

Ora 11 - Isus este condamnat la moarte şi urcă Muntele Calvar;

Ora 12 - Isus este răstignit între doi tâlhari;

(De la ora 12 la ora 15 rămâne atârnat pe cruce)

Ora 13 - Isus se roagă pentru noi şi-l iartă pe tâlharul din dreapta;

Ora 14 - Isus o dăruieşte pe preasfânta Fecioară Maria ca Mamă tuturor;

Ora 15 - Isus moare pentru noi;

Ora 16 - Preasfânta inimă a lui Isus este străpunsă pentru noi;

Ora 17 - Isus este luat jos de pe cruce, aşezat în braţele Maicii sfinte şi îngropat.

"Mă unesc atât cât pot sfintelor intenţii voite atunci de sufletul său adorabil, dorind ca totul în mine, chiar şi cele mai mici mişcări, să fie îndreptate prin el, cu el şi în el, spre mărirea ta, spre mântuirea muribunzilor şi întoarcerea tuturor păcătoşilor.

O, Isuse drag, înflăcărează-mă de iubire şi de iubire consumă-mă. O, Marie, mama mea scumpă şi perfect exemplu de iubire faţă de Isus răstignit, ajută-mă să mă unesc cu el în această oră, să-l iubesc şi să mă sacrific generoasă şi bucuroasă pentru el! Să trăiesc şi să mor ca o adevărată misionară a pătimirii sale, jertfindu-mă pentru îndeplinirea sfintei sale voinţe, fără altă dorinţă decât aceea de a-l preamări şi de a-l iubi tot mai mult.

Isuse al meu, eu mă prostern spiritual în faţa tuturor altarelor sfinţite de prezenţa ta reală şi, prin dragostea inimii tale şi a inimii neprihănite a Mariei, prin dragostea îngerilor şi a sfinţilor, vreau să repet în fiecare clipă către ostia consacrată: Isuse, te iubesc, te ador, te binecuvântez şi îţi mulţumesc în numele tuturor creaturilor, te doresc cu ardoare în inima mea săracă.

O, dacă această ostie ar fi vreodată profanată, eu îţi ofer spre reparare jertfa Calvarului şi o unesc cu sărmana mea viaţă. Isuse al meu, iertare şi milostivire, prin meritele preţiosului tău sânge!

Veşnice Părinte, noi îţi oferim, alături de preasfânta Fecioară Maria îndurerată la picioarele crucii, sângele preţios al lui Isus pentru a îmblânzi dreptatea ta divină. Amin".

(Maica Maria Margherita Lazzari)

Maria Margherita a încredinţat toată congregaţia sfintei Fecioare Maria, mama tuturor vocaţiilor, cu aceste cuvinte:

"Să ne rugăm Mamei noastre cereşti. Eu am iubit-o mereu foarte mult şi doresc ca în Institut să fie o mare iubire faţă de sfânta Fecioară Maria. Ea este speranţa noastră, mângâierea noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Ştim că se gândeşte la noi, de aceea să avem încredere în ea".

(Din biografia Maicii Margherita)

Sr. Elisabetta Barolo, SMPI

» înapoi la cuprins «