» înapoi la cuprins « >

Episcopul carităţii

Sfântul Ioan Anton Farina

Preot cu o extraordinară spiritualitate şi generozitate apostolică, Ioan Anton Farina poate fi considerat unul dintre episcopii cei mai iluştri al secolului al XIX-lea. Născut în Ambellara (Provincia Vicenza) pe data de 11 ianuarie 1803, Ioan Anton Farina primeşte în timpul copilăriei o formare aleasă de la unchiul său din partea tatălui, un preot sfânt, care îi este nu numai un adevărat părinte spiritual, ci şi tutore. La cincisprezece ani, intră în seminarul diecezan din Vicenza, iar ca student se distinge prin bunătate şi aptitudine pentru studiu. La numai 21 de ani - în timp ce încă frecventa seminarul teologic - se evidenţiază ca mentor, arătând calităţi remarcabile de bun educator. Pe data de 14 ianuarie 1827 este hirotonit preot, iar mai apoi, timp de 18 ani ca profesor la seminarul diecezan şi timp de 10 ani ca vicar în Parohia "Sfântul Petru" din Vicenza, unde se implică în diverse activităţi culturale, spirituale şi caritabile, inclusiv în gestionarea şcolii şi a liceului din Vicenza.

Ioan Anton Farina înfiinţează prima şcoală populară pentru fete în Vicenza în anul 1831, iar în anul 1836 fondează Congregaţia Surorilor Maestre ale Sfintei Dorotea Fiicele Sfintelor Inimi, un institut de surori consacrate Domnului şi dedicate întregime educaţiei atât a fetelor sărace şi din familii înstărite, cât şi a fetelor surdomute şi nevăzătoare. Pe plan profesional, promovează pregătirea surorilor pentru asistenţa în spitale, în aziluri şi la domiciliu a celor bolnavi şi vârstnici.

La data de 19 ianuarie 1851 este consacrat episcop de Treviso. În această dieceză desfăşoară numeroase vizite pastorale, înfiinţează asociaţia evlavioasă pentru ajutor spiritual şi material acordat celor nevoiaşi, fapt care i-a atras numele de "Episcop al săracilor"; susţine şi intensifică practica exerciţiilor spirituale şi asistenţa preoţilor săraci şi bolnavi; se îngrijeşte atât de formarea teologică şi culturală a clerului şi a credincioşilor, precum şi de educaţia şi catehizarea tineretului.

Pe data de 18 iunie 1860 este transferat ca episcop la Vicenza, iar aici realizează un amplu program de renovare: desfăşoară o amplă activitate pastorală bazată pe formarea culturală şi spirituală a clerului şi a credincioşilor; susţine educaţia şi învăţarea catehismului pentru copii şi tineri; promovează reforma studiilor şi a disciplinei în seminarul diecezan. Deoarece nu mai fusese din anul 1689, convoacă un Sinodul diecezan. În cadrul vizitelor pastorale, de multe ori călătoreşte pe jos pentru a ajunge în satele de munte. Înfiinţează "Confraternitatea în numele Mariei", o asociaţie destinată susţinerii preoţilor săraci şi vârstnicii; promovează misiunile populare. În proiectul său spiritual, episcopul Ioan Anton arată un devotament profund pentru Preasfânta Inimă a lui Isus, o evlavie profundă către sfânta Fecioară Maria şi o preţuire nespusă pentru Euharistie. În perioada decembrie 1969 - iunie 1870 participă la sesiunile Conciliul Vatican I.

Ultimii ani ai vieţii episcopului Ioan Anton Farina sunt marcaţi de o vie recunoştinţă faţă de Dumnezeu, în special pentru ajutorul şi harul pe care le-a primit în munca sa apostolică şi de caritate. În anul 1886 se îmbolnăveşte grav, iar doi ani mai târziu, mai exact în data de 4 martie 1888, se îndreaptă spre casa Tatălui ceresc. Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat fericit în data de 4 noiembrie 2001, iar papa Francisc l-a declarat sfânt în data de 23 noiembrie 2014.

Sr. Emilia Rossi, SFI

» înapoi la cuprins «