» înapoi la cuprins «

Surorile Notre Dame de Sion la Iaşi şi Galaţi

Un proiect scolastic catolic

În primii ani după unirea Principatelor, episcopul Iosif Salandari, vicar apostolic în Moldova, a înţeles după vizita sa pastorală faptul că sistemul şcolar catolic trebuia dezvoltat. El era ferm convins de faptul că viitorul depindea de instrucţia şcolară, dorind să dezvolte un proiect scolastic.

În 1865, episcopul solicită venirea în România a surorilor Notre Dame de Sion, tratativele au fost purtate cu fondatorul congregaţiei, Theodore Ratisbonne, precum şi cu superioara generală. Primele patru surori vor veni la Iaşi de la Constantinopol în luna martie a anului 1866. Urmând ca în octombrie 1867 să se deschidă comunitate şi în Galaţi.

În luna iunie a aceluiaşi an soseşte la Iaşi superioara generală a Congregaţiei "Notre Dame de Sion", Sr. Louise Weywada, pentru a organiza conducerea institutului catolic. Primele organizate au fost Şcoala Externă de Fete şi Orfelinatul "Sfântul Andrei", şi pensionatul "Sfântul Anton de Padova". La 14 noiembrie 1866 frecventau şcolile externe un număr de 100 de elevi, 45 de fete urmau cursurile pensionatului, în timp ce orfelinatul adăpostea 10 orfane catolice. În septembrie 1866, Carol I a efectuat prima sa vizită la Iaşi, ocazie cu care episcopul i-a prezentat proiectul său format din numeroase şcoli gratuite pentru fetele sărace, precum şi un colegiu-liceu pentru fetele care proveneau din familii înstărite. Carol I l-ar fi încurajat pe episcopul Salandari să repete experienţa şi pentru băieţi, el oferindu-şi colaborarea pentru actualizarea cât mai rapidă a proiectului scolastic.

La Iaşi, în clădirile Notre Dame de Sion (Casa Balş), a funcţionat începând cu anul 1879 şcoala primară parohială de fete, iar din 1866 un liceu de fete, o şcoală de meserii, un curs primar pensionat, alături de o grădiniţă, un cămin pentru studente, un orfelinat şi un dispensar policlinic.

La Galaţi a funcţionat începând cu anul 1867, şcoala primară parohială de fete - secţia internat, o şcoală primară de fete - secţia externat, o şcoală secundară de fete, curs francez - secţia pensionat. La clasele primare de la internat şi externat se urmau programele şcolilor de stat, în timp ce cursurile secundare urmau programa proprie în limbile română şi franceză, conform regulamentelor şcolilor particulare. În anul 1881, numărul surorilor de la Galaţi ajunsese la 50, acestea asigurând asistenţa şcolară a 185 de fete în educandat şi orfelinat, precum şi a altor 120 de fete care frecventau şcolile externe. Într-un raport publicat în Oficiosul Bisericii Ortodoxe Române din anul 1891, M.N. Pacu scria despre acest institut considerându-l unul din cele mai importante institute de cultură feminină din România. În anul 1904, activau în Galaţi 92 de călugărite, care ofereau asistenţă şcolară şi caritativă la 600 de fete în cadrul educandatului, orfelinatului şi şcolilor sărace.

Sistemul scolastic şi educativ dezvoltat în Institutele Notre Dame de Sion din Iaşi şi Galaţi a purtat tot timpul amprenta pe care i-au lăsat-o promotorii, şi anume, episcopul Iosif Salandari şi Theodore Ratisbonne. Aceştia au susţinut de la început ideea că şcolile catolice trebuiau să-şi păstreze caracterul lor caritativ în ceea ce priveşte elevele catolice, în majoritatea lor sărace, în timp ce educandatul trebuia să găzduiască eleve ortodoxe şi evreice ce trebuiau să plătească o anumită sumă de bani. În ceea ce priveşte instrucţia şcolară propriu-zisă, aceasta era asemănătoare educandatelor moderne care funcţionau la acea dată în Italia sau Franţa. Particularitatea era dată însă de faptul că la Iaşi şi Galaţi instrucţia şcolară se realiza în mai multe limbi, conform cerinţelor Congregaţiei "Notre Dame de Sion".

Închiderea celor două mari institute.

În martie 1944, trebuie părăsită casa din Iaşi în mare grabă, pentru că vrea să se înstaleze în ea comandamentul german. În august, armata rusă intră în Iaşi şi ocupă casa surorilor. În 1945 casa este restituită surorilor, însă fusese jefuită complet, iar 27 de bombe căzuseră asupra casei şi grădinii. După reparaţii, casa se redeschide cu şcoala şi o grădiniţă. În perioada 1946-1947, iarna este grea şi sărăcia mare, astfel că surorile deschid o cantină aprovizionată de Crucea roşie americană şi de binefăcători. Anul 1947-1948, este un an trăit într-o atmosferă din ce în ce mai îngrijorătoare, influenţa comunistă este din ce în ce mai puternică. În această atmosferă este investit în catedrala din Iaşi noul episcop, Anton Durcovici, iar Mere Casilda este decorată cu legiunea de onoare de către ministrul Franţei, pentru anii numeroşi de slujire în România. În 1948 vine vestea de la Bucureşti că cele trei instituţii şcolare ale noastre din România (Iaşi, Galaţi şi Bucureşti) sunt închise conform articolului 27 din noua Constituţie. În noiembrie surorile sunt obligate să părăsească casa din Iaşi.

Înainte de a pleca, surorile au ascuns multe lucruri. Altarul din marmură din capela mare a fost dat parohului din Răducăneni, pentru biserica pe care tocmai o terminase. În casa surorilor se instalează conservatorul de muzică din Iaşi, Filarmonica Moldovei.

La Galaţi, în 1944, armata germană şi română rechiziţionează casa noastră, în acel moment în plină activitate, pentru a face un spital. Surorile trebuie să oprească totul şi să plece. Galaţi devine un câmp de luptă, şi în august casa este incendiată. Urmează ocuparea oraşului de către armatele ruse. Casa centrală a fost distrusă de incendiu, rămânând doar zidurile, iar celelalte clădiri au fost jefuite şi golite. Munca surorilor, cu ajutorul familiilor, readuc în folosinţă locaţia, fiind închiriate şi două case în împrejurimi. În noiembrie 1944, casa îşi reia activitatea. Datorită ordinului de închidere a tuturor şcolilor particulare, care devin proprietatea statului, surorile în anul 1949 vor trebuie să părăsească definitiv casa.

Clădirile noastre sunt folosite apoi de o şcoală de veterinari şi o alta de şoferi de tractoare. Toate clădirile sunt destinate mai apoi să primească un liceu de fete. Mai târziu, vor deveni o Facultate de Ştiinţe (Facultatea Dunărea de Jos), şi alte clădiri vor fi construite în parc.

Sr. Iuliana Neculai NDS

» înapoi la cuprins «