» înapoi la cuprins «

Slujesc Biserica, asistându-i pe preoţi

Este firesc ca despre episcopul Petru Gherghel să ştim foarte multe, căci s-a identificat cu istoria ultimilor 30 de ani ai Episcopiei de Iaşi. Cele mai multe momente ale activităţii sale sunt vii în memoria eparhioţilor, dar pentru a nu amesteca datele este necesară şi consultarea arhivelor.

Preasfinţitul Petru Gherghel s-a născut la 28 iunie 1940, în localitatea Gherăeşti, judeţul Neamţ. După terminarea şcolii generale în satul natal, în anul 1955 a intrat în Seminarul Catolic din Iaşi, pe care l-a absolvit în patru ani. În anul 1959, a fost primit în Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, pe care l-a terminat în anul 1965. În acelaşi an, în ziua de 29 iunie, a fost hirotonit preot la Alba-Iulia, de către episcopul Marton Aron. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticeşti, în care a activat până la 30 iunie 1967, când a fost transferat la Rădăuţi. La 1 noiembrie 1970, a fost numit profesor la Seminarul din Iaşi, iar în martie 1975 a fost numit rector al Institutului Teologic din Iaşi.

Activând în această misiune, la 21 februarie 1978 papa Paul al VI-lea l-a numit, printr-un decret al Sfintei Congregaţii a Episcopilor, ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolici al Episcopiei de Iaşi. Instalarea a avut loc în ziua de 4 aprilie 1978. În timpul păstoririi ca administrator apostolic s-au ridicat numeroase biserici, s-a ridicat moderna clădire a Seminarului din Iaşi, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniţi aproape 150 de preoţi, au fost trimişi mai mulţi preoţi la studii în străinătate, s-au făcut numeroase vizite pastorale etc. În această perioadă s-a celebrat atât centenarul diecezei, cât şi al Seminarului din Iaşi, fapte după care cineva a scris: "Domnul fie lăudat pentru această operă măreaţă pe care a zidit-o în noi în această Biserică locală de la răsărit de Carpaţi şi, mai cu seamă, în Seminarul diecezan «Sfântul Iosif», din care s-a dezvoltat arborele viguros cu roade frumoase de viaţă catolică de astăzi...".

"Revoluţia" din decembrie 1989 a deschis un orizont nou de reorganizare bisericească şi de propăşire spirituală a credincioşilor din Dieceza de Iaşi. Astfel, în urmă cu 25 de ani, la 14 martie 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a ales şi l-a numit pe Mons. Petru Gherghel episcop de Iaşi. Consacrarea a fost oficiată la Seminarul din Iaşi, în ziua de 1 mai acelaşi an, de către cardinalul Angelo Sodano, delegat al Sfântului Părinte. După aceste evenimente, întreaga viaţă catolică diecezană a luat un nou avânt: a fost reorganizată dieceza, s-a reluat învăţământul religios în şcoli, s-au înfiinţat diferite acţiuni sociale etc. Acum şi-au putut relua activitatea Provincia şi Seminarul franciscan. Pe lângă Seminarul diecezan şi cel franciscan, în urma venirii mai multor ordine şi congregaţii religioase catolice în Moldova, s-au înfiinţat şi alte seminarii: Seminarul de la Oneşti, al Fraţilor Minori Capucini "Fericitul Ieremia Valahul" şi Casa de formare a Fraţilor Capucini din Roman; Casa de formare a aspiranţilor Fraţilor Augustinieni Asumpţionişti de la Mărgineni; Casa de formare a aspiranţilor Misionarilor Cuvântului Divin, care a funcţionat la Roman, iar în prezent la Cordun; centrele de formare pentru seminarişti din congregaţiile "Don Orione", "Don Calabria" etc. O atenţie particulară a păstorului Diecezei de Iaşi a fost chemarea şi acceptarea multor ordine şi congregaţii religioase: aproximativ 75. Actualmente, în Dieceza de Iaşi activează 56 de ordine şi congregaţii, dintre care 13 masculine şi 43 feminine, cu 103 case de formare şi activitate. În aceste centre sunt 170 de preoţi şi fraţi şi 422 de surori, multe persoane consacrate lucrând în cele 149 de parohii ale diecezei (138 administrate de clerul diecezan, zece administrate de preoţii franciscani şi una de preoţii Iubirii Milostive).

Consemnându-se o activitate foarte intensă, în ziua de 29 septembrie 1999, Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaşi pe Mons. Aurel Percă, care a primit titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Consacrarea episcopală a avut loc în catedrala nouă din Iaşi, la 8 decembrie 1999, episcopi consacratori fiind: PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, ÎPS Jean Claude Périsset, nunţiu apostolic în România, şi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.

Putem considera că evenimentul cel mai marcant din timpul activităţii pastorale a Preasfinţitului Petru Gherghel a fost Sinodul diecezan, un eveniment derulat în toată dieceza şi într-un interval lung de timp. În ziua de 30 octombrie 2000, Preasfinţitul Petru Gherghel, în cadrul consiliului prezbiteral care s-a reunit în acea zi, a adus în discuţie perspectiva de a organiza un sinod diecezan. Această idee a fost acceptată de toţi preoţii şi s-au pus multe întrebări vizavi de un asemenea moment inedit pentru Dieceza de Iaşi. După două luni, la 5 ianuarie 2001, când s-a încheiat Marele Jubileu al Anului 2000, episcopul diecezan a anunţat începerea pregătirilor pentru celebrarea sinodului, luând drept călăuză îndemnul Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea din scrisoarea apostolică "Novo millennio ineunte": "Duc in altum!", "Înaintează în larg!" Apoi s-au parcurs alţi paşi. În ziua de 1 mai 2001, s-a înfiinţat şi a fost numită Comisia de Pregătire a fazei antepregătitoare. Aceasta a analizat mai întâi rolul ei şi a decis că prima urgenţă era de a trimite în toate parohiile diecezei şi în toate mănăstirile un chestionar cu patru întrebări. La 22 octombrie 2001, s-a prezentat rezultatul acestui sondaj în rândul preoţilor şi a persoanelor consacrate, stabilindu-se o serie de teme pastoral-teologice care vor constitui catehezele de pregătire în vederea sinodului diecezan. Au fost pregătite 49 de cateheze, care au fost trimise în toate parohiile diecezei pentru a fi prezentate credincioşilor. În ziua de 8 decembrie 2001, Preasfinţitul Petru Gherghel a convocat în mod solemn Sinodul diecezan şi a stabilit structurile necesare pentru buna lui desfăşurare. Apoi, în bisericile parohiale, în mănăstiri şi institutele bisericeşti au fost ţinute cele 49 de cateheze. Paralel s-au desfăşurat vizitele pastorale, care au început în ziua de 6 aprilie 2002 şi ţineau două zile. În acestea, Preasfinţitul Petru Gherghel dorea să vadă şi să constate starea comunităţilor, se întâlnea cu membrii grupurilor parohiale, analiza inventarul bisericilor, celebra Liturghii, stătea la spovezi..., adică petrecea câte două zile în parohiile diecezei şi constata mersul activităţii pastorale. Preotul care îl însoţea completa mai multe registre şi nota informaţiile de care episcopul avea nevoie. Astfel, parohie după parohie, Preasfinţitul Petru a vizitat întreaga dieceză. La 17 august 2002, Preasfinţitul Aurel Percă a trimis o scrisoare prin care cerea înfiinţarea comisiilor parohiale sinodale. În ziua de 28 octombrie 2002, Comisia Sinodului Diecezan a analizat răspunsurile venite din parohii cu privire la cateheze şi a propus o schemă cu 17 teme care vor fi tratate ulterior în parohii. E vorba de acea schemă teologico-pastorală numită Lineamenta, despre care am vorbit. Pentru elaborarea acestor teme s-a numit o comisie specială. Aceste teme trebuiau să fie dezbătute de comisiile parohiale şi erau însoţite de o serie de întrebări care aşteptau răspunsuri. Pentru clarificarea atribuţiilor acestor comisii, la 28 decembrie 2002, Preasfinţitul Petru Gherghel a trimis o scrisoare pastorală cu privire la rolul comisiilor sinodale parohiale. În aceeaşi zi, episcopul diecezan a promulgat, prin decret episcopal, schema teologico-pastorală, confirmând comisiile sinodale parohiale şi numărul membrilor: 3.921 - preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici aleşi din cadrul parohiilor. Materialele trimise de comisiile parohiale sinodale însumează peste 5.000 de file, cântăresc aproape 15 kg şi ocupă un spaţiu în arhiva episcopiei lung de peste 50 de centimetri. Cele 17 teme, însoţite de alte trei, au trebuit să fie prezentate tuturor credincioşilor în perioada 23 mai - 24 octombrie 2004. După terminarea fazei parohiale, în ziua de 31 martie 2004 s-a întrunit Comisia de pregătire a Sinodului şi Consiliul prezbiteral pentru a analiza stadiul pregătirii sinodului şi a programa următorii paşi ce trebuiau urmaţi. După încheierea dezbaterilor din comisiile sinodale parohiale, s-au stabilit cateheze cu caracter recapitulativ în toate parohiile şi pentru toate categoriile de credincioşi. Tot la acea întâlnire s-a prezentat şi s-a discutat proiectul unui regulament pentru adunarea sinodală şi schiţa schemei de lucru Instrumentum laboris pentru desfăşurarea sesiunilor sinodale. Marţi, 5 octombrie 2004, la sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi a avut loc o nouă întâlnire a Comisiei de pregătire a Sinodului diecezan. Acum au fost prezentate Regulamentul adunării sinodale şi documentul Instrumentum laboris, care au fost aprobate de episcopul diecezan în prima zi a lunii brumărel. S-au stabilit etapele următoare pentru pregătirea sinodului: constituirea şi convocarea adunării sinodale, convocarea personală a participanţilor, constituirea organismelor sinodale, moderatorii, relatorii, secretariatul general, comisia juridică şi celelalte comisii de specialitate. A urmat desemnarea laicilor şi a părinţilor vicari participanţi la sinod, stabilirea agendei sinodului: zilele, programul etc. S-a stabilit ca sesiunile plenare ale sinodului să se deschidă în ziua de marţi, 9 noiembrie, la ora 9.30, printr-o sfântă Liturghie solemnă. S-a întocmit o listă cu peste 300 de persoane: preoţi, persoane consacrate, reprezentanţi ai asociaţiilor şi laici. Celelalte sesiuni plenare au fost programate pentru zilele de miercuri, 17 noiembrie, joi, 25 noiembrie şi joi, 2 decembrie. S-a stabilit ca în ziua de miercuri, 8 decembrie, să aibă loc încheierea oficială a Sinodului diecezan. Acest program s-a desfăşurat întocmai. În urma întâlnirii comisiei în ziua de 5 octombrie, Preasfinţitul Petru Gherghel a convocat 316 membri: 195 de preoţi, 19 persoane consacrate şi 102 credincioşi laici. Putem spune că 56 au fost membrii de drept şi 260 au fost membrii aleşi. Fiecare membru sinodal a primit un decret personal de convocare cu precizarea datelor şi a orarului de desfăşurare a adunărilor sinodale.

Printre temele supuse dezbaterii în Adunarea generală sinodală a fost şi "Vocaţia la viaţa consacrată şi persoanele consacrate în slujirea diecezei". Au fost puse spre dezbatere aspecte legate de animarea vocaţională a tinerilor, valorizarea Zilei Persoanelor Consacrate, cateheză susţinută şi adecvată, activitatea pastorală şi formarea călugărilor, colaborarea mai bună cu pastoraţia diecezei, cunoaşterea vieţii consacrate etc. S-au înscris la cuvânt 22 de membri sinodali, dintre care au vorbit 13. S-a propus: implicarea în pastoraţie după carisma proprie fiecărei congregaţii; necesitatea de a alcătui un plan pastoral comun; cunoaşterea şi promovarea diferitelor carisme; prezenţa mai multor congregaţii înseamnă o bogăţie etc.

Cât priveşte Institutul diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", putem spune că a fost fondat în anul 1987, la Iaşi din iniţiativa Mons. Petru Gherghel. La început a funcţionat ca o asociaţie cu un statut propriu pentru persoanele care lucrau în parohii şi în Seminarul diecezan din Iaşi. Aceste tinere aspirau la perfecţiunea evanghelică, dar din cauza regimului comunist nu puteau să se organizeze în mod oficial. Pentru a putea forma tinerele care aspirau să se dedice acestui serviciu în folosul Bisericii şi pentru a se putea bucura de un statut de persoane consacrate în dieceză, s-a deschis la Miroslava, în octombrie 1987, o formă de noviciat pentru aceste tinere generoase, ce doreau să se formeze la acest mod special de a-l urma pe Isus Cristos. Prima maestră de novice a fost sora Tiburţ, ajutată pentru scurt timp de sr. Pelagia, care aparţineau Congregaţiei "Notre Dame de Sion". Pentru Asociaţia "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" a fost elaborată, în condiţii de clandestinitate şi dificultăţi deosebite, o regulă de viaţă având titlul de "Norme", iar primele tinere au făcut prima lor profesiune religioasă la 7 octombrie 1989. Episcopul Petru Gherghel spunea despre acea zi: "În sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, în condiţii de clandestinitate şi dificultăţi deosebite, am procedat la promulgarea Normelor. Ele aveau un caracter experimental, urmând ca pe parcurs să fie verificate şi adaptate noilor prescrieri bisericeşti şi noilor cerinţe de apostolat".

În anul 1990, Preasfinţitul Petru Gherghel a decis să dea o formă oficială acestui grup de persoane creând Asociaţia religioasă "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", care îşi desfăşoară activitatea în diferite parohii şi în Seminarul diecezan. S-a început cu o perioadă de noviciat de 12 luni, precedată de la 1 an până la 2 ani de aspirandat şi postulandat, urmată de profesiunea religioasă temporară pentru perioade limitate: 1 an, respectiv 3 ani. O deosebită contribuţie în formarea primelor surori şi în organizarea Asociaţiei, iar mai târziu a Institutului, au avut-o Mons. Aurel Percă, pr. Pavel Balint, pr. Aurel Iştoc, Mons. Grigore Duma, pr. Mihai Chelaru şi pr. Alois Fechet. În anul 1994, s-a deschis la Baraţi, în Casa "Buna Vestire", noviciatul după normele canonice, prima maestră de novice fiind sr. Maria-Stela din Congregaţia "Slujitoarele Iubirii Milostive", ajutată fiind de alte surori din aceeaşi congregaţie: sr. Damiana şi sr. Imelda. În această perioadă a fost elaborată o nouă regulă de viaţă, ce a fost trimisă la Congregaţia pentru Institutele Religioase şi Societăţile de viaţă apostolică la Roma şi, primind observaţiile necesare asupra textului, s-au pus bazele noilor Constituţii ale viitorului Institut diecezan. Având un număr de 120 de surori prezente în Asociaţie şi posibilitatea asistenţei surorilor din Congregaţia "Slujitoarele Iubirii Milostive", s-a trecut la faza succesivă şi episcopul diecezan a elaborat Constituţiile Institutului diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" printr-un decret, la data de 25 martie 1995. Primul grup de surori, în număr de 30, şi-au oferit viaţa Domnului pentru totdeauna prin profesiunea religioasă perpetuă, în ziua de 7 octombrie 1996, în sanctuarul Maicii Domnului din Cacica. În luna septembrie 2001 a fost aleasă prima superioară generală a Institutului "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" în persoana sorei Valeria Doboş. După opt ani, în ziua de 4 septembrie 2009, a fost aleasă o nouă soră superioară în persoana sr. Lenuţa Băcăoanu.

Între timp, 21 noiembrie 2003, Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi societăţile de Viaţă Apostolică, după ce a consultat documentaţia institutului şi constatând calităţile corespunzătoare pe care le cere, a recunoscut Institutul "Slujitoaree lui Cristos, Marele Preot" ca institut religios de drept diecezan, cu efect de la data de 25 martie 1995, când episcopul Petru Gherghel a ridicat asociaţia religioasă la rangul de institut religios de drept diecezan, fără să consulte anterior Sfântul Scaun, după cum este cerut de can. 579, şi a aprobat constituţiile. Scopul institutului este acela de a promova o slujire generoasă în Biserica lui Dumnezeu: asistându-i pe preoţi, în care continuă preoţia ministerială a lui Cristos, în diferitele momente ale vieţii şi ale apostolatului lor; ajutându-i pe toţi membrii Bisericii, participanţi la preoţia comună, să redescopere măreţia acestui mare dar. Prin consacrarea în Institutul "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", surorile doresc să trăiască mai intens propria preoţie primită la Botez, participând la opera răscumpărătoare a lui Cristos, văzându-i în preoţi pe continuatorii acestei opere de mântuire săvârşite de Cristos, Marele Preot.

Pr. Alois Moraru

» înapoi la cuprins «