» înapoi la cuprins « Reflecţie la Duminica a III-a din Postul Mare

Adevăratul templu

"Trupul lui Isus"

Ex 20,1-17; Ps 18; 1 Cor 1,22-25; In 2,13-25

Există strânsă legătură şi continuitate între templul de piatră, loc de adunare, şi templul sanctuar, trupul lui Isus. Ioan mărturiseşte în evanghelie că încă din timpul vieţii sale pământeşti trupul lui Isus este adevăratul templu al lui Dumnezeu. Persoana lui Isus din Nazaret este semnul prezenţei lui Dumnezeu între oameni.

Contextul: prima călătorie a lui Isus la Ierusalim

Imediat după primul semn al apei schimbate în vin, de la Cana Galileei, Isus se găseşte la Ierusalim cu ocazia Paştelui. Se poate spune că el începe aici, în mod oficial, activitatea sa publică. Intră în templu şi observă cum casa lui Dumnezeu a devenit un târg în aer liber. Cuprins de zel pentru locul sacru în care se află, face un bici din funii şi îi alungă afară pe vânzători şi pe schimbătorii de bani, care pun la dispoziţia pelerinilor cele necesare pentru sacrificii şi pentru oferte. Practic, blochează exercitarea cultului. Atunci intervin iudeii. Aceştia îi cer lui Isus să le arate printr-un semn cu ce drept se comportă în felul acela. Porneşte un dialog. Isus ascultă întrebarea şi le vorbeşte iudeilor despre templul trupului său. Relatarea acestui fapt se încheie apoi cu mărturia lui Ioan, în care se subliniază împlinirea semnelor prezentate de Isus puţin mai înainte la Ierusalim; acele semne au trezit entuziasmul şi credinţa în el.

Isus este Fiul lui Dumnezeu. El vorbeşte iudeilor despre templul trupului său.

La izvoarele Cuvântului

- Textele liturgice scot în evidenţă înţelepciunea lui Dumnezeu şi simbolismul templului.

În prima lectură autorul sacru îndreaptă atenţia spre alianţa dintre Dumnezeu şi poporul său şi prezintă cele zece porunci.

- În a doua lectură Paul demască înţelepciunea lumească şi îl propune pe Cristos ca o nouă alianţă între Dumnezeu şi oameni, apoi spune: "Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu".

- În evanghelie, Ioan prezintă scena vânzătorilor din templu în care Isus spune că locul sfânt este casa Tatălui său, şi încheie cu o scurtă mărturie: "Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui".

Perspectiva: "la Ierusalim", "acest templu", "au crezut în numele lui"

1. "Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim"

Isus se găseşte la Ierusalim cu ocazia Paştelui. A fost deja prezentat de Ioan Botezătorul ca Miel al lui Dumnezeu şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi abia şi-a ales primii ucenici. Acum, găsindu-se la începutul activităţii sale publice, alege să fie prezent la Ierusalim şi nu numai pentru că Paştele este aproape, cât mai ales pentru că templul reprezintă misiunea centrală a lui Mesia.

Este luni, înainte de sărbătoarea Paştelui. Isus intră în curtea externă a templului, numită "curtea străinilor", iar aici îi găseşte pe cei care vând boi, oi şi porumbei. Priveşte şi vede aşezaţi la mese pe schimbătorii de bani, care transformă banii necuraţi în singura monedă admisă în templu. Totul este un târg. Este vorba de o activitate permisă şi indispensabilă pentru buna funcţionare a templului. Totul este prevăzut în special pentru pelerinii veniţi de departe, care au posibilitatea să schimbe bani şi să cumpere animale pentru sacrificii.

În faţa acestei situaţii comerciale, care în ochii lui Isus profanează templul, făcându-l neadaptat pentru cultul sacru, Isus reacţionează în mod foarte dur. Face un bici din funii, alungă afară din templu pe toţi vânzătorii împreună cu animalele aduse şi răstoarnă mesele schimbătorilor de bani. Apoi se apropie de vânzătorii de porumbei şi le spune: "Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!".

2. "Isus le-a răspuns: «Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!»"

Iudeii, care până în acest moment au fost martori pasivi la cele făcute de Isus în curtea exterioară a templului, acum intervin şi ei. Întreabă: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?". Isus răspunde la întrebarea iudeilor şi le cere să-şi schimbe atenţia de la templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, la templul sanctuar, la "naos", loc sfânt, în care se află prezenţa lui Dumnezeu. Isus le răspunde: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!".

Iudeii înţeleg greşit răspunsul lui Isus şi se gândesc la reconstruirea renumitului lor templu. Atenţia lor este focalizată numai pe templul de piatră, reconstruit în patruzeci şi şase de ani, în timpul lui Irod cel Mare. Atât ei, cât şi toţi ascultătorii prezenţi, nu pot încă să înţeleagă nici marea semnificaţie a trupului lui Isus, nici înţelesul celor trei zile despre care vorbeşte Isus, nici prevestirea învierii. Toate acestea rămân învăluite de un mare mister.

3. "Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui"

Ioan îşi aminteşte bine de acea zi de luni, de dinainte de Paşti, şi povesteşte în evanghelia sa despre marele zel pentru casa Tatălui ceresc, zel care l-a determinat pe Isus să repropună în templu un cult adevărat şi să anunţe învierea sa. Tuturor fraţilor săi în credinţă, Ioan le mărturiseşte că persoana lui Isus este semnul prezenţei lui Dumnezeu în lume.

În acele zile de la începutul activităţii publice a lui Isus, nimeni, nici chiar Ioan sau un alt discipol, nu a înţeles cuvintele lui Isus, cuvinte care se refereau nu la templul de piatră, ci la templul trupului său, la "naos", loc în care locuieşte Dumnezeu. Ochii tuturor erau încă învăluiţi. Mai târziu, după ceasul crucii şi după marele eveniment al învierii, Ioan îşi va da seama de iubirea şi de legătura specială existentă între Isus şi Tatăl ceresc. Doar mai târziu, împreună cu ceilalţi discipoli, el va crede în împlinirea tuturor profeţiilor şi a tuturor cuvintelor Învăţătorului său, şi va mărturisi legătura specială care există între trupul lui Isus şi prezenţa lui Dumnezeu între oameni.

Pentru ca viaţa să fie trăită

(Rugăciunea zilei)

"Dumnezeule, care eşti izvorul a toată bunătatea si îndurarea, tu ne-ai arătat că postul, rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite de păcate; priveşte cu bunăvoinţă spre noi, cei care, apăsaţi de povara greşelilor, ne recunoaştem vinovăţia, şi ridică-ne mereu cu îndurarea ta".

Gândurile mele

În acea zi de luni, înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus răspunde la întrebarea iudeilor şi le cere acestora să-şi schimbe atenţia de la templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, la templul sanctuar, la "naos", loc sfânt în care se află prezenţa lui Dumnezeu între oameni.

Tuturor fraţilor săi în credinţă, discipolul Ioan le mărturiseşte că persoana lui Isus este semnul prezenţei lui Dumnezeu pe pământ.

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «