» înapoi la cuprins « >

O persoană optimistă

Sora Maria Alexandra Ciortea, de rit greco-catolic, s-a născut la 19 august 1915, la Blaj, dintr-o familie cu trei copii. A urmat cursurile liceului din Blaj, unde a avut ca profesor de franceză un preot asumpţionist francez, prin care a cunoscut Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste".

În iunie 1937 a intrat ca aspirantă la Surorile Oblate Asumpţioniste de la Beiuş, judeţul Bihor. În cadrul mănăstirii, pe lângă pregătirea care o făcea în vederea intrării în viaţa religioasă, sr. Alexandra ţine cursuri de pian şi limba franceză. La 23 august 1938 pleacă în Franţa, la Paris, pentru a continua formarea la viaţa călugărească, adică noviciatul. Depune primele voturi la 23 martie 194, la Casa generală din Paris. Rămâne la Paris, la Internatul de fete, ca pedagog, administrator şi profesor de pian. După numai un an, este numită responsabilă pentru tinerele postulante din Casa Generală de la Paris.

În martie 1943 sora Alexandra revine la Beiuş. Aici rămâne doi ani şi i se încredinţează administraţia şi economatul Noviciatului. În această perioadă ţine şi cursuri de pian. Este trimisă apoi la Bucureşti, unde este responsabilă la căminul de studente, lucrând în acelaşi timp şi la Spitalul "Panduri", aflat sub conducerea Surorilor Oblate Asumpţioniste.

Când congregaţiile religioase au fost desfiinţate, în decembrie 1949, iar bunurile congregaţiilor au fost confiscate de regimul comunist, sora Alexandra a fost nevoită să se retragă în familie, alături de sora şi de mama ei, la Turda. Aici a lucrat ca funcţionar la spitalul, până când a ieşit la pensie.

După căderea comunismului şi "renaşterea" congregaţiei în România, sora Alexandra a reveni în comunitate, mai întâi la Oradea, iar din anul 1997 la Izvoare, judeţul Bacău.

Sora Alexandra a fost un model de persoană consacrată dăruită Domnului. Fidelă vocaţiei primite, a fost o soră a rugăciunii. Din anul 1997, când a venit la Izvoare, în fiecare dimineaţă, la ora 5, era în capelă pentru rugăciune. Ne-a edificat prin rugăciunea, discreţia şi inteligenţa ei.

Chiar dacă a trecut prin multe încercări şi dificultăţi, sora Alexandra a rămas o persoană optimistă, gata de a-i încuraja pe cei din jur şi de a-i ajuta pe cer care îi cereau sfaturi sau rugăciuni. În martie 2011, a sărbătorit 70 de ani de viaţă religioasă.

Îmi amintesc că sora Alexandra se ruga deseori ca Domnul să-i păstreze mintea întreagă, până la sfârşitul vieţii. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Înconjurată de surori şi conştientă până în ultimele clipe ale vieţii sale, şi-a încredinţat sufletul în mâinile Tatălui ceresc şi Preacuratei Fecioare Maria, ridicând mâinile spre cer şi ţinând în mână rozariul.

Sr. Angela Bitiuşcă, O.A.

» înapoi la cuprins «