» înapoi la cuprins «

8. Trupul lui Isus, adevăratul templu

La izvoarele cuvântului

Duminica a III-a din Postul Mare (Ioan 2,13-22)

"Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!» Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie». Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: «Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?» Isus le-a răspuns: «Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!» Aşadar, i-au zis iudeii: «Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?» Însă el vorbea despre templul trupului său. Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus".

(Moment de tăcere)

O perspectivă a textului sacru

1. "Isus a urcat la Ierusalim"

Isus se află în Ierusalim, la începutul activităţii sale publice. Alege să fie în cetatea sfântă, nu doar pentru că Paştele este aproape, cât mai ales pentru că templul reprezintă adevărata misiune a lui Mesia. Este luni. Intră în templu, iar aici îi găseşte pe cei care vând boi, oi şi porumbei. Priveşte şi-i vede aşezaţi la mese pe schimbătorii de bani. Totul a devenit un târg, care profanează templul, nepotrivit pentru cult. De aceea, Isus reacţionează dur: face un bici din funii, alungă afară din templu pe toţi negustorii şi le spune vânzătorilor de porumbei: "Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!"

2. "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!"

Iudeii, martori pasivi la cele făcute de Isus în templu, întreabă: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?" Isus răspunde la întrebare şi le cere să-şi schimbe atenţia de la templul de piatră, loc de întâlnire, la templul sanctuar, la "naos", locul sfânt al prezenţei lui Dumnezeu. Le răspunde: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!" Ei nu înţeleg însă răspunsul lui Isus. Se gândesc la reconstruirea renumitului lor templu. De fapt, nu pot să înţeleagă nici semnificaţia trupului lui Isus, nici înţelesul celor trei zile şi nici prevestirea învierii. Toate acestea rămân învăluite de un mare mister.

3. "Au crezut în numele lui"

Ioan relatează în evanghelie despre noul cult propus de Isus. El mărturiseşte că persoana lui Isus este adevăratul templu, "naosul", locul prezenţei lui Dumnezeu în lume. S-a bucurat să-l vadă şi să-l asculte pe Isus - spune Ioan - şi a înţeles misterul Învăţătorului său numai cu ajutorul harului Duhului Sfânt, după ceasul crucii şi după marele eveniment al învierii. Abia atunci a înţeles cu adevărat legătura specială dintre Isus şi Tatăl ceresc.

Interpretare şi mărturie

Evanghelia după Ioan relatează începutul oficial al activităţii publice a lui Isus chiar la Ierusalim, în templu. Aici Isus constată că locul de întâlnire cu Dumnezeu este contaminat de activităţi comerciale, iar frumuseţea unică a cultului este umbrită de dorinţele de câştig. Straniu! Chiar Paştele Domnului devenise între timp Paştele iudeilor, iar templul sacru al prezenţei lui Dumnezeu devenise un spaţiu controlat de interese de putere.

Prima sărbătoare de Paşte, menţionată de Evanghelia după Ioan, se celebrează în templul din Ierusalim, iar Isus este printre mulţimea venită la sărbătoare. Cum ar putea să lipsească chiar el - Fiul preaiubit - adevăratul templu al prezenţei lui Dumnezeu între oameni? Pentru a doua oară însă Isus - Mesia cel aşteptat - celebrează renumita sărbătoare a Paştelui departe de cetatea sfântă, în Galileea, în împrejurimile cetăţii Cafarnaum, unde înmulţeşte pâinile şi peştii, înconjurat fiind de cei sărmani şi doritori de Dumnezeu. A treia şi ultima oară, Isus - mielul lui Dumnezeu - celebrează Paştele împreună cu discipolii săi în Cenacol, la Ierusalim, unde, sub chipul pâinii şi al vinului, anticipă jertfa sa de pe cruce şi momentul învierii sale glorioase.

Cuvintele rostite de Isus în dialogul cu iudeii vor fi înţelese numai după momentul crucii şi al învierii. Numai atunci, semnul dat de Isus îşi va dezvălui înţelesul. Discipolii vor crede în numele lui Isus şi vor mărturisi tuturor că Învăţătorul lor - Cuvântul făcut trup - este gloria lui Dumnezeu între oameni, este locuinţa Duhului Sfânt. El s-a coborât din cer, pentru ca să aducă vestea cea bună a lui Dumnezeu. El s-a jertfit pe cruce, pentru ca să mântuiască pe cei care cred în el. A rămas în mijlocul oamenilor pentru totdeauna, în special în euharistie şi în persoana celui sărac şi suferind.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

- Dacă altă dată templul devenise un loc de negustorie, astăzi mulţi spun că spaţiul profan, laic, în special al marilor magazine sau al activităţilor sportive, este considerat "noul templu", care favorizează îndepărtarea de spaţiul sacru al bisericii şi de activităţile religioase de duminică şi de sărbători. În ce sens este adevărată această constatare? Ce ar putea duce la o mai mare apropiere între spaţiul şi timpul sacru şi cel profan?

- Evanghelistul Ioan notează că, în discuţia avută cu iudeii, Isus se referea la misterul trupului său şi la misterul morţii şi învierii sale. Iudeii nu au putut să înţeleagă aceste mari mistere, iar ucenicii le-au înţeles doar după înviere, mărturisindu-le apoi cu preţul sângelui lor. Este vorba de marele mistere ale credinţei creştine: întruparea Fiului lui Dumnezeu şi învierea lui Isus Cristos. Cunoaşteţi persoane care au avut de suferit pentru credinţa lor în Isus Cristos? Evidenţiaţi exemplul de credinţă al Veronicăi Antal sau al părintelui Anton Demeter.

- Trupul lui Isus este locul prezenţei lui Dumnezeu. Care sunt acele "locuri" în care găsim astăzi prezenţa lui Isus Cristos în mijlocul nostru? Cum ne exprimăm credinţa faţă de această prezenţă a lui Isus Cristos?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Dumnezeule atotputernic şi milostiv, te preamărim şi îţi mulţumim pentru privilegiul de a alege din rândul credincioşilor diecezei noastre un suflet nobil, în persoana tinerei Veronica Antal, care a preferat mai bine moartea decât păcatul. Pentru meritele Fiului tău, Isus, pe care Veronica l-a ales ca unic mire, dându-şi mai degrabă viaţa decât să profaneze templul Duhului Sfânt, te rugăm să o primeşti cât mai curând în rândul fericiţilor din cer, pentru ca de acolo să intervină pentru noi toţi care locuim în această ţară pe drept numită "grădina Maicii Domnului". Sporeşte mereu şi credinţa noastră, pentru a merita harurile pe care le cerem, pentru sacrificiul eroic al slujitoarei tale, Veronica Antal, prin Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Amin.

(Pr. Iosif Dămătăr)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

• Reflecţie la Duminica a III-a din Postul Mare (pr. Mihai Roca)

• Mărturisitor al credinţei (pr. Damian Patraşcu, OFMCOnv.)

• Un model de trăire frumoasă (pr. Iosif Dămătăr)

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «