» înapoi la cuprins «

7. Chipul lui Isus

La izvoarele cuvântului

Duminica a II-a din Postul Mare (Marcu 9,2-10)

"În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: «Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!» De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: «Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!» Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă «a învia din morţi»".

(Moment de tăcere)

O perspectivă a textului sacru

1. "Deoparte, pe un munte înalt"

Isus i-a luat pe Petru, Iacob şi pe Ioan şi i-a dus pe un munte înalt, în împrejurimea Nazaretului. În acest loc de revelaţie, în care Dumnezeu se apropie de pământ, doreşte să le dezvăluie identitatea sa. Pe moment i se schimbă înfăţişarea înaintea lor, hainele lui devin strălucitoare şi apar Ilie şi Moise. Şi în timp ce Isus şi cei doi vorbesc între ei, discipolii sunt cuprinşi de o teamă sfântă, deoarece îl văd pe Învăţătorul lor învăluit de gloria lui Dumnezeu. Petru intervine. Se adresează lui Isus şi îi spune: "Să facem trei colibe": pentru Isus, Ilie şi Moise, sperând să îi aibă în preajmă cu învăţăturile lor, cât mai mult timp posibil.

2. "Acesta este Fiul meu cel iubit"

Când Petru termină de vorbit cu Isus, cei trei discipoli văd un nor, semnul prezenţei lui Dumnezeu, care îl învăluie în umbră pe Isus, pe Ilie şi pe Moise. În acel moment aud un glas care confirmă că Isus se află într-o legătură specială cu Dumnezeu. De fapt, în Isus se împlinesc toate Scripturile. În el îşi găsesc răspunsul toate promisiunile făcute de Dumnezeu şi orice dorinţă de fericire din inima omului. Da, Isus este Mesia glorios, însă gloria lui se dezvăluie prin cruce: el este Fiul Omului, el este slujitorul suferind al lui Dumnezeu.

3. "Le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut"

Viziunea s-a încheiat. Petru, Iacob şi Ioan privesc în jur şi nu mai văd pe nimeni, în afară de Isus. Ei văd chipul lui Isus ca mai înainte, însă înţeleg acum mai multe despre el, despre identitatea şi despre misiunea lui, care depăşesc capacitatea lor de a cunoaşte şi de a observa. În timp ce coboară de pe munte, Isus le porunceşte celor trei discipoli să nu-i dezvăluie misterul mesianic, mai înainte de a învia Fiul Omului.

Interpretare şi mărturie

Muntele apropie de cer. Nu doar pentru că este un loc de linişte, marcat de intimitate şi de uimire, ci mai ales pentru că este un loc de revelaţie. Pe Tabor, ucenicii sunt deoparte, doar cu Isus; le este bine. Sunt împreună cu el, vorbesc cu el şi îl ascultă. Şi se întâmplă ceva cu totul misterios. Nu ca în legendele antice, ci exact altfel, un om, adică Învăţătorul lor, le apare învăluit de slava lui Dumnezeu, iar ei sunt cuprinşi de o teamă sfântă. Oarecum vor să oprească timpul şi să rămână pentru totdeauna pe munte.

Primii discipoli cred că în Isus se împlinesc atât profeţiile din Vechiul Testament, cât şi legea dată de Dumnezeu poporului lui Israel. Ei mărturisesc că Isus este Mesia cel glorios şi că gloria lui se manifestă prin sacrificiul de pe cruce. Astfel, schimbarea la faţă le dezvăluie cine este Isus şi le prevesteşte condamnarea sa la moartea pe cruce. Pe Tabor, Ilie şi Moise confirmă toate acestea, Tatăl ceresc le garantează, iar Isus le dezvăluie.

Coborând de pe Tabor, ucenicii nu povestesc nimănui despre tot ceea ce au văzut şi au auzit. Vor păstra tăcerea, adică secretul mesianic al lui Isus. Mai apoi însă au mărturisit totul. Isus din Nazaret, Învăţătorul lor, este Fiul lui Dumnezeu.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

- Pe Tabor, gloria lui Isus era atât de mare încât nu numai trupul său, ci şi hainele sale au devenit deosebit de strălucitoare. Atunci discipolii au înţeles că Isus este Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, iar mai apoi au mărturisit cu preţul vieţii lor credinţa în Isus. Şi în Dieceza de Iaşi au trăit persoane consacrate care şi-au mărturisit în mod deosebit credinţa, ca de exemplu doctorul Benedict. Cunoaşteţi şi alte cazuri?

- Dumnezeu locuieşte într-o lumină inaccesibilă şi de aceea omului îi este imposibil de a-l vedea. Mai mult, îi este absolut interzis să-şi facă imagini despre Dumnezeu. Din fericire, Fiul cel preaiubit, singurul care a venit de la Tatăl, el este acela care, prin chipul său, prin viaţa sa, prin faptele şi cuvintele sale, ni-l dezvăluie pe Dumnezeu cel invizibil şi ne apropie de el. Unde putem descoperi astăzi chipul lui Isus Cristos?

- Se ajunge la glorie pe calea crucii. O mărturie în acest sens este dată de toţi discipolii lui Isus, iar istoria creştinismului o confirmă. Privind la perioada comunistă, observăm că şi la noi multe persoane au mers pe calea crucii, ca de exemplu sora Varvara Ghiurcă. Din fericire nu ni se mai propune acel ideal comunist fără Dumnezeu, colorat cu prea mult roşu. Acum ne exprimăm credinţa în mod liber, calea însă e aceeaşi. De ce oare calea crucii, propusă de Isus acum două mii de ani, a fost şi rămâne mereu valabilă?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Rugăciune pentru preoţi

Isuse Cristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, care le-ai încredinţat preoţilor, în calitate de locţiitori ai tăi, întreaga operă a mântuirii, scăparea şi fericirea lumii, îţi ofer, prin mâinile preasfintei tale Maici, întreaga zi de azi pentru sfinţirea preoţilor şi a candidaţilor la preoţie, toate rugăciunile, ocupaţiile, bucuriile, jertfele şi suferinţele. Dă-ne preoţi cu adevărat sfinţi, care, înflăcăraţi de dragostea ta dumnezeiască, să nu caute altceva decât preamărirea ta şi mântuirea sufletelor noastre. Păstrează-i în toate primejdiile lăuntrice şi din afară şi îndepărtează-i, mai ales, pe aceia care pun piedici virtuţii lor şi le primejduiesc idealul sfânt al Preoţiei. Sfântă Marie, tu, maica cea bună a preoţilor, ia-i pe toţi sub ocrotirea şi paza ta deosebită, iar pe sărmanii preoţi rătăciţi, care s-au abătut de la înalta lor chemare, du-i cu mâna ta bună de mamă înapoi la păstorul cel bun. Amin.

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

• - Reflecţie la duminica a II-a din Postul Mare (pr. Mihai Roca)

• - Medicul care se roagă mult. Martin Benedict (1931-1986) (Fr. Eusebio Bejan)

• - Despre sr. Varvara Ghiurcă (Sr. Iliana Sulteş(SCMP)

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «