» înapoi la cuprins « >

4. Mărturisitori ai bucuriei

Din magisteriul Bisericii

Scrisoarea circulară dedicată consacraţilor şi consacratelor

"Papa ne cere să recitim istoria noastră personală şi să o verificăm sub privirea iubitoare a lui Dumnezeu, pentru că, deşi vocaţia este întotdeauna din proprie lui iniţiativă, nouă ne revine adeziunea liberă la planul divino-uman, ca relaţie de viaţă în agape, ca drum de ucenicie, o «lumină pe calea Bisericii». Viaţa în Duh nu are timpuri stabilite, ci este în mod constant deschisă la mister, în timp ce discerne ca să-l cunoască pe Domnul, pentru a percepe realitatea plecând de la el (...).

Pe via amoris mergem spre renaştere: vechea creatură renaşte într-o nouă formă. Prin urmare, dacă cineva este în Cristos, este o făptură nouă (2Cor 5,17). «Această cale are un nume şi un chip: chipul lui Isus Cristos. El ne învaţă să devenim sfinţi. El ne arată în evanghelie calea: cea a fericirilor (cf. Mt 5,1-12). Aceasta este viaţa sfinţilor: oameni care, din dragoste pentru Dumnezeu, în viaţa lor nu i-au pus condiţii»".

(Moment de tăcere)

Observarea realităţii

1. Sub o privire iubitoare

Istoria fiecărei persoane consacrate este marcată de acele momente unice, pline de har şi de neuitat, în care s-a simţit iubită, privită şi chemată pe nume de Dumnezeu. A urmat apoi un dialog, un răspuns, o adeziune care s-au concretizat într-o dăruire, într-o slujire, într-o lumină pe calea Bisericii. La apelul de iubire adresat de Domnul s-a născut astfel o vocaţie la o viaţă sfântă, care nu va înceta să reînnoiască omenirea şi Biserica.

2. O viaţă deschisă spre mister

De fapt este o viaţă care percepe realitatea plecând de la evanghelie, adică de la întâlnirea cu Isus Cristos, din toată inima şi sub călăuza Duhului Sfânt. Este vorba de o întâlnire care transformă şi reînnoieşte viaţa persoanelor consacrate, invitându-le să lase totul, să-l urmeze pe Domnul şi să arate oamenilor bucuria care locuieşte în ei.

Acesta este şi cazul sfântului Francisc din Assisi care, trăind mesajul evangheliei ca stil de viaţă, a făcut să crească credinţa, a reînnoit Biserica şi a făcut ca societatea să fie mai fraternă.

3. Pe calea iubirii

Viaţa persoanelor consacrate este un pelerinaj făcut împreună cu Isus Cristos pe calea fericirilor. Se împlineşte într-o viaţă de sfinţenie, gata să găsească sensul oricărui lucru. Se dăruieşte într-o viaţă de fidelitate şi de ucenicie în caritate. Se realizează într-o dăruire personală şi fraternă şi într-un pelerinaj interior alimentat de rugăciune, de o privire contemplativă a istoriei, de o apropiere sinceră şi o întâlnire empatică a aproapelui, în fiecare zi.

Calea iubirii este un proces în desfăşurare, într-o dezvoltare permanentă, o cale care îl transformă pe cel consacrat întru-n mesager al bucuriei Duhului Sfânt şi într-un martor al comuniunii între fraţi, cu misiunea de a transmite cuvinte de consolare şi de a duce tuturor îmbrăţişarea lui Dumnezeu.

Confruntare şi angajare

Urmarea lui Cristos. "A adopta felul de a fi şi de a acţiona al lui Isus ca şi Cuvânt întrupat în raport cu Tatăl şi cu privire la fraţii săi (...), conduşi de certitudinea umilă şi fericită a celui care a fost găsit, atins şi transformat de adevărul care este Cristos şi pe care nu poate să nu-l proclame" (Papa Francisc).

Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici

- Acel glas divin tainic şi acea fascinaţie a privirii lui Isus Cristos însoţesc recunoaşterea vocaţiei la viaţa consacrată şi drumul continuu al mărturiei zilnice. Sunt secretul bucuriei care sălăşluieşte în sufletul fiecărei persoane consacrate. Să facem un popas mai lung, ca un pelerinaj interior, ne îndeamnă papa Francisc. Ce înseamnă a renaşte prin vocaţie, în fiecare zi şi fără încetare, prin întâlnirea cu Cristos şi prin slujirea aproapelui?

- Urmarea lui Cristos cuprinde asumarea stilului său de viaţă şi adoptarea atitudinilor sale interioare, faptul de a fi invadat de spiritul său şi de a asimila logica lui uimitoare şi scara sa de valori, cuprinde acceptarea riscurilor sale şi împărtăşirea speranţelor sale. În ce situaţii poate fi trăit astăzi acest stil de viaţă de către persoanele consacrate?

- Modul de viaţă al persoanelor consacrate este unul special, marcat de renunţare la toate şi de împărtăşire a misterului lui Isus Cristos. Este un mod profetic în stare să trezească lumea. Cunoaşteţi în mod direct persoane consacrate care s-au remarcat prin slujirea lor? Daţi exemple.

Desigur, astăzi oamenii au nevoie de cuvinte, dar au nevoie mai ales ca persoanele consacrate să mărturisească milostivirea, duioşia Domnului, care încălzeşte inima, care trezeşte speranţa, care atrage spre bine, subliniază papa Francisc. Daţi exemple de persoane consacrate care au trăit sau care trăiesc o viaţă de sfinţenie. Care au fost sau care sunt viziunile şi elanurile lor?

- În Anul Vieţii Consacrate Biserica este invitată să fie atractivă, iar persoanele consacrate să fie martore ai unui mod diferit de a face, de a acţiona şi de a trăi. Sunt posibile aceste deziderate în contextul societăţii în care trăim? Care sunt operele de caritate şi de slujire prin care persoanele consacrate îşi trăiesc vocaţia în cadrul Diecezei de Iaşi?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Stea a noii evanghelizări,

ajută-ne să strălucim în mărturia comuniunii,

a slujirii, a credinţei arzătoare şi generoase,

a dreptăţii şi a iubirii faţă de cei săraci,

pentru ca bucuria evangheliei

să ajungă până la marginile pământului

şi niciun loc, oricât de îndepărtat, să nu fie lipsit de lumina sa.

Mamă a evangheliei vii

izvor de bucurie pentru cei mici,

roagă-te pentru noi.

Amin. Aleluia.

(Papa Francisc, Evangelii gaudium, nr. 288)

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «