» înapoi la cuprins « >

Surorile Providenţei

Cateheza 29. Slujitoare ale carităţii

Din operele fondatorului

"Caritate, caritate, salvaţi sufletele, salvaţi-le prin caritate... Caritatea este darul Duhului Sfânt, este legătura perfecţiunii, rezumatul şi unirea tuturor bunurilor. Iubiţi, aşadar, pe Dumnezeu; iubiţi în Dumnezeu pe aproapele vostru şi iubiţi-vă între voi din inimă! În iubirea fraternă veţi găsi înţele­gerea şi pacea; în caritate, în armonie şi în pace veţi avea un amanet sigur al predestinaţiei voastre la slavă.

Tot ceea ce faceţi să fie cu umilinţă şi multă caritate! Umilinţa să fie virtutea practicată mereu, împreună cu blândeţea. Voi sunteţi fiicele Providenţei, ea este mama voastră şi are grijă de voi în orice moment. Amintiţi-vă, surorilor preaiubite, pentru ce v-a condus Providenţa acolo şi ce anume voieşte de la voi Mirele divin. Inima lui Isus vă spune în continuu: iubiţi-mă şi faceţi ca să fiu iubit. Vă îndemn să nu fiţi neglijente faţă de sfânta voastră misiune, încurajându-vă în îndeplinirea îndatoririlor voastre şi nelă­sând să treacă o zi, fără a vă spune vouă înşivă: «Pentru ce Mirele meu m-a chemat aici şi nu în altă parte? Ce voieşte el aici de la mine?»"

(Alois Tinti, Memorii despre părintele Alois Scrosoppi)

O întoarcere în timp

1. "Omul carităţii"

Alois Scrosoppi s-a născut în anul 1804, la Udine (Italia), într-un timp semnat de boli, războaie şi multe situaţii de sărăcie. Familia a fost leagănul şi izvorul credinţei sale, o familie care a trecut prin multe vicisitudini, dar care a ştiut să dăruiască Bisericii pe cei trei fii ai săi, Carlo, Giovanni Battista şi Alois, toţi trei fiind sfinţiţi preoţi. Alois Scrosoppi, omul cari­tăţii, cum l-a numit papa Ioan Paul al II-lea în ziua canonizării sale, era un preot îndrăgostit cu adevărat de Isus Cristos. La iubirea gratuită pe care o simţea din partea lui Dumnezeu Tatăl, el a răspuns cu o iubire necondiţionată şi gratuită faţă de cei mici, săraci şi părăsiţi. El a avut o credinţă vie şi o relaţie strânsă cu Dumnezeu, care l-au angajat într-un discernământ profund în faţa provocărilor şi a nevoilor sociale din timpului său.

2. Caritatea faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei mici şi părăsiţi

Carisma este darul Duhului Sfânt şi este concretizarea inspiraţiei pe care unii oameni o primesc pentru a răspunde unei nevoi sociale. Aşa s-a întâmplat şi cu părintele Alois. În oraşul Udine erau mulţi copii săraci, unii orfani şi mulţi dintre ei expuşi pericolelor şi riscului de a trăi pe stradă. Astfel, apare în părintele Alois dorinţa de a aduna fetiţele orfane, sărace şi părăsite din oraş pentru a le da o educaţie şi a le ajuta să trăiască o viaţă demnă de un creştin. În această operă de caritate, el este ajutat la început de nouă educatoare care au constituit nucleul viitoarei congregaţii a "Surorilor Providenţei". "Caritate, caritate, salvaţi sufletele, salvaţi-le prin caritate". Acesta este testamentul spiritual al fondatorului Surorilor Providenţei.

3. Încredere nelimitată în Providenţa divină, cu bucurie şi speranţă

Isus a spus: "Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut". Urmând acest îndemn, Surorile Providenţei îşi dedică viaţa şi îi slujesc din iubire pe cei umili, pe cei săraci, pe cei aflaţi în sufe­rinţă. Încrederea totală în Providenţa lui Dumnezeu, bucuria şi credinţa caracterizează viaţa şi slujirea surorilor. Sfântul Alois Scrosoppi spune: "Provi­denţa este unicul izvor al subzistenţei voastre. În această casă, voi sunteţi fiicele Providenţei, care este mama voastră şi are grijă de voi în orice moment, fie că sunteţi sănătoase sau bolnave, încredinţaţi-vă mereu şi în mod total ei". Prin aceste cuvinte, sfântul Alois indica stilul de viaţă al surorilor: un stil de viaţă simplă şi esenţială şi propunea o atitudine de încredere constantă în Providenţă.

În zilele noastre

Astăzi, idealul de viaţă al sfântului Alois este dus mai departe de fiicele spirituale. Surorile Providenţei sunt prezente în patru continente: Europa, Asia, Africa şi America, mai exact în India, Thailanda, Myanmar, Togo, Coasta de Fildeş, Benin, Africa de Sud, Italia, România, Republica Moldova, Bolivia, Uruguay, Argentina şi Brazilia. Opera de caritate a surorilor se realizează atât prin educarea copiilor şi tinerilor în grădiniţe şi şcoli, în centre de plasament şi centre de zi, cât şi prin îngrijirea bolnavilor şi a bătrânilor, prin colaborarea la opera pastorală din parohii şi prin misiunile "ad gentes" în care sunt prezente.

În România, Surorile Providenţei sunt prezente încă din anul 1990, an în care primele cinci tinere românce au plecat să facă noviciatul în Italia. În acelaşi an, primele două surori italiene au venit la Adjudeni (judeţul Neamţ), pentru a cunoaşte realitatea şi pentru a înţelege cum poate carisma congregaţiei să dea un răspuns provocărilor şi nevoilor sociale existente.

După 25 de ani de slujire şi dăruire, Surorile Providenţei îşi desfă­şoară activitatea caritativă şi de educaţie faţă de cei mici şi săraci în grădiniţa "Surorile Providenţei" din Iaşi şi în cele două centre de zi din Iaşi şi Cireşoaia (judeţul Bacău). Surorile îşi trăiesc carisma şi prin însoţirea spirituală şi ajutorarea materială a familiilor sărace, prin îngrijirea la domiciliu a bătrânilor şi bolnavilor şi, nu în ultimul rând, prin angajarea pastorală în parohii, organizând cateheze, întâlniri formative cu tinerii şi campusuri de vară. Fiecare soră a Providenţei are ca ţintă să-l iubească pe Dumnezeu mai presus de toate şi, prin caritate, să-l iubească pe aproapele. Întotdeauna, atunci când se dăruieşte, ştie că va fi prima care va primi înapoi, adeseori cu vârf şi îndesat.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Preotul Alois Scrosoppi a fost declarat sfânt de papa Ioan Paul al II-lea în vara anului 2001. A fost un om al carităţii, caritate pe care a concretizat-o în fapte de iubire către cei mici şi neajutoraţi. Din cele pe care le-aţi ascultat despre acest sfânt, puteţi spune ce înseamnă caritatea pentru el şi cum a definit-o?

2. Congregaţia Surorilor Providenţei a fost fondată de sfântul Alois Scrosoppi în anul 1845. Prin mărturia vieţii şi prin ceea ce el le-a învăţat pe surori s-a conturat un stil de viaţă spirituală. Pe ce se bazează spiritualitatea Surorilor Providenţei?

3. Astăzi, în lume şi în România, Surorile Providenţei îşi dăruiesc viaţa lui Dumnezeu, dăruire care se concretizează în operele de caritate, în educaţia copiilor şi tinerilor, în îngrijirea bătrânilor şi a bolnavilor. Cunoşti vreo activitate în care Surorile Providenţei sunt implicate?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru.

Rugăciune finală

"M-am oprit asupra marelui har pe care Dumnezeu mi l-a făcut, asupra felului în care Dumnezeu m-a iubit. M-am oprit asupra nimicniciei mele, asupra nimicniciei tuturor lucrurilor, în comparaţie cu Dumnezeu şi mi-am propus să nu mă gândesc decât la Dumnezeu şi să nu vreau altceva decât ceea ce vrea Dumnezeu".

(Sfântul Alois Scrosoppi)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

- Un deceniu de prezenţă a Surorilor Providenţei la Cireşoaia

(www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201304146)

- Campus, "sabia din stâncă" (www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20090856)

- Campus de vară pentru copii

(www.amdis.ro/campusul-de-var-pentru-copii.html)

- Surorile Providenţei în România

(www.surorileprovidentei.ro/congregatia/spinromania/In-Romania.html)

Sr. Viviana Radu, SP

» înapoi la cuprins «