» înapoi la cuprins « Mica Operă a Divinei Providenţe (Orioninii)

Cateheza 26. O inimă fără margini

Din operele fondatorului

"Regulile mele voi nu le cunoaşteţi, dar voi cunoaşteţi viaţa mea şi scopul pentru care muncesc: nimic pentru mine, totul pentru Dumnezeu şi pentru sfânta Biserică romană şi orice sacrificiu pentru a mă face sfânt şi a mântui şi a consola sufletele fraţilor mei. O inimă fără margini, pentru că este dilatată de caritatea Dumnezeului meu Isus răstignit: eu sunt nimic, totul este Isus şi voinţa superiorilor (...) atracţie şi ardoare tot mai mare de Dumnezeu; iubindu-i pe toţi în unul; în centru, razele; în astrul tuturor aştrilor, toată lumina".

"Să semănăm, din tot sufletul, la fiecare pas, fapte de bunătate şi de iubire; să ştergem lacrimile celui ce plânge! Să auzim, fraţilor, strigătul neliniştit al atâtor fraţi ai noştri care suferă şi îl aşteaptă pe Cristos. Să le ieşim înainte ca nişte buni samariteni, să servim adevărul, Biserica şi patria, în numele milostivirii. Să facem bine tuturor şi mereu, să nu facem rău nimănui!"

(Don Orione, Scrisori)

O întoarcere în timp

1. Un strateg al binefacerii

Ioan Alois Orione s-a născut la 23 iunie 1872, la Pontecurone, Italia. În ziua canonizării sale, la 16 mai 2004, papa Ioan Paul al II-lea îl defineşte "un strateg al binefacerii, ridicat în rang de iubirea întru Dumnezeu". Fiu al unui pavator de străzi şi al unei ţărănci puternice şi pioase, Ioan Alois îşi dedică viaţa în slujba celor mai săraci şi nevoiaşi. Are un temperament îndrăzneţ şi mărinimos, dar duios. La doar 20 de ani, începe să se îngrijească de tinerii din Tortona, mai întâi într-un Oratoriu festiv (1892), iar apoi într-un colegiu pentru copiii dornici de a studia (1893). Cu sacrificii personale nemăsurate şi cu sprijinul unor instituţii îşi completează activitatea curajoasă de binefacere pentru cei mai nevoiaşi, din orice sat, religie şi chiar fără religie. Deseori zicea: "Dumnezeu este Tatăl tuturor". A murit la Sanremo, la 12 martie 1940. În ultimele sale zile repeta: "Nu vreau să trăiesc şi să mor între palmieri, ci între săracii care sunt Isus Cristos!"

2. Carisma orionină

"Stăpânul lumii, după Dumnezeu, este poporul! Cine va fi stăpânul, do­minatorul lumii mâine? Nu va fi fiecare popor, ci vor fi masele populare. Şi dacă s-ar întâmpla ca acest popor să se despartă de Biserică? Noi trebuie să aducem poporul la Biserică (...) Noi suntem aici până la urmă pentru cei umili, pentru orfani, pentru bătrânii abandonaţi" (Don Orione, Scrisori).

3. Să facem bine tuturor şi mereu

Întoarcerea maselor populare, cu scopul de a le aduce la Cristos şi la Biserică, este dorinţa mereu prezentă în viaţa lui don Orione. Întoarcerea celor săraci de la sărăcie şi de la tendinţe antireligioase şi exprimarea unei credinţe puternice şi a unui devotament total faţă de Biserica lui Dumnezeu şi faţă de papa sunt cei doi piloni pe care el şi-a bazat întreaga existenţă. Acest ideal l-a transmis congregaţiei pe care a înfiinţat-o, Mica Operă a Divinei Providenţe. Astfel, încă de la început, fraţii care îi urmează exemplul se apropie cu preocupare şi iubire de cei mai lipsiţi şi mar­gi­na­lizaţi, de muncitorii umili şi de membrii din clasa socială cea mai defavorizată.

În zilele noastre

Fraţii orionini transmit mai departe idealul de viaţă şi de apostolat început de don Orione. Comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi fraţi, în rugăciune şi în spirit de slujire, dă valoare tuturor acţiunilor de zi cu zi, pentru slava lui Dumnezeu. Ogorul congregaţiei este caritatea. Mica Operă a Divinei Providenţe vrea să slujească cu iubire şi îşi propune să împlinească faptele de milostivire spre alinarea morală şi materială a celor lipsiţi. Fraţii orionini se roagă şi participă la educarea celor orfani şi a celor rămaşi departe de virtuţi şi de muncă. Călăuziţi de cuvintele sfântului Paul "Charitas Christi urget nos" şi de motoul "Caritatea noastră nu încuie uşi", ei îl descoperă şi îl slujesc pe Isus Cristos în săracii cei mai abandonaţi şi respinşi.

Fraţii orionini răspândesc în rândul poporului atât evanghelia şi iubirea faţă de Sfântul Părinte papa, cât şi un spirit viu de caritate fraternă între oameni. Ei sunt prezenţi şi în România, la Oradea, încă din anul 1991, unde au construit Şcoala "Don Orione" şi biserica "Duminica tuturor sfin­ţilor". Lângă Bucureşti, la Voluntari, în anul 1994, congregaţia a deschis o casă de bătrâni care, în anul 2009, va deveni un centru pentru persoa­nele în vârstă şi va avea şi un Centru de Recuperare şi Reabilitare pentru 20 de copii şi 25 de tineri cu handicap grav.

Din anul 1998, fraţii orionini sunt prezenţi şi la Iaşi, unde acordă o atenţie deosebită seminarului, adică formării viitorilor fraţi. Tot aici se desfăşoară şi alte activităţi educative şi caritative, cum ar fi educarea copiilor rromi la oratoriul duminical, grădiniţa pentru copiii rromi, o locuinţă în sprijinul tinerilor orfani, asistenţa la domiciliu a zeci de familii nevoiaşe şi ajutorarea persoanelor dependente de alcool.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Ioan Alois Orione observă, încă de când era seminarist, că tinerii şi copiii sunt expuşi unor pericole din partea societăţii şi doreşte să-i ţină pe aceştia cât mai aproape de Biserică şi de valorile creştine. Mai târziu, va deschide oratoriul, loc de joacă şi învăţătură. Ce l-a determinat pe don Orione să se ocupe de aceste persoane?

2. Don Orione înţelege dificultăţile oamenilor din timpul său şi doreşte ca aceştia să trăiască spiritul creştin şi să simtă iubirea lui Dumnezeu. Văzându-l pe Dumnezeu în aproapele - mai ales în cei săraci şi mar­ginalizaţi - deschide diferite case şi opere de caritate pentru ca toţi oamenii să simtă iubirea divină. Cunoaşteţi vreo casă de caritate orionină? Ce puteţi spune despre activităţile desfăşurate de fraţii orioni la Iaşi sau în alte localităţi din România?

3. Ideea centrală a carismei orionine este răspândirea iubirii lui Dumnezeu şi iubirea faţă de Sfântul Părinte papa în fiecare pătură socială. Fraţii orionini doresc să concretizeze acest ideal prin operele de caritate. Cunoaşteţi activitatea fraţilor în centrele din Voluntari şi Oradea? Prin ce activităţi se remarcă misiunea lor educativă şi caritativă?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

"O, suavă, sfântă bunătate a lui Dumnezeu şi a Bisericii sale! Să fim plini de bunătatea Domnului şi, apoi, nu vă mai temeţi că lucrarea voastră va fi în zadar; orice cuvânt bun e de la Dumnezeu; orice mare şi sfântă iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni este nemuritoare! Bunătatea învinge totdeauna; ea are un cult secret chiar şi în inimile cele mai reci, mai singure, mai îndepărtate. Amin".

(Don Orione)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

- Oratoriul (A. Campagna)

Pr. Marius Bereşoaie, FDP

» înapoi la cuprins «