» înapoi la cuprins «

Ordinul Surorilor Clarise Urbaniste

Cateheza 22

Cunoaşte chemarea ta

Din operele fondatoarei

"Pentru noi, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut calea pe care ne-a arătat-o prin cuvântul şi cu exemplul preafericitului nostru părinte Francisc, iubitorul şi imitatorul lui adevărat".

"Clara este fascinată de Cristos, pe care îl iubeşte şi-l contemplă în totalitatea misterului său, pe care îl contemplă în fragilitatea şi gingăşia naşterii sale, în sărăcia şi în greutăţile vieţii publice.

"Vezi sfânta umilinţă şi împreună cu ea sfânta sărăcie, greutăţile şi suferinţele fără număr pe care Cristos le-a îndurat pentru mântuirea sufletelor. Fixează-ţi mintea înaintea oglinzii veşniciei, pune-ţi sufletul în splendoarea slavei, aşază-ţi inima în chipul fiinţei divine şi transforma-te cu totul, prin contemplare, în icoana divinităţii sale".

(Sfânta Clara, Scrisoarea a III-a către sfânta Agneza de Boemia)

O Întoarcere în timp

1. "Fecioara mireasă a lui Cristos"

Sânta Clara s-a născut în anul 1193, într-o familie aristocrată şi bogată din Assisi. În Duminica Floriilor a anului 1211, Clara renunţă la titlul nobiliar şi la bogăţii şi alege să trăiască în umilinţă şi sărăcie, după forma de viaţă propusă de sfântul Francisc. La vârsta de 18 ani, printr-un gest curajos inspirat de dorinţa de a-l urma pe Cristos şi de admiraţia faţă de carisma sfântului Francisc, părăseşte casa părintească şi în compania unei prietene, Bona de Guelfuccio, ajunge în mod secret la biserica "Porţiuncula". Aici, sfântul Francisc îi taie parul, iar ea îmbrăcă o sărăcăcioasă haină de pocăinţă, se consacră lui Cristos şi din acest moment devine fecioara mireasă a lui Cristos, umil şi sărac. Mai apoi, la îndemnul sfântului Francisc se stabileşte la biserica "Sfântul Damian", unde trăieşte timp de peste patruzeci de ani, până în anul 1253, când îşi încheie pelerinajul pe acest pământ. Clara compune o regulă caracterizată de radicalitatea sărăciei şi de o încredere totală în Providenţa divină. Regula ei de viaţă devine o cale de lumină pentru tinerele care doresc să-l urmeze pe Cristos umil şi sărac.

2. "O constantă atitudine de mulţumire"

Aceasta este carisma Surorilor Clarise: încarnarea evangheliei într-o dimensiune trinitară de viaţă contemplativă claustrală. Prin profesiunea sfaturilor evanghelice, Surorile Clarise îşi trăiesc vocaţia într-o constantă atitudine de mulţumire adusă Tatălui milostivirilor şi se simt chemate să trăiască o formă de viaţă prin care să se asemene tot mai mult cu chipul lui Isus, calea, adevărul şi viaţa. Ele se consacră în mod total lui Isus. Fără nimic propriu şi dedicate rugăciunii contemplative în clauzură, trăiesc în ascultare, în castitate şi în comuniune de viaţă fraternă, urmând regula scrisă de sfânta Clara.

3. "Temelia umilinţei şi a sărăciei"

Sfânta Clara din Assisi pune edificiul tuturor virtuţilor pe temelia umilinţei şi a sărăciei. Considerându-se chiar de la început o nevrednică slujitoare a lui Cristos şi o mlădiţă firavă a preafericitului părinte Francisc, ea promite ascultare şi reverenţă papei Inocenţiu, succesorilor săi aleşi în mod legitim şi Bisericii Romane şi scrie o regulă de viaţă în care le îndeamnă pe surori cu insistenţă să persevereze întotdeauna în sfânta sărăcie.

În zilele noastre

Viaţa Surorilor Clarise este marcată de viaţa de clauzură, o viaţă care este întrepătrunsă de rugăciunea de contemplaţie şi activitatea în spaţiul sacru al mănăstirii. Este vorba de o viaţă spirituală caracterizată de bucuria întâlnirii cu Dumnezeu şi cu celelalte surori, după exemplul sfintei Clara.

Contemplaţia face ca Surorile Clarise să fie prezente în lume, nu cum lumea poate ar dori să le vadă, adică aşa cum sunt de obicei surorile, ci în tăcere, rugându-se în taină pentru a susţine mădularele fragile şi nesigure ale Trupului lui Cristos, care este Biserica. Dimensiunea contemplativă trăită de surori este, de fapt, un semn profetic, o mărturie a unei vieţi trăite în iubire pentru Cristos, sărac şi umil. Este asemenea unei candele care conduce spre Cristos şi care îl ajută pe fiecare creştin să se apropie de Dumnezeu cu mintea şi cu inima, cu viaţa sa întreagă şi să colaboreze la lucrarea mântuirii.

Surorile Clarise sunt prezente în Dieceza de Iaşi, la Roman, din anul 2007, în mănăstirea "Sfânta Maria a Îngerilor"; ele se simt chemate să trăiască din munca propriilor mâini, să imite calea sfintei simplităţi, a umilinţei şi a sărăciei şi onestitatea modului sfânt de viaţă arătat de sfântul Francisc şi de sfânta Clara.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Aşa cum consemnează documentele istorice, sfânta Clara a trăit în umilinţă şi sărăcie, dedicându-se contemplaţiei într-o mănăstire de clauzură. "Clara se ascundea, însă viaţa ei era revelată tuturor, tăcea, însă faima ei striga". "Când se întorcea de la rugăciune, iradia de bucurie. Din focul altarului Domnului ducea cuvinte calde, atât de fierbinţi încât cuprindeau inima surorilor. Ele remarcau marea dulceaţa ce ieşea din gura ei, iar chipul său apărea mai luminos ca de obicei". În anul 2009, la editura Sapientia a apărut o biografie a sfintei Clara, scrisă de părintele Eduard Ferenţ. Aţi citit această carte? Ce aspecte deosebite din viaţa acestei sfinte fascinează mai mult?

2. În prima scrisoare trimisă sfintei Agneza de Boemia, sfânta Clara vorbeşte despre Cristos, Mirele ei iubit, folosind expresii nupţiale care uimesc şi care produc emoţii deosebite: "Iubindu-l, sunteţi caste, atingându-l, veţi fi mai curate, lăsându-vă posedate de el, sunteţi fecioare. Puterea lui este mai puternică, generozitatea lui mai înaltă, aspectul lui mai frumos, iubirea mai suavă şi orice har mai fin. De acum sunteţi strânse în îmbrăţişarea lui, care a împodobit pieptul vostru cu pietre preţioase (...) şi v-a încoronat cu o coroană de aur imprimată cu semnul sfinţeniei". Acest ideal de sfinţenie este împărtăşit şi de surorile şi postulantele clarise din mănăstirea de la Roman. Ce părere aveţi despre acest raport viu de comuniune cu Cristos, descris prin cuvintele de mai sus de sfânta Clara?

3. Viaţa Surorilor Clarise este marcată de contemplaţie şi de acţiune în spaţiul sacru al mănăstirii. De la înfiinţarea mănăstirii "Sfânta Maria a Îngerilor" din Roman, în anul 2007, Surorile Clarise sunt prezente şi în Dieceza de Iaşi. Aţi vizitat această mănăstire? Ce puteţi spune despre viaţa de clauzură şi despre modul de contemplaţie al acestor surori?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciunea finală

"Ascultaţi, sărăcuţelor, care de Domnul aţi fost chemate din multe părţi şi regiuni adunate. Trăiţi mereu în dreptate şi să muriţi în ascultare. Nu priviţi la lumea de afară, căci cea a spiritului este mai de valoare. Eu vă rog cu toată dragostea să fiţi discrete în ceea ce vi se oferă din mila Domnului. Cele care sunt grav bolnave şi cele care, pentru ele, s-au ostenit, pe toate să le susţineţi cu pace, căci această osteneală o vor vedea dulce: pentru că fiecare va fi încoronată în cer ca regină, asemenea Fecioarei Maria".

(Sfântul Francisc din Assisi)

Reflexii şi mărturii

Sfânta Clara din Assisi, cateheză (Papa Benedict al XVI-lea)

Sfânta Clara din Assisi (Pr. dr. Eduard Ferenţ)

Început de postulandat în familia clariselor (www.ercis.ro)

Mănăstirea de clauzură "Sfânta Maria a Îngerilor", Roman (Sr. Tereza Bogliş, OSC)

"Mănăstirea, o oază de pace"

Sr. Dorotea Ghercă, OSC

» înapoi la cuprins «