» înapoi la cuprins «

Congregaţia "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus"

Cateheza 21

Slujirea totală şi gratuită

Din scrierile fondatoarei

Maica Margherita Lazzari, o îndrăgostită de Isus euharistic, petrecea ore şi ore în faţa tabernacolului şi spunea deseori: "Vreau să fiu mică, «ocupată» de Marele Uitat!" "O, dacă această ostie va fi vreodată profanată, Doamne, eu îţi ofer spre reparare jertfa Calvarului, şi o unesc cu sărmana mea viaţă".

Cuvintele şi sfaturile adresate de Maica Margherita fiicelor sale arată măreţia sufletului său şi sensibilitatea inimii sale. Aceste gânduri se încadrează în spiritul religios şi trasează clar specificul carismei Misionarelor Pătimirii. Ea le repeta mereu: "Nu există mizerie umană pe care misionara pătimirii să nu o înţeleagă, să nu o accepte, să nu o compătimească şi să nu o poată ajuta".

"În Isus, cu Isus şi pentru Isus, misionara pătimirii aspiră spre sfinţenie: doreşte să fie nimic, pentru ca Isus să fie totul; nu posedă nimic, pentru ca Isus să posede totul; îşi propune ca scop general preamărirea lui Dumnezeu, repararea ofenselor aduse lui şi salvarea sufletelor, prin rugăciune, sacrificiu şi generoasă dăruire de sine".

(Maica Margherita Lazzari, Gânduri şi sfaturi)

O întoarcere în timp

1. "Vreau să fiu mica, «ocupată» de Marele Uitat!"

Maria Lazzari s-a născut la Torino (Italia) în anul 1885 şi a murit în anul 1961. A trăit o viaţă interioară deosebită sub îndrumarea spirituală a părintelui Filippo Rinaldi, care o invită să se roage mult, deoarece o aşteaptă o mare misiune. Îşi petrece timpul liber în rugăciune intensă, în special în biserica "Sfântul Giulgiu" şi în biserica "Maria Auxiliatrice" din Torino. Luminată de harurile Duhului Sfânt, îşi dedică toată puterea pentru formarea tinerelor îndrăgostite de pătimirea şi crucea lui Cristos. Astfel, viaţa Mariei Lazzari se deschide către ceilalţi ca o floare, plină de umilinţă, spre slava lui Dumnezeu. În anul 1936 fondează Institutul Misionarele Pătimirii lui Isus (SMPI). La îndrumarea cardinalului Fossati, ea îşi alege numele Maria Margherita şi îşi propune să fie o mică sămânţă care să fructifice în toate harul primit la Botez.

2. "Un mare dar"

Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus cred că "nu există mizerie umană pe care să nu o înţeleagă, să nu o accepte, să nu o compătimească şi să nu o poată ajuta". Zi de zi, misionara pătimirii îşi desfăşoară misiunea atât în mediile de viaţă marcate de lipsuri, cât şi în acele domenii de activitate şi în acele locuri în care se simt tot mai mult necesităţile timpurilor noastre, adică în cateheză, în şcoală, în grădiniţă şi în case de formare, în îngrijirea bolnavilor la domiciliu şi în casele de odihnă. Prin spirit de credinţă, surorile cred că pot să transforme suferinţa într-un mare dar şi să trăiască astfel alături de Isus şi de crucea sa.

3. Slujirea totală şi gratuită

Slujirea se află în centrul activităţii şi a meditaţiei fiecărei surori. În mod sigur, slujirea contribuie la purificarea inimii şi călăuzeşte la însuşirea unei atitudini caritabile, pline de curaj şi de încredere. Prin mărturia vieţii zilnice, fiecare soră misionară acordă o atenţie deosebită pătimirilor lui Isus, pentru gloria Sfintei Treimi şi pentru salvarea sufletelor. Astfel, ea este invitată să continue sfânta misiune a jertfei, a reparării, a mântuirii şi a iubirii.

În zilele noastre

Urmând îndemnurile fondatoarei, Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus îşi propun să realizeze ceea ce Maria Margherita Lazzari îşi dorea atât de mult: să facă cunoscută iubirea lui Cristos persoanelor aflate în suferinţă. Iubirea nu se arată prin cuvinte, ci se demonstrează prin fapte. Dacă Dumnezeu ne-a dat totul şi noi trebuie să-i dăm totul, să facem totul pentru el, împlinind voinţa sa. Maica Margherita spunea: "Între voi caritatea să fie atât de sinceră încât binele propriu să fie şi binele celorlalte surori. Dacă veţi face aşa, Duhul lui Dumnezeu va domni în voi".

Astăzi, activitatea propriu-zisă a Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus constă în ajutorarea bătrânilor şi a bolnavilor aflaţi singuri în suferinţă, în sprijinirea tinerilor aflaţi în impas din cauza alegerilor greşite de viaţă, în educarea şi creşterea copiilor abandonaţi sau în grele condiţii de viaţă, în întâmpinarea diferitelor necesităţi zilnice ale celor nevoiaşi.

În România, surorile promovează următoarele opere: Casa de formare "Grădina Tineretului" din Oradea, cu scopul promovării valorilor intelectuale şi morale şi trăirii unei vieţi fericite în societate; Centrul de plasament "Madre Carla" din Butea, cu scopul promovării iubirii de mamă, a educaţiei morale şi spirituale şi al reintegrării copilului în societate; Casa de bătrâni şi bolnavi "Sfântul Ioan Paul al II-lea" din Butea, cu scopul promovării rugăciunii şi al susţinerii vieţii morale şi spirituale, mai ales în ultimele clipe din viaţă; Casa "Samariteanului Milostiv" din Şcheia, cu scop ajutorării tinerilor aflaţi în dificultate, a recuperării persoanelor paralizate şi a îngrijirii bătrânilor singuri şi neajutoraţi. Congregaţia a deschis un centru medical care oferă posibilitatea de a beneficia de vizite medicale specializate şi un atelier de croitorie în care se confecţionează haine liturgice şi uniforme şcolare. De asemenea, din anul 2010, prin asociaţia "Uniunea Mamelor Milostive Creştine" acordă o atenţie deosebită familie creştine. În colaborare cu viaţa pastorală a parohiei, surorile oferă un preţios suport educaţional tinerilor şi copiilor prin activităţi susţinute la oratoriu.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Maica Margherita a dorit, ca prin carisma împărtăşită de surorile ei, să ajungă până la marginile lumii, în special în acele locurile în care este mai mare nevoie de iubirea lui Isus Cristos. Ce anume caracterizează în mod deosebit viaţa ei?

2. "Dragostea să fie mai presus de orice"; "Să arătăm tuturor chipul lui Isus Cristos" . Aceasta este mărturia zilnică a surorilor în activităţile cu copiii şi tinerii, cu bătrânii şi bolnavii. Ce ştiţi despre viaţa şi activitatea Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus?

3. Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus cred că "rugăciunea este cheia harurilor, cea care deschide inima lui Dumnezeu". Prin rugăciunea lor specifică - Oferta orei - şi prin adoraţia zilnică, ele oferă Tatălui ceresc omenirea întreagă şi sunt în slujba celor aflaţi în suferinţă. Prin ce se caracterizează operele promovate de surori la Butea şi la Şcheia?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

"Îndreptăm spre tine, o Doamne, rugăciunea noastră şi-ţi cerem să ne dăruieşti o inimă curată pentru a te putea vedea, o inimă iubitoare pentru a te sluji, o inimă fidelă pentru a ne găsi adăpost în tine.

Fă-ne capabili de a înţelege că doar iubirea poate face ca ceea ce ne apasă să fie mai uşor, că doar iubirea poate duce greutăţile fără să le simtă".

(Maria Margherita Lazzari)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

Maica Maria Margherita Lazzari (Sr. Elisabetta Barolo, SMPI)

Casa de copiilor "Madre Carla", Butea (Sr. Tarcisia Ciobanu, SMPI)

Casa "Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea", Şcheia (Sr. Iozefina Scripcaru, SMPI)

Casa "Samariteanul Milostiv", Şcheia (Sr. Domenica Măi-Mihai, SMPI)

Sr. Elisabetta Barolo, SMPI

» înapoi la cuprins «