» înapoi la cuprins «

2. Mărturisitori ai comuniunii

Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Francisc adresată tuturor consacraţilor

"Fondatorii şi fondatoarele noastre au simţit în ei compasiunea care îl cuprindea pe Isus când vedea mulţimile ca pe nişte oi rătăcite fără păstor. Aşa cum Isus, mişcat de această compasiune, a dăruit cuvântul său, a vindecat bolnavii, a dat pâine de mâncat, a oferit însăşi viaţa sa, tot aşa şi fondatorii s-au pus în slujba omenirii la care Duhul îi trimitea, în modurile cele mai diferite: mijlocirea, predicarea evangheliei, cateheza, instruirea, slujirea săracilor, a bolnavilor... Fantezia carităţii nu a cunoscut limite şi a ştiut să deschidă nenumărate drumuri pentru a duce suflul evangheliei în culturi şi în cele mai diferite ambiente sociale (...).

Într-o societate a ciocnirii, a convieţuirii dificile între culturi diferite, a samavolniciei asupra celor mai slabi, a inegalităţilor, suntem chemaţi să oferim un model concret de comunitate care, prin recunoaşterea demnităţii fiecărei persoane şi a împărtăşirii darului pe care-l poartă fiecare, să permită să se trăiască raporturi fraterne".

(Moment de tăcere)

Observarea realităţii

Obiectivele pentru Anul Vieţii Consacrate

1. A privi trecutul cu recunoştinţă

Fiecare familie de persoane consacrate are o bogată istorie carismatică la origini, istorie care a crescut şi s-a dezvoltat şi care, în contexte geografice şi culturale noi şi pline de provocări, a implicat mulţi membri de-a lungul timpurilor. Povestirea propriei istorii cere o reparcurgere a acelei memorii care a ţinut mereu vie identitatea şi unitatea fiecărei familiei carismatice. Este drumul parcurs de generaţii de surori şi fraţi care au perceput scânteia inspiratoare şi au împărtăşit idealurile, proiectele şi valorile trăite de fondatori, de fondatoare, de primele comunităţi.

Mulţumire lui Dumnezeu pentru orice dar şi, în special, pentru drumul rodnic de reînnoire parcurs în aceşti ultimi 50 de ani, timp de har, marcat de prezenţa Duhului Sfânt.

2. A trăi prezentul cu pasiune

Implică o trăire cu fidelitate a misiunii încredinţate în lumina carismei fondatorilor şi a fondatoarelor. Duce la o slujire concretă în societate şi în Biserică şi cere o pasiune faţă de învăţăturile evangheliei şi faţă de bucuriile şi durerile oamenilor de astăzi. Impune o actualizare a modelelor evanghelice, a proiectelor de comuniune şi a modelelor concrete de comunitate, în care toţi să fie o singură inimă şi un singur suflet, experţi de comuniune, artizani ai împărtăşirii darului pe care îl poartă fiecare.

3. A îmbrăţişa viitorul cu speranţă

Înseamnă a cunoaşte dificultăţile pe care le întâmpină viaţa consacrată, de la diminuarea vocaţiilor şi problemele globalizării până la marginalizarea şi irelevanţa socială. Înseamnă, desigur, a îndrepta mereu privirea spre acela care nu dezamăgeşte niciodată şi a continua scrierea propriei istorii sub călăuza Duhului Sfânt. Înseamnă, de asemenea, a scruta orizonturile vieţii şi ale momentului actual cu încredere în Domnul, prin contribuţii determinante, alegeri generoase şi experienţe entuziasmante, care să repropună idealurile carismei de la începuturi şi să ofere răspunsuri tot mai adecvate la exigenţele de mărturie şi de vestire.

2. Orizonturi deschise tuturor

În acest an dedicat vieţii consacrate, papa Francisc doreşte să împărtăşească aceleaşi idealuri, acelaşi spirit şi aceeaşi misiune nu numai cu fraţii săi întru episcopat şi cu cei care fac parte din familiile călugăreşti, din societăţile de viaţă apostolică şi din institutele seculare, dar şi cu creştinii laici care sunt chemaţi să fie părtaşi de aceeaşi realitate carismatică.

De fapt, Anul Vieţii Consacrate este adresat întregii Biserici şi doreşte să exprime o atenţie deosebită faţă de persoanele consacrate, faţă de membrii din fraternităţi şi comunităţi care aparţin Bisericilor de tradiţie diferită de cea catolică şi faţă de monahismul şi exprimările de fraternitate călugăreşti prezente în toate marile religii.

Confruntare şi angajare

Experţi de comuniune: "Trăiţi mistica întâlnirii: «capacitatea de simţire, de ascultare a celorlalte persoane. Capacitatea de a căuta împreună drumul, metoda», lăsându-vă luminaţi de relaţia de iubire care există între cele trei persoane divine ca model al oricărui raport interpersonal" (Papa Francisc).

Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici

- Fondatorii şi fondatoarele au dat naştere familiilor carismatice. În ce mod s-au lăsat interpelaţi de evanghelie în contextul timpului lor? E adevărat că acolo unde sunt călugări şi călugăriţe este bucurie?

- Fiecare carismă a fondatorilor s-a născut din acea scânteie de har a Duhului Sfânt care i-a condus la idealul de a-l urma pe Cristos în întregime. Idealul lor a fost întotdeauna Cristos. Daţi exemple de carisme trăite în Dieceza de Iaşi. Cum poate fi profeţia o notă caracteristică a persoanelor consacrate?

- Regula, carisma şi voturile fiecărei familii carismatice sunt atât o exprimare a evangheliei, cât şi un instrument pentru trăirea valorilor propuse de Cristos şi pentru exprimarea comuniunii cu celălalt. Au sens numai în relaţia lor strânsă cu evanghelia şi cu aproapele. Cum pot fi actualizate, exprimate şi trăite în contextul societăţii prezente şi viitoare? Astăzi, ce înseamnă a fi expert de comuniune?

- Dificultăţile şi incertitudinile de astăzi sunt împărtăşite de toţi oamenii. Nimeni nu este scutit de provocările globalizării şi de capcanele relativismului. Care sunt contribuţiile pe care pot să le aducă persoanele consacrate la realizarea unui orizont plin de speranţă? Daţi exemple de persoane consacrate prezente în periferiile existenţiale care se angajează să ofere răspunsuri la întrebările semenilor lor din Dieceza de Iaşi.

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

"Ajută, o, Mamă, credinţa noastră! Deschide ascultarea noastră faţă de cuvânt, ca să recunoaştem glasul lui Dumnezeu şi chemarea sa. Trezeşte în noi dorinţa de a urma paşii săi, ieşind din ţara noastră şi primind promisiunea sa.

Ajută-ne să ne lăsăm atinşi de iubirea sa, ca să-l putem atinge cu credinţa. Ajută-ne să ne încredem pe deplin în el, să credem în iubirea sa, mai ales în momentele de încercare şi de cruce, atunci când credinţa noastră este chemată să se maturizeze.

Seamănă în credinţa noastră bucuria Celui Înviat. Aminteşte-ne că acela care crede nu este niciodată singur.

Învaţă-ne să privim cu ochii lui Isus, pentru ca el să fie lumină pe drumul nostru şi ca această lumină a credinţei să crească mereu în noi, până va veni ziua aceea fără de apus, care este însuşi Cristos, Fiul tău, Domnul nostru!" (Papa Francisc, Lumen fidei, 60)

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «