» înapoi la cuprins « >

Surorile Franciscane Misionare de Assisi

17. Slujirea lui Cristos sărac şi răstignit

Din operele fondatorului

"Aşadar, râvniţi mereu să fiţi sfinte, după cum şi Isus Cristos doreşte; el vrea, dacă ar fi posibil, să fim aşa de sfinţi precum este sfânt Tatăl său ceresc. Cele care vor avea această dorinţă vor fi potrivite pentru această casă... Scopul acestei case este pentru acele suflete care îl vor numai pe Dumnezeu. Aş vrea să o repet de un milion de ori pentru ca aceste cuvinte să se întipărească bine în mintea şi inima voastră". "Adevărata bucurie nu se găseşte decât în Dumnezeu, deoarece inima omului nu se poate odihni decât în Dumnezeu, nu se poate sătura decât cu Dumnezeu. Inima noastră s-a născut numai pentru Dumnezeu (...) Numai Dumnezeu este partea sa. Numai Dumnezeu este Dumnezeul inimii. Altă desfătare, altă mulţumire nu este decât în Dumnezeu".

"Întăriţi-vă în Domnul, puneţi în practică ceea ce este scris aici şi vă asigur că se va adeveri despre voi ceea ce spune psalmul, că «ceea ce aţi semănat cu lacrimi veţi culege cu bucurie». Nu vă lăsaţi încântate de prezent, căci în curând se sfârşeşte; ci uitaţi-vă la viitor, care nu se sfârşeşte. Suferinţa e scurtă, gloria este infinită, răsplata este însuşi Dumnezeu".

(Din Instrucţiunile pr. Giuseppe Antonio Marcheselli)

O întoarcere în timp

1. Un răspuns la semnele timpului

Istoria Surorilor Franciscane Misionare de Assisi începe în anul 1702, la Assisi, odată cu întâlnirea provindenţială a pr. Giuseppe Antonio Marcheselli, OFMConv. cu terţiara franciscană Angela del Giglio. Conduşi de Duhul Sfânt, aceşti doi fondatori ai Institutului Surorilor Franciscane Misionare de Assisi au pus bazele unei "mici adunări" de terţiare, cu scopul de a reînnoi viaţa spirituală a Celui de-al Treilea Ordin Franciscan, care în acele vremuri îşi pierduse din strălucirea de odinioară. Ei au avut un rol important în înfiinţarea casei: fondatoarea, prin implicarea concretă în exigenţelor sociale ale timpului; fondatorul, prin transmiterea spiritului franciscan. S-a realizat astfel o experienţă specială în Duhul Sfânt, experienţă care i-a condus spre o nouă înţelegere existenţială a misterului lui Cristos, a evangheliei şi a vieţii creştine, o lucrare nouă în slujirea Bisericii şi a societăţii, ca răspuns la semnele timpului.

2. Carisma surorilor franciscane

Surorile trăiesc carisma sfântului Francisc de Assisi, aşa cum au înţeles-o fondatorii lor. Prin rugăciune şi acţiune - pornind de la contemplarea chipului răstignitului de la San Damiano şi până la faptele de milostivire, "reparând" viaţa acolo unde ea era ameninţată sau rănită, aducând speranţă acolo unde violenţa sau oprimarea au sufocat demnitatea umană - ele sunt instrumente de pace şi dialog, de comuniune şi fraternitate universală. Având în centru iubirea faţă de Dumnezeu, surorile îşi trăiesc carisma în fraternitate, în bucuria franciscană, în simplitate, în sărăcie, în încredere reciprocă, iar prin acest mod de trăire împlinesc opere de milostivire, ca o slujire a lui "Cristos sărac şi răstignit".

3. O apropiere de idealul sărăcuţului şi al evangheliei

Prin viaţa lor zilnică, Surorile Franciscane Misionare de Assisi se străduiesc ca prin fiecare lucrare, fiecare sentiment şi fiecare atitudine comportamentală să se apropie de idealul sărăcuţului din Assisi. Chiar de la întemeiere, ele doresc să se reîntoarcă la originile vieţii franciscane şi la începuturile Bisericii, trăind cu rigurozitate sfânta evanghelie şi renunţând la tot ceea ce ar putea să le îndepărteze de Dumnezeu.

În zilele noastre

Surorile Franciscane Misionare de Assisi simt bucuria apartenenţei la această familie de persoane consacrate, cunosc preocupările vieţii de zi cu zi şi sunt părtaşe la creşterea spirituală proprie şi a celorlalţi. Printr-o atitudine de deschidere faţă de exigenţele lumii şi în spirit de iubire, în simplitate, ele se străduiesc să-şi mărturisească credinţa primită în dar şi să promoveze spiritualitatea franciscană.

În viaţa fraternă, în comunitate, recunoştinţa şi iertarea reciprocă sunt trăsături care conturează dorinţa fondatorilor şi aceasta pentru "a se iubi una pe alta nu din înclinaţie, ci din iubire faţă de Isus Cristos". Surorile franciscane nu sunt nicidecum persoane ferite de dificultăţi şi de suferinţe. În viaţa de zi cu zi, ele speră şi cred în Acela care le-a chemat la viaţă şi, totodată, îşi aduc aportul la promovarea vieţii în jurul lor; cred că Dumnezeu le iubeşte cu o iubire veşnică.

Cei mici şi cei din urmă sunt mereu prezenţi în activităţile surorilor franciscane. În aceştia, de fapt, urmând mesajul evanghelic: "Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi", "fiţi milostivi precum Tatăl vostru ceresc milostiv este", având conştiinţa clară, ele îl slujesc pe însuşi Isus Cristos şi descoperă iubirea lui Dumnezeu faţă de celelalte surori. Urmând exemplul sfântului Francisc şi al fondatorilor, acolo unde sunt, îşi împlinesc misiunea în rugăciune şi prin acţiune, în special prin primirea, ospitalitatea, ajutorul şi susţinerea familiilor în dificultate, prin asistenţa oferită bolnavilor şi a celor cu dizabilităţi, prin educaţia oferită copiilor în activităţile pastorale. Fiind în mijlocul lumii şi împărtăşind atât bucuriile cât şi greutăţile, surorile sunt aproape de orice femeie, mai ales în acele locuri în care aceasta este marginalizată din punct de vedere social şi cultural.

Surorile franciscane sunt prezente în România încă din anul 1919. În prezent, în ţară, sunt în număr de 105 surori şi activează în 13 comunităţi, dintre care cinci în Dieceza de Iaşi şi două în Arhidieceza de Bucureşti. În străinătate, surorile sunt prezente în Italia, San Marino, Germania, Republica Moldova şi Rusia.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Cei doi fondatori ai Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, pr. Giuseppe Antonio Marcheselli şi Angela del Giglio, au ştiut să discearnă semnele timpului lor şi să repropună idealul sărăcuţului din Assisi. Ce ştiţi despre acea "mică adunare" propusă de ei la începutul secolului al XVIII-lea?

2. Surorile franciscane îşi trăiesc vocaţia în mijlocul celor nevoiaşi. În Dieceza de Iaşi, ele au fost prezente chiar şi în timpul comunismului, desigur nefiind recunoscute. O mărturie încă vie, în Hălăuceşti, este cea a sorei Electa Bîlha. În prezent, surorile sunt prezente la Huşi (două comunităţi), Hălăuceşti, Luizi-Călugăra şi Valea Mare. Ce ştiţi despre Surorile Franciscane Misionare de Assisi şi despre activităţile lor?

3. Surorile Franciscane Misionare de Assisi au o istorie bogată în România, mai ales în Dieceza de Iaşi. Ce credeţi că au ele specific în modul lor de a fi? Prin ce se deosebesc de alte congregaţii pe care le cunoaşteţi?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

"Adu-ţi aminte, o părinte Francisc, de toţi fiii tăi care, deşi încercaţi de nenumărate primejdii, după cum tu bine vezi se străduiesc să meargă pe urmele tale. Dă-ne puterea să rezistăm, ajută-ne să ne purificăm, învaţă-ne bucuria şi fă să aducem roade.

Revarsă în noi Duhul bunăvoinţei şi al rugăciunii, fă să dobândim umilinţa pe care tu o aveai, să trăim sărăcia căreia i-ai fost mereu fidel şi să ajungem la acea iubire cu care tu l-ai iubit pe Cristos cel răstignit, care cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin".

(Izvoarele Franciscane, 820)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

- O slujire nouă

- Sora Electa Bîlha (http://www.ercis.ro)

- Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi

Sr. Angela Bulai, SFMA

» înapoi la cuprins «