» înapoi la cuprins «

Urmarea lui Isus Cristos

Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste"

Cateheza 15

Cristos, centrul vieţii şi al apostolatului

Din operele fondatorului

"Dacă sunt un bun călugăr, această sărăcie trebuie să constituie bucuria mea; şi trebuie nu numai să o practic aşa cum îmi prescrie regula, dar îmi este permis să o duc, în interior, atât de departe pe cât mi-o va inspira iubirea mea pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate servi la doi stăpâni, de aceea despuierea mea interioară va fi cel mai bun mijloc de a-l face pe Dumnezeu să pătrundă mai adânc în sufletul meu. Deci, mie îmi revine să văd în ce măsură sunt sărac".

"Iubirea faţă de Isus şi faţă de Maria, mama sa, formează pentru noi toată ştiinţa vieţii mistice. Perfecţiunile lui Isus Cristos, manifestate în Noul Testament, virtuţile Mariei care se revelează sufletului interior în ciuda vălului umilinţei, formează o dublă carte din care noi medităm asupra sfinţeniei la care suntem chemaţi".

"Să revenim la cele trei mari principii de insuflat fără încetare: iubirea faţă de Isus Cristos, iubirea faţă de Sfânta Fecioară, protectoarea purităţii, iubirea faţă de Biserică, această mare cauză pentru care ar trebui să fim înflăcăraţi".

(Pr. Emmanuel d'Alzon, Scrieri spirituale)

O întoarcere în timp

1. Deo dati ("Dăruit de Dumnezeu")

În familia vicontelui d'Alzon, familie de aristocraţi din sudul Franţei, pe 30 august 1810 se naşte Emmanuel. Mulţumind lui Dumnezeu, tatăl îl ia braţe şi, ridicându-l spre cer, pronunţă cuvintele lui Zaharia: "Binecuvântat este cel care vine in numele Domnului". Acest copil este dăruit de Dumnezeu şi va fi dăruit lui Dumnezeu, conform devizei Deo dati de pe blazonul familiei. La vârsta de 25 de ani, Emmanuel este sfinţit preot şi este trimis în dieceza sa de origine, Nîmes, unde va fi vicar episcopal timp de 40 de ani. La vârsta de 35 de ani înfiinţează Congregaţia Călugărilor Augustinieni Asumpţionişti, iar la vârsta de 55 de ani pe cea a Surorilor Oblate Asumpţioniste. Deschiderea spre orient a celor două congregaţii va fi încurajată chiar de papa Pius al IX-lea, care a voit astfel ca prin educarea tineretului şi suscitarea de vocaţii sacerdotale în rândul clerului local, să încurajeze sprijinirea Bisericilor Unite din Estul Europei.

2. Carisma Asumpţiunii

A lucra la venirea împărăţiei lui Dumnezeu în lumea de azi prin evanghelizare, unitatea creştinilor şi grija pentru cei mici şi săracii; spiritualitatea apostolică este înscrisă în dubla deviză: "Vie impărăţia ta - Iată-mă, trimite-mă!" Prin componenta ecumenică a carismei, care cunoaşte o evoluţie deosebită mai ales în ultimul timp, surorile asumpţioniste observă şi stimează bogăţia şi frumuseţea existentă în alte confesiuni.

3. O cale întreită

Surorile Oblate Asumpţioniste îl urmează lui Cristos sărac şi umil prin practicarea voturilor călugăreşti de ascultare, sărăcie şi castitate, aflate în strânsă legătură cu virtuţile teologale, credinţa, speranţa şi iubire. Ascultarea este exprimată prin credinţa puternică în Dumnezeu şi prin îndeplinirea voinţei sale divine. Practicarea sărăciei este strâns legată de speranţa că Dumnezeu dăruieşte cele necesare pentru viaţa spirituală şi materială. Votul de castitate este împlinit prin iubirea exprimată faţă de ceilalţi fraţi şi surori, în care este prezent chipul lui Cristos, adeseori desfigurat.

În zilele noastre

Se poate spune, pe drept cuvânt, că Misiunea din Orient a fost "copilul predilect" al părintelui d'Alzon. Această misiune s-a dezvoltat foarte repede în Bulgaria şi Turcia (1862), Ţara Sfântă (1887), Rusia (1903), Grecia (1912), România (1923) şi Serbia (1925). Chiar dacă a căzut victimă războaielor şi persecuţiei, Misiunea din Orient a făcut mult bine sufletelor conduse spre mântuirea de către surorile oblate şi de către fraţii asumpţionişti. A fost şi rămâne o realizare imensă, un beneficiu fără preţ dobândit pentru totdeauna, în întinsul şi preţuitul ogor al viei Domnului.

După ani grei de comunism, Misiunea din Orient renaşte în ultimele decenii cu un entuziasm reînnoit. Meritele atâtor ani de strădanie, de semănat, nu s-au pierdut, ci au început să aducă roade noi. Astfel, asistăm astăzi la o înflorire a ecumenismului pregătită de apostolii generaţiilor precedente, din rândurile cărora fac parte şi Surorile Oblate din România.

Una din operele importante a Surorilor Oblate Asumpţioniste din Dieceza de Iaşi este Casa de Copii "Sfânta Maria" din Baraţi, judeţul Bacău. Această casă, construită din iniţiativa Episcopiei de Iaşi, a fost încredinţată în administrare surorilor chiar de la început, adică din anul 1997. În prezent îşi desfăşoară activitate aici şase surori, care se străduiersc să ofere protecţie celor 60 de copii aflaţi în dificultate, cu vârsta cuprinsă între 4-19, proveniţi din trei judeţe din Moldova: Bacău, Iaşi, Neamţ. Copiii - băieţi şi fete - sunt orfani, abandonaţi, proveniţi din familii cu risc social ridicat. Cu multă dăruire şi slujire, surorile se implică zi de zi în vederea asigurării unei dezvoltări integrale a tuturor copiilor, cu scopul reintegrării sociale şi familiale a acestora în condiţii optime. O altă operă importantă a asumpţiunii se desfăşoară la Mânăstirea "Sfânta Monica" din Izvoare, Bacău. Această operă oferă ajutor şcolar, formare umana, însoţire spirituală, recreare, găzduire şi susţinere - pe perioada celor patru ani de liceu - tinerelor care provin din familii sărace şi numeroase de catolici şi ortodocşi din zona Moldovei.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Emmanuel d'Alzon a avut o atenţie deosebită faţă de ţările din estul Europei, chiar de la întemeierea Congregaţiei "Surorile Oblate Asumpţioniste". Care este contribuţia adusă de el în cadrul Bisericii Greco-Catolice din România?

2. Carisma asumpţiunii are la bază implicarea în câmpul social prin atenţia acordată celor mai mici şi marginalizaţi, activitatea în câmpul educativ prin activitate în şcoli, şi angajamentul în domeniul ecumenismului prin favorizarea cunoaşterii, a colaborării şi a respectului între diferitele confesiuni creştine. Casa "Sfânta Maria" este un caz concret al trăirii acestei carisme. Ce ştiţi despre această operă?

3. Surorile Oblate Asumpţioniste sunt prezente în Dieceza de Iaşi prin operele pe care le desfăşoară la Izvoarele şi Baraţi, în judeţul Bacău. Mănăstirea din Izvoarele este un centru important pentru Asumpţiune atât la nivel local, cât şi internaţional. Cunoaşteţi istoricul acestei mănăstiri? Ce puteţi spune despre iniţiativele educative şi ecumenice propuse aici de surorile asumpţioniste?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

"O Mântuitorul meu, tu eşti fratele meu, tu eşti prietenul meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu (In 20,28).

Dă-mi, te implor, o mare iubire pentru tine.

O fluviu de viaţă, curgi în sufletul meu!

O Mântuitor al lumii, inundă-mă cu sângele tău!

Vreau numai pe tine să te iubesc, numai pentru tine să trăiesc,

să mă dăruiesc cu totul numai ţie,

în orice loc, în orice parte a ogorului tău vrei ca să lucrez

şi în orice mod vrei să mă foloseşti. Amin".

(Pr. Emmanuel d'Alzon)

"Dumnezeul meu, vie împărăţia ta!

Maestrul meu divin, astăzi atât de mulţi oameni te ignoră, te refuză sau te hulesc.

Dă-mi putere să te mărturisesc în fiecare zi şi peste tot, unde doreşti să fii cunoscut, atât cât sunt eu capabil, şi pretutindeni să repet: Vie împărăţia ta, Doamne!"

(Pr. Emmanuel d'Alzon)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

• Viaţa şi activitatea pr. Emmanuel d'Alzon (Sr. Patricia Gherca, O.A.)

• Casa de copii "Sfânta Maria", Baraţi (Sr. Marinela Hazu, O.A.)

• Mănăstirea "Sfânta Monica", Izvoare, Bacău (Sr. Valeria Roca, O.A.)

• Irina. Povestea fetiţei care s-a născut la 6 ani (Mădălina Rotaru)

Sr. Elisabeta Balint, O.A.

» înapoi la cuprins «