» înapoi la cuprins «

Urmarea lui Isus Cristos

Ordinul Carmelitan

Cateheza 14

O experienţă profundă a iubirii lui Dumnezeu

Din Ratio Institutionis Vitae carmelitanae

"Izvorul şi ţelul vieţii religioase, deci şi ale vieţii carmelitane, este Tatăl care prin insuflarea Duhului Sfânt ne cheamă la o experienţă spirituală de comuniune profundă şi de iubire pentru Isus Cristos, ascultător, sărac şi cast. Tatăl este cel care prin Duhul Sfânt ne consacră, ne transformă şi ne conformează chipului lui Cristos şi ne conduce la comuniunea cu sine şi cu fraţii.

La rândul nostru, ca şi persoane şi comunitate, îl alegem pe Isus Cristos ca unicul Domn şi Mântuitor al vieţii noastre. Ne propunem să parcurgem un drum de convertire graduală şi progesivă care să îmbrăţişeze întreaga noastră viaţă, pentru a ne lăsa conformaţi lui Cristos de câtre Duhul şi să ajungem la uniunea cu Dumnezeu.

Carmelitanul se simte atras de Domnul Isus Cristos şi invitat la o relaţie personală, vie, profundă şi constantă cu el, până să-şi însuşească aspectele spirituale şi să se îmbrace cu personalitatea sa. Urmarea lui Isus Cristos este legea fundamentală pentru noi şi marchează drumul nostru spre o mai profundă experienţă a iubirii lui Dumnezeu. Îndatorirea de a trăi într-o profundă relaţie cu Cristos şi de a ne conforma lui este punctul central al vieţii noastre religioase".

O întoarcere în timp

1. Scurt istoric

Ordinul Carmelitan s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în Ţara Sfântă, pe muntele Carmel. Fondatorii sunt un grup de pelerini veniţi din Europa. Ei s-au decis să rămână pe muntele Carmel şi să trăiască o viaţă eremitică de rugăciune şi pocăinţă. Între anii 1207-1214, sfântul Albert scrie o Regulă pentru eremiţii de pe Carmel, propunându-le modelul profetului Ilie. În anul 1247, papa Inocenţiu al IV-lea aprobă Regula Carmelitană, iar grupul de eremiţi devine Ordinul Fraţilor Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel.

2. Contemplaţia: inima carismei carmelitane

Dimensiunea contemplativă nu este doar o parte dintre elemente carismei (rugăciunea, fraternitatea şi slujirea), ci este elementul dinamic ce le uneşte pe toate trei. În rugăciune, ne deschidem harului lui Dumnezeu care, gradual, ne transformă prin toate evenimentele vieţii şi ne face capabili să menţinem relaţii frăţeşti autentice, să fim disponibili slujirii, compasiunii, solidarităţii, capabili să prezentăm Tatălui dorinţele, suferinţele, speranţele şi strigătul oamenilor. Fraternitatea este locul de probă al autenticităţii. Suntem fraţi, în drum spre unicul Tată, împărtăşim darurile Duhului şi ne susţinem reciproc. De la slujirea gratuită şi dezinteresată, pe care fratele contemplativ o dăruieşte, primeşte ajutor pe calea spirituală şi creşte în disponibilitatea de a se lăsa călăuzit de puterea Duhului, în slujba fraţilor.

3. Contemplativi în mijlocul poporului lui Dumnezeu

Dimensiunea contemplativă este trăită pe deplin atunci când se află în relaţie cu aproapele. Fraţii carmelitani, încă de când erau pe muntele Carmel, au înţeles că viaţa lor, trăită după exemplul lui Isus Cristos, este completă dacă este în comunitate. Împărtăşirea idealului de viaţă, a credinţei şi a bucuriei este drumul care îi duce spre desăvărşirea vieţii în Cristos. De fapt, viaţa comunitară cu cât este mai evanghelică, cu atât mai mult se deschide spre oameni, aducâţndu-le vestea împărăţiei lui Dumnezeu. Fraţii trăiesc astfel carisma contemplaţiei atât în toate situaţiile vieţii, cât şi în singurătatea chiliei, sub privirea iubitoare a lui Dumnezeu.

În zilele noastre

Carmelul se împarte în două mari ramuri: Ordinul Carmelitan, din care face parte şi Mănăstirea de la Luncani, şi Ordinul Carmelitan Desculţ, care provine din reforma sfintei Tereza de Avila. Călugărul carmelitan este omul pasionat de Dumnezeu. Punându-l pe Cristos în centrul vieţii sale de zi cu zi, el se lasă condus de Duhul Sfânt acolo unde este mai mare nevoie de el şi acolo unde Dumnezeu vrea să refacă alianţa sa de iubire cu omul, să aline durerile unei vieţi suferinde, să crească credinţa într-un suflet şovăielnic şi să semene speranţa, credinţa şi dragostea în inimi.

Păstrând atitudinea vieţii eremitice de pe muntele Carmel, fratele carmelitan trăieşte dimensiunea contemplativă acolo unde se află - parohii, sanctuare, centre de spiritualitate, scoli, spitale - şi vesteşte tuturor că Dumnezeu însoţeşte şi susţine istoria omului cu o dragoste paternă.

Din anul 2002 Ordinul Carmelitan este prezent în Dieceza de Iaşi prin călugării de la Mănăstirea Carmelitană din Luncani, judeţul Bacău. Aici, călugării carmelitani au carisma şi spiritualitatea lor proprie şi împărtăşesc frumuseţea vieţii şi a relaţie cu Dumnezeu cu oricine vine în acest loc. Lângă mănăstire, în centru de spiritualitate, ei sunt disponibili mereu pentru îndrumare spirituală şi spovadă, pentru îndrumarea grupurile de credincioşi veniţi pentru formare şi pentru reculegere. Centrul de spiritualitate îşi propune să contribuie la favorizarea întâlnirii cu Dumnezeu, la ieşirea din labirintul vieţii frenetice şi la punerea în ordine a lumii interioare, pentru ca viaţa de zi cu zi să fie trăită în profunzimea ei, iar Isus Cristos să fie mereu pe primul loc.

Mănăstirea de la Luncani acordă o atenţie deosebită şi discernământului vocaţional. În acest sens, sunt primiţi tinerii care sunt în căutarea voinţei lui Dumnezeu. Mănăstirea are o frumoasă biserică închinată Maicii Domnului de pe muntele Carmel şi Profetului Ilie. Mulţi pelerini vin la mănăstire din devoţiune faţă de Fecioara Maria, Regina Sfântului Scapular. Pe 16 iulie - ziua hramului - şi pe 20 iulie, pelerinii vin în număr mare pentru a-l cinsti pe Dumnezeu şi pe Maica sa preasfântă. Tot în aceste două zile, cei care doresc îmbrăcă scapularul Mariei. În mănăstire se află relicva scapularului purtat de sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul vieţii.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Ordinul Carmelitan nu are un fundator propriu, ci un grup de pelerini care s-au stabilit pe muntele Carmel şi care ulterior au pus bazele unei comunităţi eremitice, retrasă de lume, în contact cu Dumnezeu. Ce cunoaşteţi din istoria acestui ordin contemplativ?

2. Carmelul are mulţi sfinţi mistici cunoscuţi, cum ar fi (exemple ...), nenumărate rugăciuni frumoase şi profunde, locuri renumite de spiritualitate. Un renumit călugăr carmelitan Iacob de Vitry, scriind despre contemplaţia primilor eremiţi pe muntele Carmel afirma: "Călugării carmelitani pe muntele Carmel ca nişte albine culeg nectarul Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca apoi acesta să devină mierea spirituală a contemplaţiei". Ce vă spune cuvântul contemplaţie sau mistică?

3. Modelul de viaţă contemplativă este trăit de fraţii carmelitani în mănăstirea de la Luncani, judeţul Bacău. Aici, fraţii se roagă, trăiesc în fraternitate, împărtăşesc cu cei care îi vizitează spiritualitatea lor specifică. Dacă ai cunoscut mănăstirea din Luncani poţi spune prin ce anume se remarcă fraţii carmelitani în acest loc?

Valorile carmelitane se pot trăi şi în familii, de câtre laici. Care valori carmelitane te-ar putea ajuta în drumul tău spiritual spre Isus Cristos?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Floarea Carmelului

O mlădiţă înflorită

Splendarea cerului

Numai tu eşti Fecioară şi Mamă.

Mamă preabună

Veşnic Neprihănită

Ocroteşte-i pe fiii tăi devotaţi

O, Steaua mării.

(Imn antic al călugărilor carmelitani)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

• Ordinul Carmelitan (Pr. Mihai Augustin Folner, O.Carm. )

• Sacapularul Carmelitan (Pr. Mihai Augustin Folner, O.Carm.)

• Mănăstirea carmelitană de la Luncani (www.carmelitani.ro)

• O foc mistuitor (Fericita Elisabeta, carmelitană mistică)

» înapoi la cuprins «