» înapoi la cuprins «

Urmarea lui Isus Cristos

Congregaţia "Notre Dame de Sion"

Cateheza 13

O mărturie despre fidelitatea lui Dumnezeu

Din operele fondatorului

"Păşeam astfel din lumină în lumină şi (...) centrul fiinţei mele gusta din plin cuvântul înviorător al sfintelor evanghelii. Profesorul meu care îmi dirija lecturile, nu mi-a încredinţat această carte divină decât după ce am terminat lectura completă a Vechiului Testament. Ah! Îmi aduc aminte: era ora nouă seara când am citit ultima pagină din vechile scrieri şi tot atunci am deschis Noul Testament ca să citesc un capitol; inima mea s-a ataşat atât de puternic de această lectură încât nu am putut renunţa la ea încă o bună parte din noapte şi, dintr-o singură sorbitură, am înghiţit cupa de apă vie a Evangheliei după sfântul Matei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Evanghelia după sfântul Ioan, în două reprize am sorbit-o, căci nu am putut-o lăsa din mână până nu le-am citit în întregime.

Diferitele sentimente ale lui Isus Cristos sunt întotdeauna vii în Biserică. Printre aceste sentimente există unul pe care îl stăpâniţi şi anume, dragostea pe care Isus Cristos o avea pentru poporul lui Israel. Înainte de toate, trebuie iubit poporul lui Israel. «De la începutul lumii, profeţii Dumnezeului nostru aflaţi din loc în loc pe drumurile sfinţilor, îşi strigă unul altuia: Iată-l pe Domnul, el vine!»" (Theodore Ratisbonne, Itinerar în lumina Cuvântului)

O întoarcere în timp

1. Citirea semnelor în lumina cuvântului

Theodore Ratisbonne se naşte în anul 1802, la Strasbourg, în Franţa. Trăieşte într-o familie israelită asimilată societăţii franceze a timpului. După moartea neaşteptată a mamei, Theodore intră într-o tristeţe persistentă care-l face să se retragă la ţară. În timpul unei nopţi, în care privea stelele, pătruns de adâncă durere, strigă: "O, Dumnezeule, dacă într-adevăr exişti, fă-mă să cunosc adevărul şi jur dinainte să-i dedic acestuia toată viaţa mea". Mai târziu, Theodore intră în rândul unui grup de tineri intelectuali. Prin întâlnirea cu Louise Humann, care avea o vastă viziune biblică despre lume şi istorie, descoperă adevărul şi, în Sâmbăta Mare a anului 1827, primeşte Botezul. Devine preot şi, 15 ani mai târziu, înfiinţează Congregaţia "Notre Dame de Sion". El afirma că "moartea propriu-zisă nu există pentru sufletul hrănit cu pâinea vie din cer; de moarte trebuie să te temi cel mai puţin". În anul 1884 a trecut la cele veşnice spunând: "Aşa să fie, cu iubire".

2. Carisma Congregaţiei "Notre Dame de Sion"

Fidelitatea lui Dumnezeu faţă de poporul evreu a fost inspiraţia şi convingerea dăruită lui Theodore Ratisbonne, un dar continuu al Duhului Sfânt pentru Biserică. Cuvântul lui Dumnezeu se află în centrul vieţii surorilor. Duhul Sfânt este cel care le ajută să descope legătura între evenimentele concrete ale vieţii şi cuvântul revelat: evenimentele fac Sfânta Scriptura să vorbească pentru noi, iar aceasta ne revelează sensul evenimentelor şi al existenţei umane.

3. Dumnezeu este iubire

Încă de la început, surorile lucrează pentru răspândirea împărăţiei lui Isus Cristos după modelul transmis de Theodore Ratisbonne. Ele sunt convinse că însuşi Cristos se află în centrul vieţii şi al apostolatului lor şi că el le trimite către alţii. Spiritul lor apostolic răspunde chemării întemeietorului: "Mergeţi către cele patru colţuri ale lumii. Caritatea să însoţească toate operele evanghelice, astfel încât lumina ei să se răspândească peste tot".

În zilele noastre

Chemarea la dragostea infinită pe care Dumnezeu a adresat-o poporului lui Israel este trăită de surorile "Notre Dame de Sion" în Isus Cristos şi în cadrul Bisericii sale şi este înţeleasă ca o chemare personală la viaţa religioasă. "A trăi din cuvântul lui Dumnezeu" a fost de la început voinţa părintelui Theodore. "După cum Maria, fiica Sionului, păstra toate în inima ei", la fel şi surorile trăiesc din cuvântul lui Dumnezeu care, împreună cu sfânta Euharistie, este pâinea lor, miezul rugăciunii lor, al laudei, al vieţii lor comunitare, centrul studiilor şi baza aspiraţiei lor apostolice.

Trăirea învăţăturilor din Biblie le călăuzeşte pe surori la rugăciune şi în acţiune. Ele constată că după două mii de ani de la venirea lui Isus, promisiunile mesianice, care includ şi poporul evreu, sunt încă departe de a fi împlinite. Aceasta situaţie constituie o chemare urgentă pentru promovarea înţelegerii faţă de poporul evreu, este un motiv pentru a asculta strigătul celor oprimaţi de pe pământ şi cuprinde întreaga viaţă a fiecărei surori, viaţă caracterizată de un triplu angajament: faţă de Biserică, faţă de poporul evreu şi faţă de lume, cu scopul realizării unei lumi de pace, de dreptate şi de iubire.

Inspiraţia carismatică a părintelui Theodore s-a concretizat în educaţia tinerilor, educaţie prin care promova chiar de la început deschiderea faţă de exigenţele vieţii, acceptarea legăturilor şi observarea caracteristicilor proprii. Părintele Theodore spunea: "Rămâneţi tari în credinţă, fără a pretinde să o impuneţi altora". Prin aceste cuvinte, el propune, de fapt, o trăire specifică "omului biblic", în ascultare faţă de Dumnezeu şi faţă de nevoile semenilor. Această perspectivă de educaţie este prezentă în îndatoririle Congregaţiei "Notre Dame de Sion" şi s-a diversificat foarte mult, în special după Conciliu Vatican II. Astăzi, surorile se angajează în activităţi pastorale, cum sunt cateheza, educaţia, domeniul social şi medical, studiile biblice, ecumenismul, lupta împotriva prejudecăţilor şi munca pentru promovarea umană, pentru dreptate şi pace.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

1. Viaţa lui Theodore Ratisbonne a fost o continuă căutare a adevărului. El a înţeles că Dumnezeul Vechiului Testament nu este un Dumnezeu înfricoşător, ci un Dumnezeu îndurător: "Dragostea este misterul fundamental care se află în Scriptură". Pentru el, cele două mari părţi ale Bibliei alcătuiesc o singură unitate, iar Vechiul Testament îşi păstrează o totală actualitate. Ce cunoaşteţi despre viaţa şi activitatea lui Theodore Ratisbonne?

2. Carisma Congregaţiei "Notre Dame de Sion" le cheamă pe surori să se implice în situaţiile vieţii de zi cu zi. Prezenţa lor însufleţită de credinţă şi de speranţă constituie un răspuns de apostolat. Actualmente, în Dieceza de Iaşi, surorile sunt prezente la Săbăoani, unde lucrează într-o grădiniţă, precum şi la Iaşi şi Roman. Ştiaţi că la Roman comunitatea este alcătuită din surori care au trăit anii grei ai persecuţiei comuniste? Ce ştiţi despre comunităţile surorilor "Notre Dame de Sion" din Dieceza de Iaşi?

3. Încă din timpul vieţii fondatorului, congregaţia a deschis comunităţi pe pământ românesc. Însuşi Theodore Ratisbonne a vizitat două dintre aceste comunităţi. Cunoaşteţi localităţile din Moldova în care au activat surorile încă din 1866? Ce activităţi aveau în acele oraşe?

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Adu-ţi aminte

o, sfântă şi neprihănită Fecioară Marie,

mama lui Dumnezeu şi mama noastră.

Adu-ţi aminte de fiicele Sionului

înaintea tronului lui Dumnezeu.

Protejează-le,

consolează-le

şi întăreşte-le inimile.

Binecuvântează munca lor,

ascultă-le rugăciunile

şi condu-le spre viaţa veşnică. Amin.

(Pr. Theodore Ratisbonne)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

• Viaţa şi activitatea lui Theodore Ratisbonne (Sr. Iuliana Neculai, NDS)

• Casa Surorilor NDS din Roman. Un leagăn de rugăciune şi mărturie (Sr. Valerica Mihăieş, NDS)

• Gădiniţa Sfânta Ana, Săbăoani (Sr. Ecaterina Bogdan, NDS)

• Surorile Notre Dame de Sion la Iaşi şi Galaţi. Un proiect scolastic catolic (Sr. Iuliana Neculai, NDS)

Sr. Iuliana Neculai

» înapoi la cuprins «