» înapoi la cuprins «

10. Fiul Omului

La izvoarele cuvântului

Duminica a V-a din Postul Mare (Ioan 12,20-33)

"În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: «Domnule, vrem să-l vedem pe Isus». Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: «A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti»".

(Moment de tăcere)

O perspectivă a textului sacru

1. "Vrem să-l vedem pe Isus"

Evanghelia relatează sosirea la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui, a unor greci. Aceştia sunt simpatizanţi ai iudaismului şi, probabil, frecventează sinagoga în comunităţilor lor de origine. Au auzit vorbindu-se de Isus din Nazaret, despre cel numit de toţi Mesia, Fiul lui David, la intrarea sa glorioasă în cetatea sfântă, şi doresc nu doar să-şi satisfacă o legitimă curiozitate, ci să-l vadă şi să-l cunoască personal. De aceea i se adresează lui Filip, care, împreună cu Andrei, îi prezintă lui Isus rugămintea lor.

2. "A venit ceasul"

Isus le vesteşte discipolilor că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Această oră reprezintă momentul răstignirii şi este simbolizat foarte bine prin imaginea bobului de grâu, care aduce rod mult numai dacă moare. La fel se va întâmpla şi cu Fiul Omului: peste câteva zile va fi înălţat pe cruce şi îşi va jertfi viaţa ca preţ de răscumpărare pentru cei mulţi. Aceasta este calea lui Isus - jertfa crucii, manifestarea slavei lui Dumnezeu şi comuniunea de iubire în viaţa de dincolo - o cale caracterizată de dinamica moarte-viaţă. Cine doreşte să-l cunoască pe Isus şi să-i urmeze calea este chemat să-şi ofere viaţa în slujirea aproapelui şi a lui Dumnezeu, pentru ca apoi să o câştige pe deplin, în viaţa de dincolo, în comuniune cu Fiul şi cu Tatăl.

3. "Îi voi atrage pe toţi la mine"

Noua viaţă promisă de Isus este rodul unei jertfe împlinite până la capăt - sacrificiul crucii - şi cuprinde dăruirea totală de sine, fidelitatea faţă de Dumnezeu, preţul de răscumpărare plătit pentru întreaga omenire. Sacrificiul crucii reprezintă înălţarea Fiului Omului şi glorificarea lui. Reprezintă "victoria" lui Isus: pe cruce, el învinge puterile celui rău şi împlineşte planul lui Dumnezeu, atrăgându-i la sine pe toţi oamenii. Crucea dezvăluie misterul lui Isus. De acum înainte, pentru toţi - discipoli şi greci - cunoaşterea lui Isus este posibilă prin contemplarea sacrificiului său pe lemnul crucii.

Interpretare şi mărturie

Nu doar iudeii, ci şi ceilalţi, care nu fac parte din poporul lui Israel, doresc să se roage lui Dumnezeu şi să se apropie de unicul său Fiu, Isus Cristos, să-l vadă şi să creadă în el. Dând glas dorinţei din inima lor, ei apelează la cei care îl cunosc deja, la discipoli, iar aceştia îi conduc la Isus.

În dialogul cu cei doi discipoli, Andrei şi Filip, Isus vorbeşte despre sensul vieţii sale. La nunta din Cana Galileii, prevestise pentru prima dată "ceasul" glorificării sale, iar în timpul activităţii publice a pomenit de mai multe ori de acest moment. Mai lipsesc, acum, doar câteva zile până la împlinirea acestui ceas. Pe Golgota, în afara zidurilor Ierusalimului, Fiul Omului va parcurge Calea crucii şi va împlini sensul vieţii sale. Asemenea bobului de grâu - în pământ şi încolţit, înfrăţit şi cu rod bogat - îşi va oferi viaţa din iubire: va suferi şi va trece prin întunericul mormântului, se va arăta discipolilor înviat şi îi va atrage la sine pe toţi oamenii. Aceasta este calea lui Isus, a dăruirii şi a împlinirii, o cale care trece prin moarte şi se împlineşte prin înviere. Cel care îl urmează pe Isus parcurge aceeaşi cale şi este părtaş cu el de o viaţă nouă.

Isus este Fiul Omului. Prin înălţarea sa pe cruce, dezvăluie oamenilor iubirea neţărmurită a Tatălui ceresc şi împlineşte setea de fericire a fiecărui om. Cei care ascultă glasul conştiinţei lor şi îl caută pe Dumnezeu, cunosc acum pe cel care, învingând puterile răului, a deschis tuturor porţile paradisului. Pot să vadă, să recunoască şi să împlinească scopul credinţei lor: dăruirea prin iubire, cu ceilalţi fraţi în Cristos şi împlinirea prin comuniunea cu Sfânta Treime, ca fii ai Tatălui ceresc.

Întrebări pentru discuţii în grupuri mici

- A-l vedea pe Isus înseamnă a da glas dorinţei profunde de a-l cunoaşte şi de a crede în el. Această dorinţă se află din totdeauna în inima fiecărui om. Este un glas tainic, misterios, dornic de împlinire şi de fericire. Urmând exemplul primilor discipoli, cum putem să-i ajutăm pe alţii să-l descopere pe Isus Cristos şi să creadă în el?

- Cel care doreşte să-l cunoască pe Cristos este invitat să contemple calea crucii şi să o parcurgă. Această dorinţă este susţinută şi împlinită în special în timpul Postului Mare, timp care culminează cu celebrarea misterului pascal al lui Isus Cristos - patima, moartea pe cruce şi învierea glorioasă. Care sunt "mijloacele" şi "situaţiile" prin care, parcurgând calea lui Isus, descoperim sensul credinţei noastre? Observaţi mărturia de viaţă religioasă a fratelui Tiberiu, membru al Institutului Fraţii Şcolilor Creştine sau a sorei Georgina şi a sorei Alexandra de la Oblatele Asumpţioniste. Cunoaşteţi şi alte mărturii asemănătoare?

- Isus s-a numit pe sine Fiul Omului, înălţat pe cruce. Prin misterul său a dezvăluit cine este el, l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra discipolilor şi a revelat iubirea Tatălui faţă de oameni. Ce înţelegeţi prin cuvintele: "Isus Cristos este Fiul Omului?" Încercaţi să descrieţi acest mister în lumina misterului pascal al lui Isus Cristos.

Momente de rugăciune

(Se pot face intenţii spontane)

Tatăl nostru

Rugăciune finală

Doamne, când erai pe acest pământ, tu primeai în jurul tău pe orişicine şi tuturor le spuneai un cuvânt de mângâiere şi de îmbărbătare. Purtarea ta cea blândă faţă de toţi a stârnit mare mirare, chiar şi între păgâni şi a aprins în unii dorinţa de a te vizita şi de a sta de vorbă cu tine. Ei însă, fiindcă nu cunoşteau cine eşti, nu îndrăzneau să se apropie de tine, decât prin mijlocirea unui apostol. Şi astăzi, multe popoare sunt încă dornice să te vadă şi să se apropie de tine, însă nu te cunosc, decât numai din zvon. Trimite-le, Doamne, apostoli vrednici ca să le îndrepte spre tine şi să cunoască bunătatea ta nu numai din zvonuri, ci să se convingă singure cât de bun şi milostiv eşti şi că tu eşti Tatăl tuturor. Amin.

O, Isuse, fă să vină cât mai curând Împărăţia dragostei tale pe pământ.

(Sr. Patricia Gherca)

Reflecţii şi mărturii

(Online pe site-ul www.ercis.ro, meniul Cateheză/Anul Vieţii Consacrate)

O persoană optimistă, sora Alexandra (sr. Angela Bitiuşcă, O.A.)

Pr. Mihai Roca

» înapoi la cuprins «