Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

9. Credinţa în Duhul Sfânt menţine fidelitatea şi iubirea în familie
(Cred în Duhul Sfânt)
(Articolul 8 din Crez)

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Rugăciunea de început

Tatăl nostru sau un cântec la Duhul Sfânt.

Introducere

E greu să ne facem o idee despre Duhul Sfânt, considerat adesea ca "Marele Necunoscut" al vieţii creştine. Uneori prin atitudinile noastre ne alăturăm acelui grup din Efes care i-au spus apostolului Paul: "Nici măcar n-am auzit că există Duhul Sfânt" (Fap 19,2). Şi totuşi, prezenţa sa o descoperim în noi înşine, căci prin Botez am devenit "templul Duhului Sfânt". Ceea ce ne cere Duhul Sfânt nu este atât să se vorbească despre el, cât mai ales să fie lăsat să lucreze în noi, iar acest lucru o face prin discreţie. Sfântul Augustin ne spune că Tatăl este cel care iubeşte, Fiul este cel iubit, iar Duhul Sfânt este iubirea dintre ei. Această iubire schimbată reciproc nu e un simplu sentiment, nu e ceva, ci cineva: e o persoană; nu e un obiect, ci un subiect capabil de multiple acţiuni. Această credinţă în Duhul Sfânt e necesară în viaţa familială, îndeosebi în momentele critice, adică atunci când iubirea, care a fost exprimată în cursul ritului liturgic al schimbului de consimţăminte prin cuvintele "Făgăduiesc să-ţi fiu credincios... în toate zilele vieţii mele", e chemată să depăşească o grea încercare.

Reflecţie biblică

Din Scrisoarea către Galateni (Gal 5,16-17.22-26)

Aşadar, vă spun: umblaţi în duh şi nu împliniţi poftele trupului.

Căci trupul doreşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia aşa încât nu puteţi face tot ceea ce voiţi. În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea. Împotriva faptelor de acest fel nu există Lege. Căci cei care sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele. Dacă trăim prin Duh, să ne şi purtăm potrivit Duhului. Să nu fim căutători de mărire deşartă, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne între noi.

Din Evanghelia după sfântul Ioan (In 14,15-17.26)

Dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte. Dar voi îl cunoaşteţi pentru că rămâne la voi şi va fi în voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu.

Observarea realităţii

Cine nu îşi doreşte o familie fericită? Cel puţin în preajma căsătoriei, toate perechile de tineri îşi doresc să fie astfel. Viaţa însă le va arăta deseori contrariul. Este şi cazul unei familii dintr-o comunitate limitrofă municipiului Roman. La puţin timp după căsătorie, Luca a trăit o adevărată tragedie pentru el, pentru soţia sa Cristina, dar şi pentru tânăra familie. În urma unui accident de muncă la Fabrica de Ţevi i s-au amputat mâinile cauzându-i suferinţă fizică, dar mai ales una psihică. Şi dintr-o dată, familia veselă şi plină de viaţă a devenit o familie retrasă şi chiar marginalizată. Ba, mai mult, s-au găsit suficiente persoane care o sfătuiau pe Cristina să divorţeze, căci are dreptul la o viaţă fericită. Răspunsul ei era prompt: "Cum să-mi abandonez soţul când toţi l-au abandonat? E soţul meu! Cu mâini sau fără mâini, el continuă să fie soţul meu". Îmi povestea bunica mea că a întâlnit-o odată pe drumul spre biserică şi a încercat s-o consoleze văzând-o cu ochii umezi. Soţia i-a răspuns: "Chiar dacă mi se frânge inima când îl văd, înţeleg că Dumnezeu m-a rânduit să-i fiu eu mâinile care îi lipsesc". Doar din credinţă îşi trage ea forţele. Iar această credinţă naşte iubirea şi fidelitatea. În "binecuvântarea nupţială" solemnă din ceremonia căsătoriei, celebrantul îl invocă astfel pe Domnul pentru miri: "Fă să coboare asupra lor harul Duhului Sfânt pentru ca, prin dragostea ta răspândită în inimile lor, să rămână mereu credincioşi legământului". L-am întâlnit personal pe Luca la priveghiul bunicii mele, venise pentru a se ruga Rozariul împreună cu noi. Am rămas uimit, iar în uimirea mea m-a salutat şi am început o discuţie pe tema vieţii din seminar, promiţându-mi că se va ruga pentru mine. Nu-l cunosc îndeaproape, dar ştiu un lucru: a rămas fără mâini, însă îl are pe Dumnezeu şi aceasta se vede. Duhul Sfânt este revărsat din plin în această familie.

Confruntare şi angajare
- Isus Cristos l-a trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul apostolilor, iar aceştia au răspândit credinţa pe meleaguri străine. Cum ar putea contribui familia, în timpul nostru, la această misiune?
- Fiecare dintre noi este "templul Duhului Sfânt", iar prin căsătorie familia îşi ia asupra sa această realitate. Cum îşi face simţită prezenţa Duhul Sfânt în cadrul ei?
- Din scrisoarea sfântului Paul ce principii putem deduce ca să rezistăm obstacolelor din viaţa de familie şi pentru "a ne purta potrivit Duhului"?
- Dacă ne-am întâlni în viaţa de familie cu o situaţie asemănătoare celei din Observarea realităţii, în ce sens ne-ar ajuta credinţa? Ce sfat i-am putea oferi Cristinei?
- În care domenii ale vieţii de zi cu zi pot deveni mai conştient de prezenţa Duhului Sfânt?

Rugăciune finală

Roadele Duhului Sfânt sunt iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, stăpânirea de sine. Să-i cerem Domnului, aşadar, să dăruiască familiilor noastre capacitatea de a creşte în statornicie şi ajutor reciproc spunând:

R.: Reînnoieşte, Doamne, familiile noastre prin Duhul tău!
- Pentru ca Biserica să exprime în cadrul ei faţa unei adevărate familii, care să iubească, să dăruiască şi să ierte: R.
- Pentru ca familiile creştine să-şi asume în mod responsabil angajamentele de educare la credinţă şi să fie modele de viaţă şi de credinţă pentru copii lor: R.
- Pentru ca soţii creştini să descopere că, în planul lui Dumnezeu, căsătoria lor înseamnă vocaţie la iubire, la viaţă şi la slujire: R.
- Pentru ca familia creştină să fie călăuzită în drumul spre Cristos, astfel încât, fidelă voinţei divine, să fie întotdeauna deschisă noutăţii Duhului Sfânt: R.
- Pentru ca tinerii şi adolescenţii noştri să fie vindecaţi de drama viciilor, în special a drogurilor şi a jocurilor de noroc, care afectează unitatea familiei: R.
- Pentru ca fiecare familie să privească în jurul ei, să identifice persoanele neglijate şi marginalizate şi să aibă grijă de ele printr-o solidaritate sinceră: R.

Duhule Sfânt, Domnul şi Dumnezeul nostru, însufleţiţi de speranţă, noi te invocăm: sigiliu al credinţei, avocat al celor credincioşi, lumină, foc şi izvor al luminii, ascultă-i pe cei ce te cheamă şi vino. Dacă tu ne eşti călăuză, noi vom vedea chipul Tatălui şi, totodată, pe al Fiului şi te vom cunoaşte pe tine, care purcezi din ei, izvor al vieţii şi fluviu al păcii. Amin

Marius Mărtinaş