Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

8. Iubirea - criteriul judecăţii finale
(De unde va veni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi)
(Articolul 7 din Crez)

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Rugăciunea de început

Isuse Cristoase, ne este greu să-l iubim pe aproapele nostru, pe fratele nostru, dar ne este şi mai greu să-i iubim pe cei pe care nu-i vedem, să ne angajăm pentru fraţii pe care nu-i cunoaştem şi nici ei nu ne cunosc pe noi. Ajută-ne să dobândim o inimă plină de iubire şi atentă faţă de fraţi încă din familie; dă-ne ochi capabili să-i vadă pe fraţii aflaţi în suferinţă şi în lipsuri. Fă şi din noi, Isuse, fraţi şi surori pentru aceste persoane aflate în lipsuri sau suferinţe. Tu care te-ai făcut om, care ai purtat toate suferinţele omenirii şi ai murit pe cruce pentru noi toţi. Amin.

Introducere

Fiecare dintre noi, la sfârşitul vieţii sale pământeşti, se va prezenta în faţa Domnului pentru a fi judecat. Judecata se va face în funcţie de iubirea noastră. Iubirea este imperativul absolut al învăţăturii creştine. Primul nostru contact cu iubirea se realizează în familiile noastre. Vom fi judecaţi tocmai în funcţie de această iubire exprimată în fapte.

Reflecţie biblică

Din Evanghelia după sfântul Matei (Mt 25,31-45)

Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său de mărire. Şi se vor aduna înaintea lui toate naţiunile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine". Atunci îi vor răspunde cei drepţi: "Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?" Iar regele le va spune: "Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut"".

Observarea realităţii

Familia Yoboué se afla în biserică atunci când părintele paroh, un preot misionar italian, a proclamat Evanghelia despre iubirea faţă de aproapele, criteriul judecăţii finale. Tatăl a tradus credincioşilor Evanghelia în limba tribului, fiind catehetul principal al comunităţii. Alături de soţia sa, catehetă a comunităţii de asemenea, au mijlocit pe lângă şeful satului şi pe lângă notabili, în urmă cu 15 ani, ca acea comunitate să primească Evanghelia. Acum comunitatea era deja o adevărată parohie, foarte implicată în vestirea lui Cristos prin cuvinte, dar, mai ales, prin fapte. Cei doi băieţi ai familiei erau înscrişi la Liceul Sanitar. De fiecare dată când veneau acasă îşi ajutau părinţii în îngrijirea bolnavilor de lepră în cadrul spitalului deschis de misiunea unor surori benedictine.

Ascultând acum Evanghelia, toţi se analizau dacă au făcut suficient pentru cei sărmani. După Liturghie s-au întors la spital pentru a-i îngriji pe bolnavii lor. Deodată s-a auzit o împuşcătură. Toţi patru au ieşit în curte. Acolo se aflau trei rebeli înarmaţi. Rebelii i-au cerut tatălui toţi banii, în caz contrar îl vor ucide. Nici nu apucă bietul om să spună că ei nu au bani, ci doar medicamente, că unul dintre rebeli şi-a ridicat arma şi l-a ucis. Apoi l-au silit pe băiatul mai mare să ia o armă, în timp ce fratele său era deja în genunchi cu arma la cap. "Dacă n-o vei ucide pe mama ta, fratele tău va muri!" Aceste cuvinte i-au scobit inima mai mult decât o daltă care scobeşte un lemn. A privit spre mama sa, apoi spre fratele său. Atât mama cât şi fratele îl priveau cu compasiune. Ochii lor erau strălucitori, poate mai strălucitori decât de obicei. "Îţi dau 10 secunde după care vei fi responsabil atât de moartea mamei tale cât şi de moartea fratelui tău!" Şi numărătoarea a început. A ridicat arma cu mâna tremurândă şi a privit spre mama sa care îl îndemna s-o facă, aprobându-l dând din cap. Acum îi răsunau şi mai puternic în minte cuvintele: "Ori de câte ori aţi făcut aceasta unuia dintre aceştia mici, mie mi-aţi făcut-o". După, s-a auzit o împuşcătură...

Confruntare şi angajare
- Dacă Isus ar veni azi cum mi-aş petrece ziua?
- Cum ne ajută gândul la judecată?
- Ce înţelegeţi prin cuvintele sfântului Ioan al Crucii: "În amurgul vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire, şi, pentru a ne deschide acestei iubiri, trebuie să renunţăm la tot ce nu e Dumnezeu"?
- Cum ar trebui să fie trăit preceptul iubirii faţă de aproapele într-o familie creştină?
- Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de prietenul aflat în nevoie? Dar faţă de duşmanul aflat în aceeaşi nevoie?
- Cum ar fi trebuit să se comporte fratele mai mare din familia Yoboué?
- Ce înseamnă a hrăni, a da de băut, a îngriji într-o ţară africană (Kenya)?
- Care este foamea şi setea tânărului european din timpul nostru?

Rugăciune finală

Isuse Cristoase, ochii noştri sunt îndreptaţi doar spre cei care ne fac bine şi spre cei care ne cunosc. Îi iubim doar pe cei care ne iubesc şi-i urâm pe cei care ne urăsc. Spre tine ne îndreptăm cerându-ţi ajutorul ca să cultivăm sensibilitatea faţă de aproapele încă din familia noastră.
- Dă-ne harurile necesare ca iubirea noastră faţă de aproapele să depăşească "graniţele" familiei. R.

R.: Te rugăm, ascultă-ne!
- Ajută-ne să înţelegem că ceea ce ne face fraţi nu este sângele, ci faptul că toţi suntem fiii aceluiaşi Tată. R.
- Sprijină-ne cu harul tău ca faptele noastre caritative să nu urmărească alt scop decât slujirea ta. R.
- Luminează-ne cu Duhul tău ca în cei care suferă să te vedem pe tine. R.
- Ajută-ne ca faptele noastre bune să nu fie săvârşite din cauza temei de judecată, ci să fie manifestarea sinceră a iubirii faţă de toţi oamenii. R.
- Învaţă-i pe cei care suferă din cauza foamei, a setei, a lipsurilor, a boli sau a suferinţei să o ofere Tatălui ca o participare la suferinţele tale. R.
- Fii îndurător la judecata finală cu toţi cei care în această viaţă te-au slujit în cei mici, care sunt fraţii tăi. R.

Doamne, Isuse Cristoase, deschide ochii noştri ca în fiecare om cu care ne întâlnim să vedem un adevărat frate asupra căruia să ne revărsăm iubirea. Amin.

Laurenţiu Luca