Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

12. Familia creştină în faţa misterului morţii
(Cred în... învierea morţilor)
(Articolul 11 din Crez)

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Rugăciunea de început

Tatăl nostru, o rugăciune potrivită sau cântecul: Cristos a înviat!

Introducere

Continuăm şirul catehezelor despre Crez. După ce am analizat credinţa în cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, creatorul, Fiul, răscumpărătorul, şi Duhul Sfânt, sfinţitorul, credinţa în Biserică şi în iertarea păcatelor, acum ne oprim la al XI-lea articol: "Cred în... învierea morţilor", pentru ca în următoarea cateheză să încheiem cu ultimul articol: "Cred în... viaţa cea veşnică". Prin urmare, să ne oprim asupra acestui adevăr de credinţă: învierea morţilor.

Orice om, indiferent de timpul sau de locul în care a trăit, a avut în viaţa sa o experienţă dureroasă. Cea mai mare durere a omului poate fi moartea unei persoane dragi. Pentru cei fără credinţă un astfel de eveniment poate fi un motiv de disperare: tatăl, mama, fiul, fiica sau o altă persoană dragă a dispărut odată pentru totdeauna. Moartea reprezintă un sfârşit radical. De aceea, omul trebuie să se bucure din plin de tot ceea ce îi oferă lumea înconjurătoare, chiar dacă uneori cel mai slab trebuie să sufere în detrimentul meu. Dar pentru noi, creştinii, experienţa morţii nu este caracterizată doar de durere. Speranţa în învierea morţilor este şi un motiv de bucurie. Cristos a înviat şi de aceea vom învia şi noi (cf. 1Cor 15). Dacă vom învia înseamnă că există o viaţă şi după moarte. Care este atitudinea noastră faţă de moarte şi faţă de cei care au murit înaintea noastră? Cartea întâi a Macabeilor ne îndeamnă să ne rugăm, pentru ca să aibă parte de viaţa cea veşnică.

Reflecţie biblică

Din Cartea a doua a Macabeilor (2Mac 12,43-45)

[Iuda] după ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalim pentru jertfa pentru păcat - o faptă prea frumoasă şi nobilă - cu gândul la înviere. Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuţi vor învia, ar fi fost inutil şi prostesc să se roage pentru cei morţi. Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi aşteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt şi pios. De aceea a adus jertfă de ispăşire pentru cei morţi ca să fie dezlegaţi de păcate.

Din Scrisoarea întâi către Corinteni (1Cor 15,12-19)

Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră. Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morţii nu învie. Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit. Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.

Observarea realităţii

Ivan Moisseiev era soldat în Armata Roşie. A murit în iulie 1972. Cauza morţii? Înec, potrivit comunicatului oficial. S-a făcut tot posibilul ca părinţii să nu-l poată vedea pe fiul lor înainte de înmormântare. Totuşi, până la urmă sicriul a fost deschis. Cei prezenţi au rămas îngroziţi văzând că Ivan nu s-a înecat, ci a murit din cauza maltratărilor şi a torturilor la care a fost supus.

Ce s-a întâmplat? Ultimele scrisori pe care Ivan le-a trimis părinţilor sunt semnificative. La 14 iulie 1972, el scria: "În curând nu veţi mai primi veşti de la mine. Mi s-a interzis să vorbesc despre Isus Cristos".

Cu altă ocazie scrisese: "Nu mi-au dat să mănânc timp de cinci zile, apoi m-au întrebat: "Acum ţi-ai schimbat ideile?"".

În ultima scrisoare trimisă familiei se citeşte: "Mă aşteaptă o grea încercare, dar o voi înfrunta din porunca lui Isus. Trebuie să dovedesc cum trebuie să fie şi cum trebuie să trăiască un om care crede. Ce se va întâmpla după aceea cu mine, nu ştiu".

Noi însă ştim ce i s-a întâmplat acestui tânăr soldat: martiriul.

(P. Lefčvre, Viaţa ne învaţă, "Sapientia", Iaşi, 2009, p. 61.)

Confruntare şi angajare
- Poate aţi citit poeziile lui Bacovia, care, ne prezintă o lume fără sens, dezgustătoare, sau balada Mioriţa, care ne prezintă pregătirea pentru moarte a ciobanului moldovan. Zilnic, dacă urmărim ştirile din mass-media, aflăm despre oameni care săvârşesc delincvenţe şi care mor din diferite cauze. Care credeţi că este viziunea societăţii româneşti, dar mai ales a societăţii din regiunea în care trăim, despre viaţă şi sfârşitul ei? Ce ar trebui sau nu ar trebui schimbat?
- Cum, unde şi când pot părinţii să-şi educe copiii în credinţa aşteptării învierii morţilor?
- În prima lectură, Iuda Macabeul trimite la Ierusalim banii necesari pentru a se aduce jertfă pentru păcatele celor care au murit în război. Care sunt modalităţile prin care putem noi să-i ajutăm pe cei care au murit înaintea noastră?
- Care este motivul care l-a determinat pe Ivan din "Observarea realităţii" să accepte moartea? Noi cum am fi reacţionat dacă am fi fost în situaţia lui?

Rugăciune finală

Cristos cel înviat îi prezintă Tatălui pe toţi cei care mor cu credinţă în el. Prin mijlocirea lui Cristos, să-i cerem lui Dumnezeu Tatăl să transforme durerea familiilor la pierderea unui membru, în speranţa învierii viitoare. Doamne Isuse Cristoase, învierea şi viaţa:
- Ajută familiile noastre să dea mărturie despre valoarea vieţii şi să o apere în momentele sale dificile.

R.: Te rugăm, ascultă-ne!
- Sprijină-i pe părinţi în misiunea lor de a vesti copiilor credinţa în învierea morţilor şi ajută-i ca prin viaţa lor să de-a mărturie despre speranţa vieţii veşnice. R.
- Trezeşte în conştiinţele comunităţilor noastre datoria de a se ruga pentru răposaţi şi de a se îngriji de mormintele lor. R.
- Ajută-i pe cei încercaţi de durere, dă-le putere în suferinţă şi mângâiere în singurătate. R.
- Deschide-ţi braţele tuturor fraţilor care mor în fiecare zi din cauza persecuţiei, nedreptăţii, războiului şi violenţei şi vesteşte lumii pacea ta. R.
- Primeşte-i în comuniunea sfinţilor pe răposaţii familiilor noastre, care au crezut în tine şi s-au hrănit din trupul tău. R.

Dumnezeule preamilostiv, primeşte în numele lui Cristos, mort şi înviat, rugăciunile noastre. Sporeşte în noi credinţa în Fiul tău înviat din morţi şi întăreşte-ne speranţa în învierea slujitorilor tăi care au adormit în tine. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Tiberiu Budău