Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

10. Familia - "o mică Biserică" în interiorul Bisericii
(Cred în... sfânta Biserică catolică)
(Articolul 9 din Crez)

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Rugăciune de început

Te lăudăm şi te binecuvântăm pe tine, Dumnezeule, creatorul a toate, care la început ai făcut bărbatul şi femeia ca să fie o comunitate de viaţă şi de iubire. Îţi aducem mulţumire pentru că ai binevoit să binecuvântezi viaţa de familie spre a fi o imagine a unirii lui Cristos cu Biserica: îndreaptă-ţi privirea cu îndurare spre ei, şi tu, care i-ai păstrat uniţi atât în timp de bucurie, cât şi în timp de suferinţă, sporeşte-le iubirea, întăreşte-le legătura păcii, ca să se bucure mereu de binecuvântarae ta. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin!

Introducere

Cristos a voit să se nască şi să crească în sânul sfintei familii a lui Iosif şi a Mariei. Biserica nu este altceva decât familia lui Dumnezeu. În zilele noastre, într-o lume de multe ori ostilă, familiile credincioase sunt foarte importante deoarece căminul creştin este locul în care copiii primesc prima vestire a credinţei. Iată de ce casa familială este numită Biserica familială, fiind o comunitate a harului şi a rugăciunii, o şcoală a virtuţilor umane şi a carităţii creştine. "Familia creştină, fiind născută din căsătorie, este imagine şi împărtăşire a legământului de iubire dintre Cristos şi Biserică, va face vizibilă tuturor prezenţa vie a Mântuitorului în lume şi natura autentică a Bisericii, atât prin iubire, unire şi fidelitate a soţilor, cât şi prin colaborarea plină de dragoste dintre toţi membrii ei" (GS 48).

Reflecţie biblică

Din Scrisoarea către Efeseni (Ef 5,21-33).

Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii aşa cum şi Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor şi este. Şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile [să fie supuse] bărbaţilor lor în toate. Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită. Tot aşa şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum [face] Cristos pentru Biserică. Pentru că toţi suntem mădulare ale trupului său. De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi: fiecare să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat.

Observarea realităţii

Când viaţa de familie începe cu Dumnezeu

Momentul propriu-zis al căsătoriei religioase este cel mai important şi cel mai plin de semnificaţie, ceea ce se întâmplă într-o astfel de ocazie este un adevărat act de curaj din partea ambilor miri.

Se cunoscuseră într-o împrejurare cu totul neaşteptată, au rămas prieteni şi apoi s-au căsătorit. Abia plecase tânărul la oraş şi acolo, fiind obişnuit să frecventeze biserica, prima dată s-a interesat unde o poate găsi. A întrebat pe mai multe persoane, printre care şi pe o tânără, care avea să fie viitoarea lui soţie. Pe moment, tânăra l-a privit cu teamă. Un tânăr întrebă în miezul zilei de o biserică, aceasta a pus-o pe gânduri. În mintea ei ceva nu era clar. Îşi spunea: De la un tânăr din ziua de astăzi te poţi aştepta la orice, dar nu să întrebe unde este biserica. I-a explicat pe unde poate ajunge şi l-a asigurat că şi ea este catolică. În prima duminică, după sfânta Liturghie, printre cei prezenţi, tânăra l-a recunoscut şi fără să-i spună nimic l-a prezentat părinţilor, explicându-le împrejurările în care l-a cunoscut. Se părea că între ei deja se legase o prietenie, pe care nu şi-o puteau exprima încă, pentru că abia se cunoscuseră. Încet, încet relaţia dintre cei doi a devenit destul de serioasă ajungând până acolo că s-au cerut în căsătorie.

Preotul a subliniat la predică împrejurarea în care cei doi s-au cunoscut. Acel tânăr căuta biserica, îl căuta pe Dumnezeu. Arătându-i unde este biserica, tânăra i-a arătat de fapt unde este Dumnezeu. I-a unit faptul că împreună erau căutători de Dumnezeu, iar preotul, la predică a avut grijă să sublinieze că Dumnezeu este iubire, iar ei erau căutătorii acestei iubiri. În timpul care a urmat au concretizat această iubire celebrând sacramentul Căsătoriei. Sunt fericiţi, în ciuda faptului că mulţi îi vedeau ca nepotriviţi, deoarece unul era de la sat, iar celălalt de la oraş. În fond ce conta de unde provin, interesantă este împrejurarea în care s-au cunoscut. După celebrarea Căsătoriei religioase cei care au fost de faţă îşi spuneau: Această familie va fi una fericită pentru că tocmai împrejurarea în care s-au cunoscut spune că vor fi fericiţi. Acolo unde e vorba de Dumnezeu, chiar dacă viaţa de familie are greutăţile ei, ele sunt trecute cu uşurinţă. Şi nu s-a înşelat nimeni. Într-adevăr, acea familie a fost una fericită. De altfel, printre cei prezenţi la celebrarea căsătoriei, vestea că s-au cunoscut întrebând de biserică s-a răspândit. Toţi îi cunoşteau ca fiind "cei care s-au întâlnit la biserică". Şi acest motiv, dar mai ales seriozitatea cu care au abordat viaţa de familie, i-a determinat să fie o familie model. Nimic nu le mai putea sta în cale. Chiar şi copiii erau cunoscuţi ca fiind copiii celor care "s-au întâlnit la biserică".

(Lumina creştinului, anul XIV - 9 (165) septembrie 2003)

Confruntare şi angajare
- Ce înseamnă pentru dv. "cred în sfânta Biserică catolică"? Cum vedeţi Biserica?
- Ce rol joacă Biserica în familia dv.?
- În familia dv., în ce mod este prezentă conştiinţa de a fi o "mică Biserică"?
- Ce anume face din familia dv. o Biserică?
- Prin ce se aseamănă familia dv. cu "familia model" a lui Isus, Maria şi Iosif? Care sunt punctele comune?
- Care este atitudinea dv. în faţa dificultăţilor familiale? În ce mod căutaţi sprijin şi mijlocire în "familia model"?
- Tatăl şi mama sunt responsabili de educarea copiilor lor. În ce mod profitaţi de toate ocaziile pentru a le vorbi de credinţa creştină?
- Care este raportul familiei dv. cu rugăciunea pe parcursul unei zile?
- Ce importanţă are pentru familia dv. participarea la Liturghia duminicală?

Rugăciune finală

Dumnezeule, tu care ai instituit căsătoria ca sacrament de mântuire pentru oameni, tu care cunoşti greutăţile pe care le întâmpină astăzi familiile, fă să înţeleagă darul pe care l-ai oferit lor. Te rugăm:
- Pentru ca familiile noastre să devină o adevărată Biserică: R.

R.: Te rugăm, ascultă-ne!
- Pentru ca familiile noastre să urmeze modelul familiei sfinte şi să devină o mică Biserică pentru a-l da lumii pe Cristos: R.
- Pentru ca soţii să facă din familiile lor un loc plăcut, în care fiecare membru să poată creşte frumos: R.
- Pentru ca familia, prin exemplu şi cuvânt, să fie întotdeauna purtătoare a glasului lui Dumnezeu în lume: R.
- Pentru ca familiile noastre să înveţe a căuta nu practicarea formalistă a religiei, ci iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele: R.
- Pentru ca familia să fie un loc de sfinţenie şi un model de urmat de către tineri: R.

Dumnezeule, familia îşi are temelia în orânduirea ta. Ascultă cu îndurare rugăciunea noastră şi fă ca, urmând exemplul sfintei familii, să te vestească veşnic. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin!

Gabriel Bîrnat