» înapoi la cuprins «

Călătoria la Roma

Consideraţii generale

Pentru că era şi cetăţean roman, apostolul Paul a cerut să fie judecat de către Cezar. Din Cezareea a fost dat pe mâna unui sutaş, numit Iuliu, care trebuia să ajungă cu el în Italia, la Roma, pentru a fi judecat.

Au pornit cu o corabie pe lângă coastele Asiei, iar la Sidon, Paul, prin bunăvoinţa lui Iuliu, a putut să meargă şi să-i salute pe fraţii din această comunitate.

Pornind mai departe, pe lângă insula Cipru, au ajuns la Mira în provincia Licia, sudul Turciei de astăzi, iar de aici, schimbând corabia au pornit spre Italia. Pe drum însă avea să-i aştepte mari pericole. Simţind acest lucru, Paul a propus să ierneze în insula Creta. Conducătorul corabiei nu a dorit să asculte, iar pe drum au fost nevoiţi să se lase purtaţi de vânt fără să poată face ceva pentru a salva corabia. Au aruncat toată încărcătura, dar nu au putut salva corabia, care, intrând în nisipul de pe malul unei insule, pe care nu o cunoşteau, a fost distrusă de valurile puternice.

Insula pe care se salvase doar echipajul şi cei care erau puşi în lanţuri la bord, se numea Malta. Printre cei legaţi era şi Paul. Pe insulă, locuitorii au dat dovadă de mare omenie faţă de naufragiaţi. Aici, stând la foc, o viperă s-a încolăcit de mâna lui Paul, iar cei din jur aşteptau ca, muşcându-l, să moară, dar nu s-a întâmplat astfel. Tot aici l-a vindecat pe tatăl guvernatorului insulei, iar localnicii l-au crezut un zeu. Paul i-a asigurat că nu este un zeu, ci apostolul lui Isus Cristos, în numele căruia s-a făcut vindecarea tatălui guvernatorului. În cele din urmă, cu o altă corabie, care iernase în insulă, au pornit spre Italia.

Au ajuns la Siracusa, unde au rămas trei zile. De aici au ajuns la Reggio, apoi la Pozzuoli. Aici, găsind deja fraţi în credinţă, a rămas la ei timp de şapte zile, apoi a sosit la Roma.

La Roma a fost întâmpinat cu mare bucurie de către creştinii deja prezenţi şi i s-a îngăduit să stea doar cu ostaşul care îl păzea, ceea ce îi dădea posibilitatea să se întâlnească şi cu fraţii.

Aici i-a convocat pe capii iudeilor şi le-a făcut cunoscut motivul judecăţii lui, iar ei, deşi l-au ascultat cu mare interes, au plecat dezbinaţi, fără să înţeleagă cele spuse de el.

Paul a rămas la Roma timp de doi ani, într-o casă luată în chirie. A continuat să predice împărăţia lui Dumnezeu cu mult curaj, apoi a fost martirizat în afara zidurilor Romei.

Obiectiv

Purtarea crucii de fiecare zi până la a fi consideraţi nebuni.

Învăţătură

Ştiind că nu este vinovat, apostolul Paul face apel la judecata Cezarului. Plecarea din Cezareea până la Roma însemna înainte de toate un drum deosebit de lung, posibil de făcut, cel puţin pentru un timp ales, doar pe mare. Corăbiile nu erau foarte sigure, iar furtunile constituiau cu adevărat un pericol pentru ele.

Având încă prezentă viziunea din noaptea în care îi apăruse Domnul şi-i spusese că trebuie să dea mărturie despre el şi la Roma, Paul este sigur că, indiferent de greutăţile iminente ale drumului, va ajunge la Roma şi va vorbi şi acolo despre Isus Cristos, ceea ce s-a şi întâmplat.

Ajuns la Roma, Paul mai face un efort pentru a-i convinge pe capii iudei că nu are nici o vină, ba mai mult, ei înşişi trebuie să-şi conformeze viaţa noii credinţe, deoarece Isus Cristos este cel care împlineşte toate profeţiile vechii legi. Orgoliul, sau poate necunoaşterea, sau poate împietrirea lor i-a determinat să rămână în întunericul în care se complăceau.

Apostolul Paul este bucuros că poate împărtăşi suferinţa sa cu fraţii creştini, că îi poate întâlni, le poate vorbi despre Isus Cristos şi îi poate încuraja. Chiar dacă se afla acolo arestat pentru credinţă, fără să ţină cont de urmări, de suferinţa pe care i-o pricinuia această condiţie, continua s-o propovăduiască. Pentru apostol, toate acestea însemnau purtarea cu fidelitate a crucii, până la nebunie.

Purtarea crucii este şi datoria de fiecare zi a oricărui creştin, indiferent dacă această cruce se numeşte: boală, soţ, soţie, un copil îndărătnic, un serviciu dificil, lipsa unei locuinţe, lipsa banilor, lipsa prietenilor etc.

Dialoghează!

- Ce vă sugerează starea se spirit a apostolului Paul din timpul ultimei lui călătorii, întâmplător sau nu, misionară?

- Cum se poate înţelege faptul că Paul a convertit atâţia păgâni şi nu a reuşit să-i convertească pe cei de un neam cu el? Ba mai mult, ei au dorit chiar să-l ucidă!

- Citind textul din trimiterea de mai jos, găsiţi câteva din momentele în care apostolul Paul ar fi putut "fugi" de crucea pe care o purta acceptând credinţa în Isus Cristos.

- Ce vă sugerează întâmpinarea pe care Paul o are la Roma din partea fraţilor creştini?

- În ce măsură se face prezent Cristos în viaţa şi lucrarea înfăptuită de Paul până la venirea lui la Roma? Găsiţi momente asemănătoare şi în viaţa dumneavoastră!

Citeşte!

Fap 27-28

Roagă-te!

Doamne, ştiu că tu nu dai nimănui o cruce mai mare decât poate să ducă. Îţi mulţumesc pentru crucea pe care mi-ai dat-o, indiferent ce înseamnă ea pentru viaţa mea. Dă-mi curaj şi tărie în a o duce până la capăt, asemenea apostolului Paul. Amin.

» înapoi la cuprins «