» înapoi la cuprins «

Apostolul Paul, ultima dată la Ierusalim

Consideraţii generale

Întors din a treia călătorie misionară, apostolul Paul a fost primit cu mare bucurie de către apostolul Iacob şi de către fraţii prezenţi la Ierusalim. Această bucurie însă, în curând, avea să se transforme în suferinţă.

Iudeii prezenţi la Ierusalim auziseră toate câte le făcuse Dumnezeu prin Paul, cum îi convertise pe mulţi dintre iudei, ca şi pe unii greci, dar şi din alte neamuri. Fraţii de la Ierusalim, pentru a-i veni în sprijin, i-au propus împlinirea unui ritual iudaic, acela al curăţirii, pentru ca iudeii să se considere înşelaţi de toate cele pe care le ştiau despre el. Iudeii însă nu s-au lăsat înşelaţi, l-au prins în templu şi voiau să-l ducă afară ca să-l ucidă. Soldaţii au intervenit, l-au legat cu lanţuri şi l-au dus în fortăreaţă spre a-l judeca. Între timp poporul striga să fie ucis.

Paul, vorbind cu cel care coordona grupul soldaţilor, a cerut permisiunea să se adreseze poporului. El a povestit cum din persecutor al credinţei a ajuns apostol al păgânilor, cum din apărător al Legii vechi a ajuns predicator al noii credinţe şi cum, mergând spre Damasc ca să-i aducă în lanţuri pe creştini, Dumnezeu i s-a manifestat pe drum şi cum s-a convertit la adevărata credinţă în Isus Cristos.

Când a amintit că Dumnezeu îl chemase ca să ducă vestea cea bună departe, la toate neamurile, iudeii prezenţi nu au mai rezistat, cerându-i din nou moartea.

Pentru a afla adevăratul motiv pentru care voiau să-l ucidă, soldaţii romani l-au luat ca să-l biciuiască, el însă le-a amintit că este cetăţean roman şi că ceea ce fac ei este greşit. Ca atare, nu l-au mai biciuit, ci l-au adus din nou, de data aceasta în faţa saduceilor şi a fariseilor, pentru a clarifica motivul dorinţei iudeilor de a-l ucide. Când au aflat aceştia motivul pentru care este judecat, credinţa lui în învierea morţilor, adunarea s-a dezbinat, nereuşind să se mai înţeleagă.

În noaptea următoare, Paul a avut o viziune; i-a apărut Domnul şi i-a spus: "Curaj, Paule! Aşa cum ai dat mărturie despre mine la Ierusalim, va trebui să dai şi la Roma" (Fap 23,11). De aici a înţeles că nu va muri la Ierusalim, ci va trebui să ajungă la Roma.

Aflând de la nepotul lui Paul că un grup de iudei erau hotărâţi să-l ucidă (cf. Fap 23,16), comandantul l-a scos în timpul nopţii din Ierusalim şi l-a trimis la procuratorul Felix, în Cezareea. Acesta, după ce l-a judecat, negăsind un motiv ca să-l condamne, l-a ţinut închis, cu posibilitatea ca să aibă acces cei care doreau să-l viziteze. Astfel a stat Paul timp de doi ani, după care, în locul procuratorului Felix a venit Porcius Festus. Şi acesta l-a judecat împreună cu regele Agripa şi nu l-au găsit vinovat. Paul, în urma multor audieri, a cerut să fie judecat de Cezar, la Roma, împlinindu-se astfel dorinţa Domnului de a da mărturie şi acolo. Aşadar, cu o corabie a pornit spre Italia.

Obiectiv

Consolidarea tăriei în faţa încercărilor în credinţă.

Învăţătură

Folosindu-se de mijloace omeneşti, Dumnezeu doreşte să triumfe în viaţa tuturor. Adevăratele minuni se fac din şi cu iubire. Apostolul Paul o demonstrează cu prisosinţă.

Simţea că la Ierusalim are să i se întâmple ceva neplăcut. Convertirile printre iudei şi păgâni începeau să-l facă cunoscut. Toţi ştiau că cel care era persecutor, acum devenise apărător al credinţei. În mod special iudeii de la Ierusalim, cei în mijlocul cărora Paul învăţase Legea veche, vechii lui colegi de la şcoala lui Gamaliel, cei care îl omorâseră cu pietre pe Ştefan, saduceii şi fariseii, cu toţii auziseră de faima lui printre neamurile pe la care trecuse. Era prea mult pentru toţi aceştia. Nu puteau suporta ca acela care le-a fost atât de aproape să aibă un altfel de crez, să fie determinat de o altă credinţă. Şi ei auziseră de Isus Cristos, dar persoana lui, acest nume, nu le spunea mare lucru. În schimb, cu cât trecea timpul, cu cât era supus persecuţiilor, judecăţilor mai marilor vremii, Paul creştea şi se întărea şi mai mult în credinţă.

Aceasta este pedagogia lui Dumnezeu care permite încercări pentru cei pe care îi iubeşte, care, pentru a ne fi exemplu, a permis moartea pe cruce pentru Fiul său, Isus Cristos.

La Dumnezeu nimic nu este zadarnic, nici măcar loviturile de bici pe care Paul le-a primit fără să fie vinovat de vreun delict, nici anii cât a stat în închisoare şi nici încercările prin care a fost nevoit să treacă pentru credinţă. În toate şi mai presus de toate Dumnezeu a triumfat.

În încercările la care suntem supuşi zi de zi, când momentele triste ale vieţii ne copleşesc, poate moartea cuiva drag, poate o boală necruţătoare şi de lungă durată, o nenorocire din partea naturii, lipsurile materiale şi chiar spirituale, Dumnezeu ne transmite un singur lucru: el este coordonatorul vieţii noastre şi pentru că ne iubeşte, ne încearcă.

Dialoghează!

- Cum vi se pare reacţia iudeilor de la Ierusalim faţă de apostolul Paul, în condiţiile în care acesta, prin misiunea sa, nu propovăduia violenţa, războiul, ura, ci pacea, iubirea, milostivirea etc.?

- Care credeţi că este motivaţia pentru care unii oameni luptă împotriva lui Dumnezeu?

- Povestiţi momente în care aţi fost puşi în situaţia de a vă apăra credinţa. Cum aţi procedat?

- Citind despre atitudinea procuratorului Felix faţă de apostolul Paul (cf. Fap 24,26), faceţi o paralelă cu atitudinea multora din zilele noastre.

Citeşte!

Fap 21,17-26

Roagă-te!

Doamne, tu eşti forţa celor slabi, a celor care, în suferinţă fiind, strigă către tine. Celui lipsit de bunuri, tu nu-i răspunzi cu bunuri, celui bolnav, tu nu-i răspunzi cu sănătate, iar celui maltratat de nedreptăţi, tu nu-i răspunzi cu dreptate. Doamne, tu însuţi eşti răspuns la toate acestea. Căci avându-te pe tine, avem totul. Amin.

» înapoi la cuprins «