» înapoi la cuprins «

A doua călătorie misionară

Consideraţii generale

După Conciliul de la Ierusalim, Paul, împreună cu Baraba, cu Iuda şi Sila s-au întors la Antiohia pentru a face cunoscută hotărârea luată în privinţa admiterii păgânilor în Biserică. La puţin timp, a hotărât să revadă împreună cu Barnaba comunităţile pe care le formase. Existând însă o neînţelegere în privinţa lui Marcu, Paul a plecat doar cu Sila, Barnaba, împreună cu Marcu plecând în insula Cipru.

Astfel, trecând prin Tars, s-a oprit un timp la Derbe, apoi la Listra, în Turcia de astăzi, de unde l-au luat cu ei şi pe Timotei. Trecând prin diferite cetăţi îi învăţau pe toţi să ţină cele rânduite de apostoli şi de preoţii de la Ierusalim. Iar Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau ca număr (cf. Fap 16,4-5).

După ce au străbătut Frigia şi Galaţia, voind să meargă în Bitinia, regiuni situate în Turcia de astăzi, Duhul Sfânt i-a oprit să mai continue predicare evangheliei în Asia, şi printr-o viziune i-a orientat spre Macedonia, adică spre Occident. În viziune, apostolul Paul a văzut un bărbat care îl ruga: "Vino în Macedonia şi ajută-ne şi pe noi!" (Fap 16,9).

În urma acestei viziuni, de la Troas, din vestul Turciei de astăzi au plecat la Samotracia, la Neapolis, apoi la Filipi, toate cetăţi ale Macedoniei, pe atunci parte din Imperiul Roman.

La Filipi au întâlnit-o pe Lidia, care, după ce s-a botezat, ea şi întreaga ei casă, i-au primit pe apostoli în casa ei. Tot aici au fost bătuţi cu vergi, arestaţi şi aruncaţi în închisoare, din cauza predicii lor. A doua zi au fost eliberaţi şi rugaţi să plece din acel ţinut.

După ce au trecut prin Amfipolis şi Apolonia, a mers la Tesalonic, în Grecia de astăzi, apoi la Bereea. Sila şi Timotei au rămas la Bereea, iar Paul a fost condus până la Atena. Aici a mers în Areopag, locul în care de obicei veneau şi discutau oamenii învăţaţi ai timpului. Vorbindu-le despre Isus Cristos şi despre evanghelia sa, atenienii îl ascultau cu atenţie, dar când Paul a amintit despre învierea morţilor, cei prezenţi i-au spus: "Despre aceasta te vom asculta altădată! (Fap 17,32). Totuşi şi aici au fost câteva persoane care au crezut cuvântul spus de Paul, iar printre ei era Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris (cf. Fap 17,34).

De la Atena a mers la Corint unde a rămas timp de un an şi şase luni, predicând evanghelia şi convertind pe mulţi la credinţa în Cristos. După alte prigoane, mai ales din partea iudeilor prezenţi la Corint, cu o corabie, s-a întors în Asia, la Efes, în Turcia de astăzi, apoi la Cezareea, pentru scurt timp la Ierusalim, după care a mers din nou la Antiohia. Era sfârşitul celei de-a doua călătorii misionare.

Obiectiv

Perseverenţă în mărturisirea credinţei.

Învăţătură

Prima parte a celei de-a doua călătorii se desfăşoară cu prioritate în ţinuturile Asiei. De fapt, dacă nu ar fi avut viziunea prin care un bărbat îl chema insistent în Macedonia, Paul nici nu intenţiona să intre în Europa. Strigătul acelui bărbat, profetic în felul său, este imperios necesar pentru Europa, mai ales în condiţiile relativismului, consumismului şi a hedonismului de astăzi.

Trecerea apostolului Paul din Orient spre Occident, la dorinţa macedoneanului, trebuie să fie modelul, mai ales al celor chemaţi, să vestească evanghelia şi să nu fie surzi la glasul de multe ori greu de desluşit al celor care strigă după Cristos.

Cu siguranţă, evanghelia nu a intrat pentru prima dată în Europa prin apostolul Paul. Nu trebuie să-i uităm pe romanii prezenţi în ziua de Rusalii la Ierusalim şi care au fost martorii evenimentelor minunate petrecute cu acea ocazie.

Un aspect care se pare că va continua să însoţească de acum înainte vestirea cuvântului evangheliei, îl reprezintă persecuţiile.

La Filipi, când evanghelia începe să devină normă de viaţă pentru cei care o îmbrăţişează, e vorba de acceptarea Botezului de către Lidia şi de către toţi cei din casa ei, acest lucru nu este pe placul multora dintre locuitori, iar apostolii sunt învinuiţi pe nedrept şi arestaţi. Credinţa însă este mai puternică chiar şi decât lanţurile.

Ori de câte ori duşmanii evangheliei vor să n-o mai audă, îi pun în închisoare pe ucenicii lui Isus. Poate că astfel una dintre priorităţile intrării în împărăţia lui Dumnezeu a devenit în viziunea lui Isus Cristos şi vizitarea celor din închisoare.

Dialoghează!

- În ce măsură se aseamănă cea de-a doua călătorie a apostolului Paul cu prima? Ce aduce ea nou şi care sunt particularităţile care o diferă de prima?

- Nominalizaţi câteva din aspectele noi ale acestei călătorii, neprevăzute de apostolul Paul, dar împlinite cu responsabilitate.

- După ce un preot, bine informat, face o mică prezentare a misiunilor noastre diecezane din Kenya, din Coasta de Fildeş şi din Ecuador în lumina celei de-a doua călătorii a apostolului Paul, care ar fi aspectele negative? Dar aspectele pozitive?

- Cum putem deveni astăzi misionari ai cuvântului lui Dumnezeu, în condiţiile în care sunt atât de puţine persoanele care au cu adevărat vocaţie de misionar?

- Ce impresionează în mod special la apostolul Paul în această călătorie?

Citeşte!

Fap 15,40-18,22

Roagă-te!

Doamne, nici măcar oboseala, lanţurile, pericolele de pe mare şi de pe uscat, nu l-au putut opri pe apostolul Paul să înainteze în câmpul pe care l-ai chemat să ducă vestea cea bună a evangheliei tale. Harul tău l-a însoţit întotdeauna.

Însoţeşte-ne şi pe noi, Doamne, cu harul tău, ca să fim misionari ai cuvântului şi ai iubirii tale în realităţile cotidiene pe care le trăim. Amin.

» înapoi la cuprins «