» înapoi la cuprins «

Prima călătorie misionară

Consideraţii generale

După ce a adus colecta la Ierusalim, împreună cu Barnaba şi cu Marcu, viitorul evanghelist, Saul s-a întors la Antiohia. Aici, în timp ce se rugau, Duhul Sfânt a cerut să fie puşi deoparte Barnaba şi Saul pentru misiunea la care îi chemase (cf. Fap 13,2). Evident, era vorba de trimiterea la popoarele păgâne. La sfârşitul rugăciunii, toţi cei prezenţi şi-au pus mâinile peste Saul şi Barnaba şi i-au lăsat să plece, după cum a voit Duhul Sfânt.

De la Antiohia au coborât la Seleucia, care avea şi port maritim, iar de aici s-au îmbarcat şi au plecat cu o corabie spre insula Cipru. Au vestit evanghelia în localitatea maritimă Salamina, apoi, străbătând toată insula, au ajuns la Pafos. Aici are loc un incident cu un slujbaş al proconsulului Sergiu Paul, care se opunea învăţăturii şi puterii lui Saul şi a celor care îl însoţeau. În urma confruntării cu Saul, acesta rămâne fără vedere, ceea ce face să se trezească credinţa în proconsul. Tot de aici, Saul îşi va schimba denumirea în Paul. Prima era varianta aramaică, a doua era varianta romană. De acum se va numi doar Paul.

Continuându-şi drumul pe mare, din insula Cipru, Paul a venit în Pamfilia, oprindu-se în localitatea Perga. Aici este invitat să vorbească în sinagogă, iar el va relua practic discursul diaconului Ştefan, începând cu prezenţa poporului ales în Egipt, până la cea a lui Isus Cristos, venit pe pământ pentru mântuirea neamurilor. Cei care l-au ascultat au fost plini de entuziasm şi l-au rugat să le mai vorbească şi altă dată, dar anumiţi iudei, plini de invidie i-au ridicat pe oameni împotriva lor şi, după un anumit timp au fost nevoiţi să plece din ţinutul lor (cf. Fap 13,15-52).

De la Perga, împreună cu Barnaba au mers la Iconiu, unde au predicat un timp, dar au fost nevoiţi să fugă şi de aici din cauza iudeilor care au început să-i persecute. De aici au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinuturile din împrejurimi.

La Listra, pentru că vindecaseră un olog din naştere, locuitorii şi preotul lui Zeus au crezut că sunt zeii cu chip de om care au venit la ei (cf. Fap 14,11). Cu greu i-a oprit să le aducă jertfe. Tot aici, în urma acestei întâmplări, iudeii care îl duşmăneau i-au convins pe oameni şi l-au bătut pe Paul, lăsându-l aproape mort. A doua zi şi-a revenit şi a plecat la Derbe. De aici, împreună cu Barnaba s-au întors la Listra, apoi la Iconiu şi la Perga. Au coborât apoi şi la Atalia, după care s-au întors la Antiohia, povestind ucenicilor şi Bisericii de aici tot ceea ce li se întâmplase şi cum Dumnezeu lucrase prin ei în tot acest timp.

Obiectiv

Să păstrăm demnitatea de creştini, indiferent de circumstanţe.

Învăţătură

Paul primise o vocaţie specială, aceea de a duce vestea cea bună a evangheliei la popoarele păgâne, la acele popoare care nu au cunoscut neapărat minunile pe care Dumnezeu le înfăptuise cu poporul ales, la acele popoare care nici măcar nu se închinau Dumnezeului Vechiului Testament, ci anumitor zei. Dacă, prin locurile prin care a trecut a întâlnit sinagogi şi iudei care se închinau Dumnezeului poporului ales, aceştia au ajuns aici prin diverse împrejurări. Prezenţa lor i-au fost de un real folos.

Misiunea lui Paul era delicată şi pentru faptul că pe lângă vestirea evangheliei trebuia să schimbe o mentalitate. De la mentalitatea păgână, cei care îl ascultau trebuiau să treacă la mentalitatea creştină, cu tot ceea ce presupune ea; acceptarea lui Isus Cristos ca Mântuitor, acceptarea evangheliei ca normă de viaţă, renunţarea la obiceiurile păgâne necorespunzătoare evangheliei etc. Este cunoscut că cea mai dificilă muncă este să schimbi mentalitatea oamenilor. Astfel pot fi înţelese toate reacţiile adverse de care au dat dovadă cei care l-au ascultat pe Paul în peregrinările lui prin lumea păgână a vremii.

Uneori este greu şi în Biserica înfiinţată deja de două milenii ca oamenii să adopte o anumită atitudine specifică unui creştin. Şi astăzi este nevoie de cateheze sistematice, de predici, de celebrarea sacramentelor şi de mult exemplu, pentru ca oamenii să corespundă numelui de creştin pe care îl primesc prin Botez.

Dacă Duhul Sfânt însoţea misiunea apostolului Paul cu minuni, care întăreau mesajul pe care îl transmitea, nu e mai puţin adevărat că a fost nevoit să şi sufere deosebit de mult pentru acest mesaj, ceea ce l-a întărit şi l-a încurajat şi mai mult.

Dialoghează!

- Faceţi un parcurs al primei călătorii a apostolului Paul pe o hartă şi încercaţi să o transpuneţi în condiţiile tehnice, sociale, umane etc. de astăzi. Cum ar arăta în viziunea voastră o astfel de călătorie de atunci, dar făcută la oamenii şi în condiţiile de astăzi?

- Cum vă explicaţi curajul apostolului Paul, în condiţiile în care a pornit într-o misiune atât de mare, cu mijloace atât de neînsemnate?

- Care credeţi că au fost principalele obstacole pe care le-a întâlnit în prima sa călătorie, în privinţa vestirii evangheliei?

- Discutaţi cu un preot şi rugaţi-l să vă împărtăşească din dificultăţile de astăzi ale vestirii evangheliei.

- În ce măsură l-a ajutat pe Marcu la scrierea evangheliei faptul că a fost alături de Paul în prima sa călătorie?

Citeşte!

Fap 12,25-14,28

Roagă-te!

Fără tine, Doamne, prima călătorie a apostolului Paul ar fi devenit o simplă excursie sau poate o simplă misiune de recunoaştere a noi teritorii şi a oamenilor care le locuiesc. Cu tine însă a devenit prima etapă cu adevărat misionară a Bisericii. Era pentru prima dată când în numele tău, un ucenic pleca spre popoarele păgâne pentru a le duce vestea cea bună a evangheliei. De cât curaj a avut nevoie! Câtă nebunie sfântă să porneşti pentru a schimba mentalitatea păgână a oamenilor.

Dă, Doamne, curaj tuturor celor pe care i-ai ales şi i-ai trimis să vestească evanghelia. Amin.

» înapoi la cuprins «