» înapoi la cuprins «

Drumul spre Damasc, drum spre Cristos

Consideraţii generale

După uciderea diaconului Ştefan, Saul continuă să prigonească acea comunitate abia formată de la Ierusalim. Ca şi consecinţă, afară de apostoli, toţi cei care credeau în Cristos s-au împrăştiat în ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. Astfel a fost purtată credinţa şi în aceste locuri.

Saul însă vrea să extindă persecuţia. Probabil, deranjat încă de discursul diaconului Ştefan, văzând amploarea pe care o lua noua credinţă, cere scrisori de recomandare de la marele preot pentru a-i aduce în lanţuri la Ierusalim pe toţi cei care aderă acestei credinţe, fie bărbaţi, fie femei.

Se pare că nimeni şi nimic nu-i poate sta în cale acestui evreu şi roman în acelaşi timp, învăţat al legii şi viitor mare apostol al credinţei în Cristos.

Pe drum, mergând spre Damasc, în Siria, are loc marea lui convertire.

Se apropia de acum de Damasc. Între timp, probabil comunitatea creştină de aici, se ruga pentru ca Dumnezeu să le dea curaj în faţa persecutorilor. La un moment dat, o lumină din cer, ca un fulger, îl învăluie, iar el cade la pământ. Din acea lumină aude un glas: "Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?". Înfricoşat şi cu vocea tremurândă a întrebat: "Cine eşti, Doamne?". "Eu sunt Isus pe care tu îl prigoneşti. Ridică-te şi mergi în cetate şi ţi se va spune ce să faci" (Fap 9,4-6).

După această întâmplare, Saul îşi pierde vederea. Cei care îl însoţeau sunt îngroziţi. Au auzit vocea, dar nu văzut nimic.

Orb şi încă tremurând, Saul este condus la Damasc şi acolo i se spune ce are de făcut. Va locui timp de trei zile în casa lui Iuda, pe strada cea numită Dreaptă (cf. Fap 9,11), apoi va fi încredinţat ucenicului Anania. Acesta, la început cu teamă, apoi plin de curaj, prin impunerea mâinilor îi redă vederea, îl botează, oferindu-i-l astfel pe Duhul Sfânt şi pregătindu-l pentru misiunea pe care avea s-o înceapă încă de la Damasc.

Obiectiv

Conştientizarea că Dumnezeu ne cheamă la convertire în toate împrejurările, indiferent de mijloace.

Învăţătură

În conştiinţa sa, Saul este convins că ceea ce face, face bine. Nu are scrupule în a-i persecuta pe cei care cred în Cristos. Este hotărât să ducă lupta până la capăt. Dumnezeu însă îi schimbă planurile. Elanul pe care îl are pe drumul spre Damasc, Cristos îl transformă în zel pentru evanghelie.

Pentru Saul, experienţa de pe drumul Damascului devine piatră de hotar între ceea ce a fost şi ceea ce trebuie să devină. Mai întâi sub impulsul fricii, apoi al neputinţei, văzându-se orb, descoperă care este adevărata credinţă. Revelarea totală şi imediată a lui Isus Cristos, ca şi a întregii evanghelii îl transformă radical, mai întâi din persecutor în credincios, apoi din credincios în predicator şi apărător al noii credinţe. Primirea Botezului şi a Duhului Sfânt prin impunerea mâinilor lui Anania şi apoi vindecarea orbirii sale fizice, îl pregătesc pe Saul pentru noua misiune de apostol.

Nu-i pasă că iudeii se hotărăsc să-l ucidă, nu-i este ruşine nici de vechiul statut de persecutor. Toate acestea îi dau curaj, iar el vrea să dovedească un sigur lucru, că Isus este Cristos, Mântuitorul.

Şi oamenii trec prin diferite experienţe care le marchează viaţa. Unii reuşesc să vadă mâna providenţială a lui Dumnezeu, alţii, din contra, cu laşitate, se simt abandonaţi. Dumnezeu, însă, continuă să intervină şi astăzi în viaţa oamenilor prin Biserică, prin sacramente, prin persoane, prin evenimente, care au rolul de a descoperi, iar dacă este deja, de a întări şi mai mult în credinţă.

Este nevoie de un mod matur în a citi semnele timpurilor şi de a vedea în tot ceea ce trăim intervenţia şi voinţa lui Dumnezeu pentru noi. O operă care se realizează, fără îndoială, doar cu ajutorul Duhului Sfânt.

Dialoghează!

- Cum se poate explica faptul că Dumnezeu nu mai intervine astăzi spre a-i converti pe oameni la credinţa în Isus Cristos, aşa cum a făcut-o în cazul apostolului Paul?

- Analizându-vă cu sinceritate, care ar fi fost atitudinea voastră în comparaţie cu cea a ucenicului Anania şi a creştinilor din Damasc faţă de schimbarea persecutorului Saul?

- Având în vedere schimbarea radicală de după experienţa de pe drumul spre Damasc, în ce măsură devine Saul conştient că vocea pe care a auzit-o era cu adevărat cea a lui Cristos?

- Orbirea lui Saul a fost efectul luminii puternice sau era un simbol al întunericului din el?

- Enunţaţi câteva tipuri de "persecuţie" cu care se confruntă astăzi Biserica.

- Amintiţi-vă şi împărtăşiţi şi celor din grup o experienţă prin care aţi trecut şi care v-a schimbat viaţa.

Citeşte!

Fap 9,1-25

Roagă-te!

Doamne, Saul mergea la Damasc ca să te persecute, iar tu, tocmai acolo, i-ai arătat iubirea ta. Tu ai ştiut că este un vas ales, de aceea nu l-ai lăsat în mâinile iudeilor ca să-l ucidă. Intervenţia ta minunată l-a transformat pentru totdeauna din persecutor în apărător şi propovăduitor al credinţei.

Ajută-ne ca, întăriţi de lumina Duhului Sfânt, să schimbăm în sufletul nostru ceea ce nu-ţi place şi să devenim şi noi martori ai iubiri tale. Amin.

» înapoi la cuprins «