» înapoi la cuprins «

Iubirea, baza întemeierii oricărei familii

Text biblic:

"Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el" (1In 4,16).

Magisteriu:

"Iubirea conjugală vădeşte adevărata sa natură şi adevărata sa nobleţe atunci când este luat în considerare izvorul său suprem, Dumnezeu, care este «iubire», el este Tatăl de la care îşi trage numele toată paternitatea. Căsătoria nu este deci efectul întâmplării sau un produs al evoluţiei forţelor naturale inconştiente: este o înţeleaptă orânduire a Creatorului cu scopul de a realiza în omenire planul său de iubire. Prin dăruirea reciprocă personală care le este proprie şi exclusivă, soţii urmăresc comuniunea fiinţelor lor în vederea unei realizări reciproce personale pentru a colabora cu Dumnezeu la naşterea şi educarea unei vieţi noi" (Enciclica Humanae vitae, 8).

Punct de plecare:
Dragostea stă la baza întemeierii oricărei familii şi ea este virtutea care o menţine ca familie.

Conţinut:

Ştim că familia prin excelenţă este formată dintr-un bărbat şi o femeie credincioşi lui Dumnezeu, uniţi pentru toată viaţă prin legământul Căsătoriei, din dragoste, după voinţa lui Dumnezeu, care împlinesc bucuroşi rolul şi scopul lui Dumnezeu pentru ei. Am înţeles raţiunile biblice pentru care căsătoria este pentru totdeauna şi se încheie pe bază de legământ. Vom vedea acum cum la baza oricărei căsătorii, pentru a fi perenă, este nevoie să fie bazată pe iubire.

Iubirea nu este în acest caz doar un sentiment frumos şi atât.

Una dintre definiţiile care, într-un oarecare fel, subliniază insuficienţa sentimentelor în a defini iubirea, este următoarea: "Iubirea este atunci când simţi că începi să simţi un sentiment pe care simţi că nu l-ai mai simţit până atunci". Un sentiment, oricât de pronunţat ar fi, se stinge la un moment dat. Ce faci când nu mai simţi?

Unii cred că iubirea este simplă atracţie fizică spre o persoană de sex opus. Nimic mai fals ca această definiţie. În acest caz nu este decât o simplă atracţie şi nimic mai mult, o atracţie spre trupul acelei persoane, nu spre persoana în integritatea ei. Această atracţie nu se deosebeşte calitativ cu nimic de un instinct pe care îl posedă şi animalele în anumite perioade.

Acest gen de "iubire" poate avea loc la prima vedere, dar se va veşteji la prima despărţire.

Iubirea adevărată ţine cont de mai multe criterii. Este decizia personală urmată de acţiunea dezinteresată. Fiind o decizie, ea trebuie neapărat să presupună şi componenta voinţei. Fiind o decizie personală, ea trebuie să aparţină celui care iubeşte. Nu poate fi impusă din afară. Fiind decizie, trebuie urmată de acţiune. Simpla dragoste teoretică nu este dragoste.

Iubirea este întotdeauna vizibilă. Acţiunea este dezinteresată, de aceea cel care beneficiază de ea nu este cel care o face, ci cel care o primeşte în mod gratuit.

Sfânta Scriptură vorbeşte în foarte multe locuri despre iubire. Ne vom opri acum la pasajul clasic din 1Cor 13, care elogiază într-un mod deosebit iubirea ca virtute. În acest caz, iubirea este extrem de preţuită pentru că ea dă valoare celui ce o posedă. Astfel valoarea omului fără iubire nu este dată de: capacitatea de a vorbi, de darurile spirituale, de capacităţile lui intelectuale, de performanţele spirituale, de generozitatea lui uimitoare sau de jertfa supremă, ci de prezenţa iubirii sau mai exact de trăirea ei.

Aproapele poate fi impresionat de oricare dintre caracteristicile enumerate mai sus, dar Dumnezeu vede în cel caracterizat doar de aceste "realizări", un "nimic" care face zgomot degeaba.

"Iubirea este îndelung răbdătoare, este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată..." (1Cor 13,4-7).

Ieşind din sfera religioasă şi rămânând doar în cea sentimentală, putem continua: iubirea nu vânează admiraţia celor din jur, cel care o posedă nu ocupă tot spaţiul unei discuţii, nu consideră că are întotdeauna dreptate, nu priveşte pe alţii de sus, nu este lipsită de curtoazie, de cuvinte tandre, de gesturile nobile, care sunt folosite natural şi frecvent. Succesul celui care iubeşte stă în împlinirea celuilalt, nu în manipularea lui. Cel care iubeşte nu enervează, nu se gândeşte la rău, suferă cu cel care suferă şi se bucură de bucuria altora, nu contabilizează greşelile celuilalt etc.

Se spune că doi călugări ajungând pe malul unui pârâu au fost rugaţi de o bătrânică neîngrijită şi rău mirositoare să o treacă pârâul. S-au pus de acord să o treacă împreună. După un timp oarecare, călugărul mai tânăr a început să se plângă de durerile de spate pe care i le pricinuise purtarea bătrânei în braţe. Peste alte câteva minute a continuat să se plângă de mirosul urât care îi intrase în haine. După mai bine de o oră, supărat şi cu inima plină de amărăciune s-a trântit la pământ plângându-se de toate inconvenientele pricinuite de ajutorarea acelei bătrâne. În acel moment călugărul mai în vârstă i-a spus:

- Ştii de ce pe mine nu mă doare nimic şi nu mă plâng de nimic? Eu am lăsat bătrânica pe malul pârâului, tu o mai duci încă cu tine!

A spune "nu mai iubesc" este o recunoaştere a faptului că nu ai iubit niciodată, pentru că iubirea adevărată nu moare.

Vă imaginaţi cum ar arăta o familie în care fiecare iubeşte cu această dragoste autentică?

Pentru discuţii:

- Daţi o definiţie a iubirii şi încercaţi să o explicaţi.
- Care sunt cele mai importante caracteristici ale iubirii?
- Pentru ce o familie, pentru a fi "adevărată" trebuie să fie bazată pe iubire?
- Descrieţi într-un singur cuvânt o familie din care lipseşte iubirea, apoi detaliaţi.
- Cum vă dovediţi iubirea în familie?
- Analizându-vă iubirea care v-a unit în Căsătorie, pe parcursul ei, a crescut sau s-a micşorat? În ce mod a crescut? De ce s-a micşorat?
- În ce măsură 1Cor 13 ar putea deveni "imnul" familiilor noastre creştine?
- Individualizaţi câteva moduri concrete de a trăi iubirea în familiile voastre şi împărtăşiţi-le la nivel de grup.

» înapoi la cuprins «