» înapoi la cuprins «

Persecutorul Saul, viitorul apostol Paul

Consideraţii generale

Spre deosebire de Isus Cristos, despre a cărui naştere putem citi în evanghelie, despre apostolul Paul, ca şi despre ceilalţi apostoli, evangheliile nu ne spun nimic. Cu toate acestea ne vorbesc despre o altă naştere, şi anume cea pentru Cristos, pentru evanghelia sa, o naştere care se realizează prin credinţă.

În ceea ce îl priveşte pe apostolul Paul, în scrierile sale, el însuşi ne dă câteva detalii referitoare la originea, la formarea şi intenţiile sale de dinainte de convertire.

Pentru prima dată numele lui Paul apare ca fiind Saul în contextul în care Faptele apostolilor îl prezintă ca fiind de faţă la uciderea diaconului Ştefan. Notează Faptele apostolilor: "Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul" (Fap 7,58). Aceasta este prima notă pe care evanghelistul Luca, acela care a scris Faptele apostolilor o reţine ca fiind esenţială pentru apariţia viitorului apostol Paul în contextul primei comunităţi creştine.

Întâmplător sau nu, Saul, viitorul Paul ia parte la uciderea lui Ştefan. Fiind de faţă, are posibilitatea să asculte întreg discursul prin care Ştefan face o sinteză a întregii istorii a mântuirii. Saul, fiind un bun cunoscător al legii, nu este străin de conţinutul discursului lui Ştefan. Se înspăimântă însă de amploarea pe care o poate lua noua credinţă. Mai erau de faţă şi alţi învăţaţi ai legii, marele preot, martorii falşi puşi să-l acuze de blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Nu trecuse mult timp de când Ştefan făcuse faţă celor din "sinagoga numită a libertinilor, a cirenenilor şi a alexandrinilor, a celor din Cilicia şi din Asia" (Fap 6,9). Toate acestea nu puteau să lase indiferent un spirit plin de zel pentru lege, pentru Dumnezeu şi pentru poporul ales, aşa cum era Saul.

El se alătură tuturor celor care doresc înăbuşirea noii credinţe încă din faşă şi este hotărât să meargă până la capăt, dacă este nevoie până la a-i extermina pe toţi cei care au îmbrăţişat-o. Dumnezeu însă avea un alt plan cu el.

Obiectiv

Cunoaşterea şi însuşirea spiritului apostolului Paul.

Învăţătură

Dacă este întâmplător sau nu că apostolul Paul era de faţă la moartea diaconului Ştefan, nu ştim, ştim doar atât, că Dumnezeu se foloseşte de orice mijloc pentru a-i atrage pe oameni la el.

Discursul lui Ştefan despre istoria mântuirii, pentru viitorul apostol Paul are un dublu scop; pe de-o parte îi aminteşte acestuia faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut de-a lungul istoriei începând cu chemarea lui Abraham până la chemarea profeţilor, terminând cu rolul de Mântuitor al lui Isus Cristos, iar pe de altă parte, în adâncul sufletului, are rolul de a trezi în el credinţa în Isus Cristos, care, conform discursului lui Ştefan, desăvârşeşte prin prezenţa sa întreaga istorie a mântuirii.

În faţa unui astfel de discurs, Saul este împărţit. Recunoaşte veridicitatea tuturor celor afirmate, dar este deranjat de implicarea, mai mult sau mai puţin directă, a lui şi a poporului din care face parte, în uciderea lui Isus Cristos. Totuşi, faţă de Ştefan nu ia nici o atitudine. Faptul că cei care aruncau cu pietre îşi puseseră hainele la picioarele lui, arată lipsa de participare efectivă la actul de ucidere a lui. Saul nu loveşte, el doar păzeşte hainele sau simplu de tot este un punct de reper pentru cei care au avut încredere în el, lăsându-l să le păzească singurul bun pe care îl aveau cu ei, hainele.

Poate fi socotit acesta ca fiind un gest profetic. Discursul abia terminat al diaconului Ştefan, rămas acum în mintea şi inima lui Saul devine înveliş pentru ceea ce avea să urmeze. Mai târziu Paul avea să îmbrace neamurile păgâne cu o altă cămaşă, cu cea a credinţei în Isus Cristos, pe care acum îl persecuta în cei care credeau în el.

Acolo, în afara Ierusalimului, prin discursul diaconului Ştefan, Saul primeşte primele seminţe ale adevărului. Sunt încălzite bine de hainele celor care îl ucideau pe Ştefan, iar sângele acestuia era apa care, încet, încet, le făcea să crească. Nu erau încă mature. Din ele nu apăruseră încă plantele credinţei. Mai era nevoie de un nou impuls. Ar fi fost o naştere înainte de vreme, iar cei care îl ucideau încă pe Ştefan aveau să continue cu el, ori Dumnezeu îi pregătise o altă cale.

În acest context, atitudinea lui Saul este comună multora dintre cei care, prin Botez, au devenit fii ai lui Dumnezeu, fraţi ai lui Isus Cristos şi temple ale Duhului Sfânt.

Astăzi, Biserica nu mai este persecutată în mod direct aşa cum a fost în multe perioade ale istoriei. Ca şi Saul, la uciderea diaconului Ştefan, care are o atitudine aparent de indiferenţă, se pare că şi societatea de astăzi tinde spre indiferentism, ceea ce, pentru Biserică este un factor mult mai nociv decât oricare persecuţie. Nu se dă cu piatra, ci este o implicare pasivă. Suntem prezenţi ca şi Saul, dar ne este indiferent de ceea ce se întâmplă.

La moartea lui Ştefan, Dumnezeu parcurge cu Saul primul pas, îi vesteşte cuvântul, iar prin atitudinea sa de neimplicare directă, Saul arată că este răvăşit. Priveşte undeva în gol, aude glasul celor care strigă împotriva lui Ştefan, aude rugăciunea de iertare a lui Ştefan, şi toate acestea devin pentru Saul subiect de meditaţie în vederea viitoarei convertiri.

Dialoghează!

- În contextul martiriului sfântului Ştefan, cum vi se pare personalitatea sfântului apostol Paul?

- În ceea ce priveşte martiriul sfântului Ştefan, găsiţi în istorie personaje cu atitudine asemănătoare cu cea a apostolului Paul. Comentaţi-le!

- Care este legătura dintre Duhul Sfânt şi curajul diaconului Ştefan?

- Ce trebuie să învăţăm în mod deosebit din atitudinea apostolului Paul, cu referire la episodul uciderii diaconului Ştefan?

- Găsiţi asemănări între atitudinea celor care l-au ucis cu pietre pe diaconul Ştefan şi cei care continuă să ucidă şi astăzi, dar în alte moduri.

Citeşte!

Fap 6,8-7,60.

Roagă-te!

Atunci când avem nevoie, dă-ne, Doamne, înţelepciunea şi curajul sfântului Ştefan. În lupta cu forţa răului, dă-ne puterea de a lovi aşa cum au lovit cei care l-au ucis. Fă să ucidem în noi indiferenţa faţă de tine, necredinţa şi lipsa de iubire. Deschide-ne inima faţă de cuvântul tău, pentru ca prin meditaţie şi rugăciune să descoperim tot mai mult care este planul tău cu noi. Amin.

» înapoi la cuprins «