» înapoi la cuprins «

Violenţa în familie

Scop

Formarea familiei pentru a depăşi situaţiile în care se confruntă cu violenţa în familie.

Obiective

- identificarea unor cauze ale violenţei în familia;

- sensibilizarea familiei în legătură cu gravitatea acestui fenomen, schimbarea mentalităţii familiei cu privire la violenţă;

- formarea familiei la o comunicare nonviolentă şi la rezolvarea conflictelor pe calea dialogului.

Izvoare

"Copii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul, că aceasta este cu dreptate. «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», care este porunca dintâi, cu făgăduinţă: «Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ». Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului" (Ef 6,1-4).

"Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina" (Pilde 17,19). "Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput" (Pilde 17,27).

Conţinut

Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme:

Violenţa fizică - se referă la atingeri sau contacte fizice dureroase începând de la împingerea, plesnirea, trasul de păr, până la bătăi, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, folosirea armelor.

Violenţa psihică înseamnă controlul şi manipularea partenerului, prin atacuri verbale şi ameninţări.

Violenţa emoţională prin: frică, depersonalizare, supraîncărcarea cu responsabilităţi, degradare şi distorsionarea realităţii.

Violenţa verbală se manifestă prin ţipete, urlete, injurii, batjocoriri, porecle adresate victimei, ameninţări, intimidări, insulte şi umilire constantă.

Violenţa sexuală - orice activitate sexuală neconsimţită de ambii soţi; violenţă sexuală împotriva copiilor: incestul.

Violenţa economică presupune controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon, şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia

Factori favorizanţi ai violenţei

- în cadrul mass-media: promovarea nonvalorii, regizare şi manipulare, promovarea negativului, denaturarea informaţiei, agresivitate;

- în cazul copiilor: criză de identitate, carenţe educaţionale, lipsa de valorizare, discriminare;

- în cazul cadrelor didactice: frustrări socio-economice, carenţe în formarea iniţială şi continuă, inconsecvenţă, lipsa resurselor umane şi materiale, mentalităţi anacronice;

- în cadrul familiei: sărăcie, abandon, emigrarea, separarea şi divorţul, lipsa informaţiei în educaţie, mentalitate, conflict între generaţii, carenţe emoţionale.

- în cadrul grupului: anturaje nepotrivite, modele false, subcultură, imitaţie, teribilism, dorinţă de afirmare şi apartenenţă.

Efecte ale violenţei în familie

- mai puţină sinceritate şi deschidere faţă de familia lărgită, vecini, prieteni, colegi;

- izolarea socială a acestor familii, din cauza stigmatizării în ochii celorlalţi;

- victimele sunt împiedicate să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin;

- creşterea şi educarea copiilor - datoria principală a familiei, nu este realizată corespunzător, ceea ce determină dramatice consecinţe în viitor;

- copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate;

- copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur;

- copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei pot prezenta probleme fizice ca:

- boli inexplicabile, o dezvoltare fizică mai lentă;

- probleme emoţionale şi mentale ca: frică mărită, simţământ de vinovăţie, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;

- probleme psihologice ca: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;

- probleme de comportament ca: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;

- probleme şcolare ca: schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale.

Câteva recomandări pentru a depăşi violenţa în familie

1. Asumă-ţi responsabilitatea pentru propria mânie. Comportamentul responsabil presupune să îţi dai seama că eşti furios şi să recunoşti: "Da, sunt nervos".

2. Recunoaşte mânia şi ţine-ţi minte felul în care v-aţi purtat. Pentru că nu suntem mândri de noi înşine atunci când ne scapă mânia de sub control, ne vine să "uităm" ce s-a întâmplat.

3. Cea mai bună cale de abordare a mâniei este exprimarea nemulţumirii într-o discuţia directă, cu calm şi autocontrol pentru a ajunge la o soluţie împreună cu cei implicaţi în conflict. Dacă abordând problema, reacţia celuilalt este imatură şi nu puteţi ajunge la nici un rezultat, nu disperaţi şi nu izbucniţi în invective.

4. Când uneori suntem pe punctul de a pierde controlul este bine să vorbim cu noi înşine: "?i-ai pierdut controlul. Nu te purta prosteşte şi nu spune ceva pentru care va trebui să-ţi ceri iertare mai târziu. Stăpâneşte-te!" sau să plecăm neîntârziat din locul respectiv, pentru a ne gândi cum şi de ce m-am înfuriat aşa de tare şi ce trebuie să fac pentru a transforma situaţia într-o experienţă utilă şi pozitivă pentru toţi.

5. Dacă ai făcut sau ai spus ceva regretabil, mai ai, totuşi, ocazia să îndrepţi lucrurile: un lucru minunat este să-ţi ceri iertare. Copilul învaţă să te ierte şi să se ierte pe el însuşi.

6. Apariţia unui conflict în familie este o ocazie de apropiere a membrilor ei, de creare a unor legături mai strânse, dacă veţi fi în stare să vă stăpâniţi mânia şi să rezolvaţi conflictul într-un mod plăcut.

Întrebări şi discuţii

1. Cum procedaţi când doriţi să vă stăpâniţi mânia?

2. Care sunt efectele mâniei dumneavoastră asupra copiilor?

3. Cum v-aţi simţit când aţi reuşit să vă stăpâniţi mânia?

» înapoi la cuprins «