» înapoi la cuprins «

Familia şi timpul liber

Scop

Conştientizarea importanţei timpului liber pentru creşterea umană şi spirituală în familie pentru a trăi mai senini, mai fericiţi, mai conform cu vocaţia noastră.

Obiectiv

- găsirea de mijloace, soluţii pentru o folosire adecvată a timpului liber în beneficiul tuturor membrilor familiei.

Izvoare

"Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme este pentru orice îndeletnicire de sub cer. Este un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; este un timp să sădeşti şi un timp să smulgi ceea ce ai sădit; este un timp să răneşti şi un timp să tămăduieşti; un timp să dărâmi şi un timp să zideşti; Este un timp să plângi şi unul să râzi; este un timp să jeleşti şi unul să dansezi" (Qoh 3,1-6).

"Luaţi dar bine seama cum vă purtaţi, nu ca nişte oameni fără minte, ci ca oameni înţelepţi, care trag foloase din timpul de faţă, căci trăim zile grele. De aceea, nu vă pierdeţi mintea, ci înţelegeţi care este voinţa Domnului" (Ef 5,15-17).

Conţinut

Dumnezeu ne-a dăruit timpul pentru a ne îndeplini datoriile pe care ni le-a încredinţat, pentru a ne putea mântui, pentru a creşte în sfinţenie, dar pentru aceasta este nevoie să folosim fiecare minut cu o conştiinţă vie, căci este un dar trecător, pe care nu-l putem păstra. De noi depinde să umplem acest timp, să nu-l risipim fără rost.

Timpul liber este definit astăzi, ca acea parte a zilei situată în afara orelor de şcoală sau de lucru (6-8 ore sau mai mult) zilele de sărbătoare, vacanţele şi concediile.

Dar timpul liber este:

- Timpul pentru a ne reîmprospăta forţele fizice şi psihice în vederea continuării muncii, timpul de recreere, de destindere, dar şi

- Ocazia de a ne aduna sufletul, de a ne uşura poverile, de a ne bucura alături de familie, de a ne regăsi vocaţia de soţi, de părinţi, de a îmbunătăţi practica rugăciunii în comun, timp de cunoaştere şi comunicare, timp de a iubi, oferind acest timp pentru refacerea sau întărirea relaţiilor din familie.

Educaţia la timpul liber

Dacă ne gândim bine, fericirea din copilăria noastră provenea din activităţile pe care le făceam împreună, iar nu din lucrurile primite, iar acele experienţe trăite împreună ne-au apropiat foarte mult unii de alţii.

Pentru ca o familie să rămână unită este nevoie atât de dragoste fără condiţii, de rugăciune în comun, cât şi de crearea unor amintiri plăcute ale momentelor petrecute împreună. Părinţii trebuie să petreacă timp cu copiii lor, citindu-le, rugându-se cu ei, cântând cu ei, jucându-se cu ei.

Pentru întreaga familie timpul este la fel de preţios. În cursul unei zile, dar şi a unei săptămâni fiecare are programul lui. Părinţii au un program mai încărcat, copii au programul lor în funcţie de vârstă; trebuie inclusă şi participarea la unele activităţi gospodăreşti: ajutorul dat bunicilor, părinţilor şi fraţilor mai mici, după posibilităţile fiecăruia. La sfârşit de săptămână familia să organizeze un program care să cuprindă activităţi comune tuturor membrilor.

Părinţii, ca primii şi cei mai importanţi educatori ai copiilor, sunt primii care-i învaţă pe copii cum să-şi planifice şi să folosească timpul liber, limitându-le timpul pe care copii îl dedică televizorului sau calculatorului şi arătându-le alte posibilităţi de petrecere a timpului liber. Trebuie descoperite unele aptitudini ale copiilor şi încurajaţi să şi le dezvolte. În funcţie de zi, trebuie făcut un program de activitate pe care trebuie să-l respecte: ore de somn - 8 ore, de masă - 2 ore, de învăţat - 4 ore, timp liber - 4 ore, program de şcoală - 6 ore.

Timpul liber poate fi alocat şi povestirii tradiţiilor de familie: strămoşi, rude, despre cum ne-au crescut bunicii lor, despre cum ne-am cunoscut. Îşi vor dea seama că fac parte dintr-o comunitate cu rădăcini adânci, încercată, trecută prin momente grele, dar şi frumoase. Părinţii pot povesti întâmplări din copilărie, momente mai vesele sau mai triste, din care copiii pot trage diverse învăţături şi experienţe de viaţă.

Părinţii trebuie să-şi facă timp liber pentru:

- Tradiţii unice: prima zi de şcoală, prima Împărtăşanie, absolvirea liceului şi orice alt eveniment unic poate fi sărbătorit şi transformat în tradiţie de familie. Participarea voastră ca părinţi îi va impresiona foarte mult şi aceasta va întări legăturile dintre voi.

- Tradiţii anuale: sărbătorile religioase importante, hramul, zilele de naştere sau onomastice, ziua căsătoriei, vizite la rude.

- Tradiţii săptămânale: o zi din săptămână dedicată cuiva (ziua soţilor, ziua copiilor).

- Tradiţii zilnice: rugăciunea în comun, servirea mesei împreună.

Timpul minunat petrecut în familie sporeşte puterea şi încrederea fiecărui membru al ei şi întăreşte coerenţa familiei. Ne vom crea amintiri comune petrecându-ne împreună timpul liber, jucându-ne, odihnindu-ne, călătorind, citind sau făcând orice altceva ne place. Nu are prea mare importanţă ce facem, câtă vreme ne simţim bine împreună.

Ca o companie a timpului liber poate fi folosită şi mass-media (film, teatru, emisiuni cu caracter educativ), cu discernământ, luând în seamă opiniile, recomandările sau recenziile spectacolelor respective şi, de asemenea, punând în balanţă posibilele efecte pozitive şi negative asupra membrilor familiei. După vizionarea unor programe este bine ca acestea să fie discutate pentru a ajuta la asimilarea mesajului pozitiv.

Dar în familie trebuie rezervat timp pentru rugăciune, care ar trebui să se transforme în tradiţie.

Papa Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică prin care proclama "Anul Rozariului" spunea: "Familia care este unită în rugăciune, rămâne unită. Sfântul Rozariu, printr-o veche tradiţie, s-a dovedit în mod deosebit a fi o rugăciune care reuneşte familia. Membrii acesteia, îndreptându-şi cu adevărat privirea spre Isus, redobândesc şi capacitatea de a se privi în ochi din nou, pentru a comunica, pentru a fi solidari, pentru a se ierta reciproc, pentru a o lua de la capăt cu un legământ de iubire reînnoit de Duhul lui Dumnezeu".

Această veche tradiţie, poate fi mereu o nouă tradiţie în familiile noastre, depinde de părinţi.

Sugestii pentru petrecerea timpului liber

- Să facem în aşa fel ca zilele de duminică şi sărbătoare să fie zile dedicate lui Dumnezeu.

- Să ieşim la plimbare, după bugetul fiecăruia sau, de ce nu, să redescoperim casa, ca şi loc al întâlnirii membrilor ei, loc în care tradiţiile şi obiceiurile familiei realizează unitatea dintre membrii ei şi unitatea dintre generaţiile aceleiaşi familii.

- Să oferim timp pentru odihnă personală. Să revenim cu smerenie la ritmul alternanţei muncii cu odihna, care este înscris în noi încă de la creaţie (şi Dumnezeu s-a odihnit).

- Să ne regăsim unul pe altul ca soţi! Soţii, îndepărtând pentru o vreme obligaţiile exterioare şi dedicându-se unul altuia fără rezerve, vor avea prilejul să reînnoiască şi să aprofundeze legătura conjugală pentru a reface în faţa lui Dumnezeu şi cu Dumnezeu legătura de iubire.

- Să organizăm călătorii cu copiii care să ducă la formarea unor amintiri care îi orientează în viaţă. De exemplu: vizitarea unor case de copii, a unor familii sărace sau cu mulţi copii, vizitarea unor persoane bolnave sau în vârstă, excursii, pelerinaje în grupuri. Aceste vizite pot ajuta copiii la înţelegerea chemării pe care o au în viaţă şi a vocaţiei lor.

- Să ne rugăm împreună cu copiii noştri: înainte şi după masă, seara înainte de culcare, recitarea unor rugăciuni ori de câte ori avem ocazia, rostirea rugăciunii "Îngerul Domnului" atunci când familia este reunită ş.a.m.d.

Întrebări şi discuţii

1. Cum aţi organiza o ieşire cu familia pentru două zile, sâmbătă şi duminică, având la dispoziţie 300 lei? Familia este compusă din părinţi şi trei copii de 6, 8 şi 17 ani.

2. Ce alte sugestii aveţi pentru valorificarea timpului liber?

3. Cum procedaţi pentru a vă "crea" timp liber?

» înapoi la cuprins «