» înapoi la cuprins «

Comunicarea în familie

Scop

Îmbunătăţirea comunicării cu ceilalţi membri ai familiei şi cu noi înşine.

Obiective

- să conştientizeze faptul că modul de comunicare influenţează relaţiile de familie;

- să cunoască barierele de comunicare;

- să cunoască şi să exerseze unele tehnici eficiente de comunicare.

Izvoare

"Este câte unul care tace, şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă. Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă şi altul care tace că ştie că este vreme să tacă" (Sir 20,4-5).

"De aceea, copiii şi tinerii trebuie ajutaţi - ţinând seama de progresul psihologiei, pedagogiei şi didacticii - să-şi dezvolte armonios aptitudinile fizice, morale şi intelectuale, să dobândească treptat un simţ mai profund de răspundere în efortul susţinut de a-şi construi drept propria viaţă şi în căutarea adevăratei libertăţi, depăşind piedicile cu îndrăzneală şi statornicie" (GE 1).

Conţinut

Comunicarea reprezintă transmiterea unui mesaj (idei, sentimente, informaţii, opinii) de la o persoană - emiţătorul la alta - receptor. Scopul comunicării poate fi informarea receptorului, convingerea, sensibilizarea lui în direcţia dorită de noi. Comunicarea eficientă presupune ca tot ceea ce noi vrem să transmitem să fie perceput cât mai corect.

Oamenii comunică atât verbal, cât şi nonverbal. Pe cale verbală reuşim să comunicăm ideile, să denumim emoţiile şi sentimentele, în vreme ce comunicarea nonverbală îmbogăţeşte comunicarea prin mimică, gesturi, postură, distanţă şi contact fizic.

Noi exersăm comunicarea în fiecare zi, alternând de fiecare dată cele două roluri: cel de "emiţător" şi cel de "receptor". Constatăm însă că există o diferenţă mare între ce doreşte "emiţătorul" să comunice şi ce primeşte "receptorul". Din cauza dificultăţii de a exprima gândurile în cuvinte, apar dificultăţi în transmiterea mesajului dorit. De aceea este necesar să vedem care sunt barierele care influenţează negativ comunicarea şi o îngreunează până la a o face uneori imposibilă. Iată câteva dintre cele mai frecvente bariere de comunicare:

- ameninţările (produc teamă, supunere, resentiment, ostilitate): "Fă aşa, dacă nu ...";

- a da ordine (folosirea puterii asupra altuia): "Nu mai întreba de ce, fă-o fiindcă aşa spun eu!";

- critica (descurajează iniţiativa): "Nu munceşti destul";

- insulta: "Numai un idiot ar spune asta";

- etichetarea: "Eşti un leneş";

- interogarea: "Ce-ai făcut de la 10.00 la 12.00? Cât timp ţi-a luat să termini ce aveai de făcut? Ce-ai făcut după? Unde ai fost?";

- lauda în scopul manipulării: "Dar ţie îţi iese aşa de bine! Nu vrei să-l faci şi pe al meu?";

- sfat necerut (când persoana nu vrea altceva decât să fie ascultată): "De ce nu faci aşa?";

- schimbarea subiectului: "Lasă c-o să-ţi treacă... Să-ţi povestesc ce film am văzut aseară";

- punerea în prim-plan a propriei persoane: "Să mă fi văzut pe mine când mi s-a întâmplat...";

- refuzul de a accepta problema: "Nu avem ce discuta. Eu nu văd nici o problemă aici";

- încurajarea prin negarea existenţei problemei: "Nu fi nervos"; "Nu te teme, va merge"; "Vei fi bine".

Pentru a prezenta informaţia eficient şi a descoperi nevoile celui căruia te adresezi următoarele tehnici pot fi de folos:

- ascultaţi activ: verificaţi dacă aţi înţeles, folosind propriile cuvinte, înainte de a face propuneri sau de a lua decizii;

- priviţi interlocutorul în faţă: astfel îl vom ajuta pe celălalt să observe că suntem atenţi la ceea ce comunică;

- adaptaţi viteza cu care vorbiţi în funcţie de interlocutor: unii oameni au probleme cu auzul, cu vorbirea sau cu învăţarea;

- urmăriţi reacţiile nonverbale: verificaţi-vă dacă mesajul a fost înţeles corect din reacţiile celeilalte persoane, dar nu faceţi presupuneri care nu au legătură cu realitatea;

- folosiţi un limbaj pe înţelesul interlocutorului.

În calitate de părinţi constatăm că avem o mare putere, dar şi o mare responsabilitate oferită de ...cuvânt. Ceea ce aude un copil despre sine din partea unui părinte va determina un efect în sensul că, el va ajunge să fie ceea ce spun şi cred părinţii lui că este ("fără minte", "un mincinos", "un leneş" etc.). Deşi intenţiile părinţilor sunt bune (să prevină un eveniment negativ sau înrăutăţirea unei situaţii), prin mesajele lor ei pot determina efecte contrarii.

Iată câteva exemple de expresii folosite de părinţi în comunicarea cu copii:

Iată câteva exemple de expresii folosite de părinţi în comunicarea cu copii: Expresii negative Expresii pozitive "Nu eşti bun de nimic". "Ştiu că eşti deştept şi că vei face faţă la matematică dacă te va ajuta cineva". "Ai înnebunit, sau ce ai?" "Corpul tău se reface repede după boală. Odihneşte-te puţin şi te vei face repede bine". "Eşti un egoist". "Ai foarte multă energie. Te rog las-o mai încet pentru că eu obosesc mai repede". "Eşti neîndemânatic". "Ai fost foarte grijuliu cu copilaşii aceia. Chiar te-au plăcut". "Nu ţii cont de nimic". "Băiete, ai multă imaginaţie. Îmi place ce ai făcut". "N-ai minte nici cât o ceapă degerată". "Cânţi extraordinar. Ai o voce deosebită". "Eşti ca taică-tău! De ce nu eşti bun cu fratele tău mai mic?" "Îmi place cum ai făcut asta". "Nu prea îi merge mintea la şcoală, dar la prostii nu-l întrece nimeni!" "Te-ai comportat ca un copil mare". "Uite ce-i faci mamei tale". "Chiar dacă ai greşit, ai învăţat ceva din asta". "Eşti ca unchiul Ion" (care e la puşcărie). "Tu eşti un copil bun, dar acum ai făcut ceva rău. Acum sunt supărat". "Ce leneş eşti". "Am încredere că o să-ţi respecţi promisiunea". "Nu mă mai bate la cap!" "Pentru că ai greşit trebuie să plăteşti. Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc". "Habar nu ai pe ce lume trăieşti". "Faptul că ai minţit mă face să am îndoieli în legătură cu ce-mi spui tu, dar eu aş vrea să am încredere în tine". "Întârzii întotdeauna". "Îţi cer ajutorul pentru că ştii să faci asta foarte bine". "Dă-mi lucrul înapoi, obrăznicătură!" "Vrei să te joci cu mine?" "E foarte timidă, nu ştiu ce se va face mai târziu". "Oamenii sunt diferiţi şi anumite lucruri se pot depăşi". "Mă înnebuneşti. Mă doare capul din cauza ta. Vrei să mor?" "Sunt obosită şi am nevoie de linişte şi tu mă înţelegi". "Mai bine nu te năşteai". "Mă bucur că exişti".

Este evident că aceste expresii pozitive transformă comunicarea într-un excelent instrument pe care îl putem folosi în educarea copiilor, ajutându-i pe aceştia să se simtă iubiţi şi acceptaţi.

Întrebări şi discuţii

1. Daţi alte exemple de expresii negative pe care le folosiţi în comunicare şi încercaţi să le transformaţi în expresii pozitive.

2. Cum aţi reacţionat în copilărie, atunci când aţi fost jigniţi?

3. Ce alte tehnici eficiente de comunicare utilizaţi?

» înapoi la cuprins «