» înapoi la cuprins «

O familie nouă

"Unde mă duc eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea! (In 12,4).

Rugăciune

Ps 32

Cuvântul lui Dumnezeu

In 14,1-12

Propunere pentru reflecţii

Iubirea

Isus face posibilă întâlnirea ucenicilor cu Tatăl, loc în circuitul revelaţiei trinitare. Nu e uşor să fie înţeleasă această întâlnire şi Toma obiectează: "Nu ştim!". Isus îi vine în ajutor cu o revelaţie şi un program: "Eu sunt calea adevărul şi viaţa!". Cea mai importantă este calea, condiţia este adevărul şi finalul este viaţa. Pistele preferate ale întâlnirii sunt cuvintele şi faptele lui Isus. Apare, deci, tema credinţei, primul pas pentru adeziunea la persoana lui Isus.

De la cuvânt la viaţă

O surpriză foarte frumoasă

(Povestioară)

Un tânăr călătorea şi străbătea un drum deosebit de prăfuit. Era spre seară, dar destul de departe de ţintele lui, de aceea a început să-şi grăbească mai mult calul. Din cauza vitezei şaua a început să se rupă. Tânărul a început să se simtă în pericol. Voia să se oprească însă calul nu-l mai asculta deoarece îşi pierduse controlul. La o curbă şaua s-a rupt, iar el a căzut la pământ. De pe câmp un ţăran a văzut ce se întâmplase şi a venit să vadă cum se simte călăreţul: l-a găsit pe jumătate mort şi aproape inconştient. L-a dus acasă şi l-a îngrijit cum a putut el mai bine. Când şi-a mai revenit, omul care s-a îngrijit şi familia sa i-au povestit tot ceea ce se întâmplase. Tânărul s-a simţit foarte recunoscător şi nu ştia cum să mulţumească. ?ăranul însă i-a zis: "Nu fi îngrijorat prietene. Te-am îngrijit aşa cum ne-ar fi plăcut să fim îngrijiţi şi noi. Şi eu am avut odată nevoie de ajutor. Şi am primit acest ajutor de la o familie foarte generoasă". "Ce s-a întâmplat?" l-a întrebat tânărul. ?ăranul a povestit că în timpul unei călătorii, a fost surprins de un vârtej de vânt şi de o ploaie deosebit de violentă care a acoperit căruţa în întregime şi n-a mai putut să o scoată de acolo. Era noapte şi nu mai vedea nimic, atunci a început să ceară ajutor cu voce tare. O familie care locuia prin împrejurimi a venit la el, l-a ajutat să îşi scoată căruţa din noroi şi l-a primit în casa lor. L-au îmbrăcat cu alte haine, uscate şi i-au dat de mâncare, iar fiul cel mai mic din casă a împrumutat patul lui ca să poată dormi liniştit şi bine. La sfârşitul poveştii ţăranul şi-a dat seama că tânărul nostru e cu ochii plini de lacrimi. Atunci l-a întrebat de ce plânge. Tânărul i-a răspuns: "Familia care te-a ajutat era familia mea. Iar copilul care ţi-a împrumutat patul sunt chiar eu". A fost deosebit de frumoasă surpriza pentru toţi. Fără să ştie şi fără să vrea, şi-au făcut bine unul celuilalt.

Pentru dialog

- Ce i se întâmplase tânărului?

- Cine l-a ajutat? De ce l-a tratat astfel?

- Ce fel de poveste aminteşte ţăranul?

- Ce surpriză au cei doi?

- Cum ai vrea să fii tratat în caz de nevoie? Şi tu cum îi tratezi pe alţii?

- Ai fost vreodată ajutat de alţii? De ce au făcut-o? Cum te-ai simţit?

- Ai ajutat vreodată pe cineva? De ce ai făcut-o?

- Ce ai spune despre o persoană care tratează rău alte persoane?

Ceea ce aţi văzut la mine să faceţi şi voi, iar ceea ce vreţi ca alţi să vă facă vouă, faceţi-le şi voi lor!

Activitatea

Fiecare copil va scrie pe o foaie de hârtie şase lucruri care i-ar plăcea ca toţi ceilalţi să îi facă sau cum ar vrea să fie tratat. Se vor pune foile în comun. După care vor scrie şase lucruri pe care ei le fac de obicei altora. Se vor citi, apoi se vor confrunta pentru a se vedea dacă ele coincid cu cele de mai înainte, să vadă dacă ei fac ceea ce cer de la alţii.

Pe o altă foaie vor scrie ceea ce nu le-ar place să li se facă. Apoi, în grup de câte trei vor pune în scenă contrariul. După fiecare reprezentare, colegii va trebui să ghicească ceea ce ei au ales.

» înapoi la cuprins «