» înapoi la cuprins «

Căsătoria în concepţia apostolului Paul

Text biblic:

"Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul, femeia să nu se despartă de bărbat. Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul, iar bărbatul să nu-şi lase femeia" (1Cor 7,10-11).

Magisteriu:

"Fiii mei, iubiţi preoţi, care sunteţi prin vocaţie sfetnicii şi conducătorii spirituali ai persoanelor şi familiilor, ne îndreptăm acum cu încredere spre voi. Prima voastră datorie, în special pentru cei care predau teologia morală, este de a expune fără ambiguitate învăţătura Bisericii despre Căsătorie. În exercitarea misiunii voastre fiţi primii care să daţi exemplu unui asentiment loial, intern şi extern, magisteriului Bisericii. Acest asentiment provine, o ştiţi, nu atât din motivele prezentate mai sus, cât mai degrabă din lumina Duhului Sfânt de care păstorii Bisericii beneficiază în mod deosebit în a expune adevărul. Voi ştiţi de asemenea că este de importanţă absolută, pentru pacea conştiinţelor şi pentru unitatea poporului creştin, ca în domeniul moralei, ca şi în cel al dogmei, toţi să asculte de magisteriul Bisericii şi să vorbească acelaşi limbaj. Astfel, vă amintim din tot sufletul chemarea înflăcărată a marelui apostol Paul: «Vă implor, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire; să nu fie printre voi dezbinări, dar fiţi cu toţii uniţi în acelaşi duh şi în aceeaşi gândire»" (Enciclica Humanae vitae, 28).

Punct de plecare:

Căsătoria este actul de iubire prin care Dumnezeu uneşte două persoane, bărbat şi femeie, pentru toată viaţa.

Conţinut:

Am propus o descriere a familiei după cum urmează:

Familia, în planul voit de Dumnezeu este formată dintr-un bărbat şi o femeie, sinceri şi fideli unul faţă de celălalt şi credincioşi lui Dumnezeu, uniţi pe viaţă din dragoste, prin legământul sfânt al Căsătoriei şi care împlinesc bucuroşi rolul şi voinţa lui Dumnezeu pentru ei.

Această descriere pare mult prea radicală din cauza expresiei "uniţi pe viaţă din dragoste". În cateheza precedentă am înţeles şi am demonstrat că şi Isus Cristos a enunţat acest adevăr.

Ne vom îndrepta acum atenţia spre apostolul Paul, care, la o privire superficială, pare că lasă o uşă spre întreruperea căsătoriei într-o anumită situaţie, iar această situaţie se numeşte, moartea unuia dintre soţi.

Să vedem deci, ce spune apostolul Paul despre legământul Căsătoriei: "Oare nu ştiţi, fraţilor, căci vorbesc unora care cunosc Legea, că Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaţă? Astfel, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cât timp acesta trăieşte; dacă îi moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Dacă, deci, când trăieşte soţul ea va fi a altui bărbat, va fi numită adulteră, dar dacă îi moare soţul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este adulteră luând un alt bărbat (Rom 7,1-3).

Aşadar, o femeie este legată de soţul ei atâta timp cât trăieşte acesta. În momentul în care acesta moare, ea este liberă să se căsătorească cu un alt bărbat. Atât pe soţie cât şi pe soţ, singură moartea este cea care îi poate dezlega de legământul Căsătoriei.

Într-o altă scrisoare, adresată corintenilor (cf. 1Cor 7,8-11), apostolul Paul face din nou referinţă la starea oamenilor căsătoriţi, dar şi la cea a celor necăsătoriţi şi cărora le-a trecut deja vremea căsătoriei.

Printre altele, adresându-se celor necăsătoriţi, fie că nu s-au căsătorit la timp sau le-a murit soţul sau soţia, apostolul spune că ei pot să se căsătorească, dar nu şi cei divorţaţi.

În ceea ce îi priveşte pe cei deja căsătoriţi, ei au poruncă de la Domnul să nu se despartă (cf. 1Cor 7,10).

Iar cei care, dintr-un motiv mai mult sau mai puţin întemeiat, s-au despărţit, să se împace cu partenerul sau să rămână aşa cum sunt, dar nu pot să se recăsătorească, atâta timp cât cealaltă parte este încă în viaţă" (cf. 1Cor 7,11).

Dezlegarea pentru a se căsători sau a se recăsători este dată numai celor necăsătoriţi sau văduvilor.

În caz că unul dintre soţi este fără credinţă, a încheiat sacramentul Căsătoriei de dragul celuilalt partener sau de dragul familiei lui, dar fără a avea credinţă în sacramentul încheiat, apostolul Paul, răspunde:

Cel care crede nu trebuie să se despartă de cel care nu crede (cf. 1Cor 7,12-16).

Prezenţa celui care crede în familie are o influenţă bună, soţul necredincios fiind orientat spre Dumnezeu fie prin exemplul bun al celui care crede, fie prin rugăciunile lui sau prin răbdarea sa. Cel care crede trebuie să caute mereu să trăiască în pace cu cel care nu crede. Trebuie să salveze mereu unitatea şi iubirea în familie, în detrimentul unor anumitor pretenţii. Dacă soţul care nu crede părăseşte căminul, cel credincios ajunge în situaţia celui despărţit (v.11). Dacă Paul ar fi dorit să spună că este liber să se recăsătorească, ar fi spus-o în mod explicit. Paul rămâne consecvent indiferent cărei comunităţi îi scrie. "O femeie este legată cât timp îi trăieşte bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul" (1Cor 7,39).

Divorţul, în acelaşi timp un păcat, este şi o adevărată plagă a societăţii, iar concubinajul un păcat deosebit de mare. Motivele ca doi soţi să stea separaţi nu le poate preciza cu exactitate nimeni, dar indiferent din ce motiv se ajunge la separaţie, nici unul dintre cei doi nu se poate recăsători, cât timp celălalt este încă în viaţă.

Pentru discuţii:

- Pentru cât timp sunt legaţi soţii între ei prin legământul Căsătoriei?
- Ce sau cine poate rupe legătura stabilită prin Căsătorie?
- Cui îi spune Paul că este mai bine să se căsătorească decât să fie condamnaţi la moartea veşnică?
- Ce aţi sugera celor care dintr-un motiv sau altul au ajuns să trăiască despărţiţi?
- Unele familii trăiesc astăzi adevărate drame; unul dintre soţi este de o altă religie sau chiar un necredincios. Drama merge până acolo încât, nu numai că el este necredincios, ci şi cei care cred nu sunt lăsaţi să-şi manifeste sau să-şi practice credinţa. Care credeţi că ar fi soluţia cea mai potrivită în cazul unor astfel de familii, gândindu-ne că trebuie să salvăm unitatea şi înţelegerea în ele?
- Care poate fi, dacă există, secretul unei bune înţelegeri în familie?

» înapoi la cuprins «