» înapoi la cuprins «

Poţi fi ispitit

"Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, să fie ispitit!" (Mt 4,1).

Rugăciune

Ps 50

Cuvântul lui Dumnezeu

Mt 4,1-11

Propunere pentru reflecţii

Ispita

Trimite imediat la imaginea de slăbiciune, faliment. Există pericolul ca ispita să fie confundată cu lenea mintală şi cu sărăcia interioară.

Însă nu e chiar aşa. Ispita a devenit un test pozitiv care a favorizat maturitatea şi creşterea persoanei pe toate planurile. Ispitirea stă la începutul vieţi publice a lui Isus: foloseşte ca un "buletin de identitate" prin care este prezentată persoana care se face cunoscută puţin câte puţin. (Buletin de identitate completat de mărturia Tatălui la botezul lui Isus). Ispita e mereu aceeaşi în substanţa ei proprie: să te cauţi pe tine însuţi şi ceea ce ţi-e bine numai ţie, independent de Dumnezeu.

Isus

Devine centrul atenţiei evanghelice. Înainte de a se prezenta în public este supus unei serii de ispite. Este însoţit de Duhul Sfânt, un personaj cunoscut de la naşterea lui Isus şi de la botez. Duhul este forţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu care animă şi însufleţeşte pe Isus şi îi comunică o adeziune fără rezerve faţă de Tatăl. Duhul este semnul prezenţei divine în omul Isus, gata să înfrunte lupta. Cele trei ispitiri sunt o fotocopie a celei de la începuturi: "Veţi fi ca Dumnezeu!". Ispita pleacă totdeauna de la pozitiv: Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu - spus în mod provocator şi dubios, care ar putea fi identic cu: Arată că eşti Fiul lui Dumnezeu, făcând o minune. (Minunea ar fi fost un mare avantaj pentru Isus: potolirea foamei e un lucru bun). Ispititorul, la a doua ispită, se leagă de cuvântul lui Dumnezeu folosit chiar de Isus. Răspunsul nu se lasă aşteptat. Raportul cu Dumnezeu se bazează pe iubire, pe încrederea sinceră în bunătatea sa şi nu pe probe de încercare. În cea de-a treia ispită, Satana îi arată tot antagonismul său cu Dumnezeu şi se proclamă rival. Răspunsul lui Isus este un imperativ hotărât: Dispari! Pleacă! Răspunsul corespunde cu o mărturisire profundă de credinţă.

Ucenicul

E invitat să fie părtaş la ceea ce are să urmeze pentru viaţa sa. Ispitirea lui Isus înseamnă victorie pentru ucenic.

De la cuvânt la viaţă

- Sunt convins că ispita este parte integrală din viaţa mea de creştin? Ce este de fapt ispita?

- Am avut ispite din care să învăţ ceva: să-mi demonstrez puterea de caracter, alegerea de viaţă, moment de actualizare a propunerilor bune?

- Am avut şi momente în care am cedat ispitelor? Cum începe o ispită? Cum continuă? Cum se propune? Exemple concrete.

- Am ispite care se repetă des?

Ori de câte ori se aseamănă viaţa creştină cu un drum, ar trebui să se pună problema obstacolelor care împiedică atingerea ţintei. În orice domeniu, să reuşeşti să rezişti la ceea ce e uşor. Te pregăteşte la ceea ce e mare şi preţios, să renunţi la micile plăceri imediate pentru a câştiga pe cele mari. Tot ce e frumos, face parte din planul educativ. Ce e frumos, mare şi preţios, se câştigă, de obicei cu mari sacrificii şi mare preţ. Credinţa este o comoară preţioasă. Ispitele fac să licărească mirajele fericirilor imediate şi uşoare care rod voinţa şi distrag de la marele angajament la care ne-am înscris: Dumnezeu.

Activitatea

Muntele de piatră

(Poveste)

Totul a început într-o oază la hotarele deşertului din Hogar, la poalele munţilor arşi de soare. Acolo erau ridicate corturile triburilor tuareg, nomazii cei mai mândri din deşert, care se îmbrăcau cu mantii uriaşe albastre. În acel sat, Amenokal, şeful de trib, s-a hotărât să-şi însoare fiul care se chema Inner, cu o tânără frumoasă care se numea Mellala. Dar inima Mellalei bătea pentru un alt tânăr luptător, Ileg, care locuia foarte departe, dincolo de deşert. Mellala nu putea să nu asculte de Amenokal şi plângând se pregătea de nuntă. Dar fratele său Audi, şmecher şi vioi, i-a făcut o propunere care să împiedice căsătoria: "Ascultă-mă Mellala, dă-mi inelul tău. Eu o să fug, prefăcându-mă că l-am furat şi tu o să ţipi. Toţi mă vor urmări, deci căsătoria va trebui amânată. A doua zi vei veni după mine pe vârful muntelui de piatră şi apoi vom merge împreună la Ileg". Totul s-a petrecut aşa cum prevăzuse Audi. Când era destul de departe, Mellala a început să strige: "Hoţii! Hoţii!". Toţi, înarmaţi cu ce au apucat mai repede, au început să-l urmărească pe hoţ. Dar Audi, sprinten cum era, ajuns pe munte, a dispărut imediat din ochii urmăritorilor. Noaptea pe când dormeau cu toţii, Mellala s-a dus şi ea pe muntele de piatră. "Audi, sunt aici! Audi, sunt aici! A început ea să strige.

Linişte. Inima Mellalei bătea puternic... În sfârşit Audi a răspuns: "Sunt aici, în spatele tău!". Muntele de piatră era un loc înfricoşător şi greu de străbătut. Mulţi dintre cei care au cutezat să urce pe el nu s-au mai întors. Mellala şi Audi au început drumul greu şi anevoios care îi ridica tot mai spre vârf, până când au descoperit un cort singuratic.

"Bine aţi venit! Aşezaţi-vă! Aveţi nevoie de odihnă. Eu sunt Talagina". Vocea unei femei care a apărut dintr-o dată din negrul stâncilor i-a speriat pe fraţi.

"Eu ştiu cine sunteţi şi ce vreţi să faceţi. Dar ca să puteţi traversa deşertul trebuie să urmaţi principiul supravieţuirii. Dacă vă e sete eu vă ofer lapte proaspăt şi rece. Dacă vă e foame, mâncaţi doar fructele cele mai coapte, iar pe cele mai puţin coapte ţine-ţi-le pentru mai târziu. Învăţaţi să ţineţi ceva şi de rezervă, luptaţi împotriva voastră, deoarece deşertul Hogar înghite pe cei slabi şi salvează pe cei care rezistă".

După aceste cuvinte, Talagina dispăru ca prin minune. Zi după zi, noapte după noapte, stâncă după stâncă, vale după vale, Mellala şi Audi se apropiau din ce în ce mai mult de iubitul Ileg.

Au ajuns, în sfârşit, lângă un cort de nomazi. Părea să fie în toate pământul lui Ileg. În faţa cortului era un preş pe care stăteau aşezate vase şi coşuri cu mâncare, fructe şi băuturi. Audi nu reuşi să-şi ia ochii de la bunătăţile prezentate.

"E totul pentru voi, haide, nu ezitaţi, haide! Vă aştept de mult timp!" răsună o voce. Ochii omului care tocmai pronunţase această invitaţie, străluceau cu o scânteiere foarte crudă. "Mellala, vezi că îţi cunosc numele, ia din aceste fructe atât de bune!"

Dar Mellala îşi aminti de sfaturile primite de la Talagina. A refuzat toate fructele proaspete şi nu le-a luat decât pe cele stricate. Audi, în schimb, s-a aruncat cu lăcomie la tot ce i se oferise.

Omul zâmbea dispreţuitor. Spre lăsatul serii le-a spus drumeţilor: "Rămâneţi cu mine. Dormiţi în cortul meu!" Audi a acceptat imediat. Mellala însă a rămas afară, neliniştită şi veghetoare. Nu se putea mulţumi cu această fericire atât de aparentă. Ea dorea cu orice preţ să-l găsească pe Ileg. Îi părea rău pentru Audi. Poate uitase principiile supravieţuirii în deşert. Dimineaţa următoare, Mellala l-a trezit pe fratele ei ca să-şi continue drumul, dar acesta nu avea chef de nimic, nici nu mai voia să audă de drumuri. Mellala a plecat singură, plângând, în timp ce omul ispititor striga după ea: "Rămâi, aici cu noi, îţi voi da tot ce vrei. Rămâi cu mine!".

Când Mellala dispăru din ochii lor, omul s-a adresat băiatului cu un ton crud şi nemilos: "Acum o să vezi ce le fac eu celor slabi pe care îi capturez în oaza mea!". Făcu un gest spre Audi şi acesta a fost transformat... în timp ce două coarne îi ieşeau pe frunte, omul îi spunea: "Vei deveni o antilopă proastă care nu ştie să se controleze, dar în acelaşi timp vei rămâne băiatul fără voinţa de mai înainte. Vei fi jumătate băiat şi jumătate antilopă!".

Audi nu mai putea vorbi. Nu scotea decât nişte sunete ciudate şi oribile. Omul l-a legat cu o funie groasă şi l-a lăsat acolo.

În zilele următoare, Mellala îşi continuă drumul până când se simţi terminată. Era atât de slăbită, încât nu auzi paşii unui tânăr care se apropie de ea, chemând-o pe nume: "Mellala, Mellala, sunt eu Ileg, mă recunoşti?".

Vocea tânărului o făcu pe Mellala să tresare... l-a găsit. A ştiut să reziste ispitelor deşertului. Apoi i-a povestit tot ce se întâmplase.

"Nu te teme, Audi va fi salvat. Voi lupta eu pentru el. Deşertul Hogar răsplăteşte pe toţi cei care luptă să supravieţuiască ispitelor pe care i le oferă".

Când au ajuns în locul în care ar fi trebuit să fie Audi, nu au găsit decât nişte săbii înfipte în pământ. În mijloc a apărut de-odată spiritul ispititor, omul cu privirea crudă, îmbrăcat în alb. La picioarele lui gemea Audi.

"Ileg" spuse spiritul ispititor, "trebuie să învingi toate săbiile mele dacă vrei să-l ai pe Audi. E al meu, de-acum crezi că eşti destul de puternic ca să mă învingi?" "Spirit ispititor, eşti un nemernic. Tu îi ataci doar pe cei slabi!" "Dacă eşti atât de puternic ca să mă poţi înfrunta, vino la atac!"

Bătălia a durat zile întregi. Ispititorul era puternic, dar Ileg era obişnuit cu viaţa din deşert. Aşa că, la un moment dat, l-a pus pe fugă pe cel ce profita de slăbiciunile umane. Audi a redevenit băiat ca mai înainte, dar a înţeles care este preţul libertăţii şi preţul sclaviei. A mai înţeles că atunci când cei slabi primesc ajutor de la cei puternici, pot fi siguri de victorie.

Indicaţii catehetice

Viaţa creştină este un drum spre fericirea veşnică a întâlnirii cu Dumnezeu. Acest drum este încetinit de obstacolele multor fericiri parţiale pe care "deşertul" vieţii le oferă în mod continuu. E important să ştim să facem diferenţa dintre bucuriile legitime care consimt continuarea drumului spre scopul final şi cele care distrag în mod complet pe creştini de la planul iniţial.

Creştinii, încă de mici, trebuie să ştie care sunt pericolele care caută să oprească pe drum şi trebuie să se antreneze să fie puternici.

Pentru dialog

- Ce înseamnă, după voi, deşertul pe care trebuie să îl traversăm?

- Mellala şi Audi pornesc la drum cu un scop: să-l găsească pe Ileg. Noi avem un scop? Vreo persoană la care trebuie să ajungem?

- Ce face Talagina? De ce îi ajută pe Mellala şi Audi? Avem noi persoane, prieteni care ne dau sfaturi bune prin care să ne ajute să traversăm deşertul?

- Mai sunt şi alte lucruri care ne fac puternici? Ştiţi voi care este semnificaţia uleiului sfânt cu care suntem "unşi" la Botez şi la Mir? Cunoaştem noi vreo "hrană" care ne ajută să răzbatem pe cale şi ne face puternici?

- Care sunt ispitele cele mai insistente şi periculoase din viaţa unui creştin? Dar pentru vârsta voastră?

- Voi credeţi că, dacă vreţi să fiţi un creştini buni, trebuie să faceţi unele renunţări? De ce?

- S-ar putea spune că Postul Mare este o perioadă de antrenament pentru creştini? Ce vă aminteşte?

Sugestii şi program pentru Postul Mare: renunţări sau mici sacrificii. Ceea ce se hotărăşte poate fi oferit la ofertoriu la Liturghia de duminică.

» înapoi la cuprins «