» înapoi la cuprins «

Prin faptele bune

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune şi să îl preamărească pe Tatăl vostru din ceruri" (Mt 5,16).

Rugăciune

Ps 111

Cuvântul lui Dumnezeu

Mt 5,13-16

Context de fericiri şi persecuţii

Este descris cum comunitatea creştină poate fi comunitate creştină chiar şi în timp de dificultăţi, refuz, opoziţie.

"Voi sunteţi sarea pământului", sarea este pentru masă, pentru mâncare: ce înseamnă sarea pământului?

"Dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va mai săra?"

Sarea nu poate fi înlocuită cu nimic. Apelul este un ultimatum al prezenţei ucenicilor în lume: sau sărează, sau sunt călcaţi în picioare. Există o altă stare, o stare neutră a sării pentru această parabolă a lui Isus: sau îşi desfăşoară funcţia, sau nimeni nu este capabil s-o dea din exterior, şi atunci este aruncată afară.

Un discipol "nesărat", fără gust, este privat de sens, condamnabil, de dispreţuit. "Voi sunteţi lumina lumii". Ce este lumina lumii? Nicidecum soarele. În viziunea biblică, lumina este creată înainte de soare. În concepţia biblică, fără lumină nu este viaţă. Ucenicii sunt cei care dau sens lumii, existenţei. Şi Isus a spus despre sine: "Eu sunt lumina lumii" (In 8,12).

"Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă". Ca şi mai sus, lipseşte paralela, nu este spus ce luminează dacă lumina s-ar stinge.

Ucenicii lucrează binele sau răul. Sunt binecuvântare sau blestem: nu pot spune că stau deoparte deoarece ei sunt raportaţi cu lumea şi cu istoria.

"Nici nu aprind o făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă". Ce sens are obrocul şi lumina de sub obroc? Obrocul este o măsură, un fel de vas care conţine circa opt litri şi folosea la cântărirea grâului sau a orzului. Nimeni nu s-ar fi gândit vreodată să pună sfeşnicul sub obroc. Dar această expresie derivă de la cea de mai înainte: "Voi sunteţi lumina lumii". Cei din casă sunt toţi aceia care sunt aproape de ucenici, în raza acţiunii lor... e o anticipare a finalului misionar: "Faceţi lumină celor din casă!"... "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!" (Mc 16,15).

"Aşa - ca sarea, oraşul pe munte, lumina, făclia - să strălucească lumina voastră, ca să vadă faptele voastre bune şi să-l slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri".

Faptele bune înseamnă să fii sarea, lumina, cetatea de pe munte, făclia, viaţa bună a ucenicilor.

De la cuvânt la viaţă

Lanţul infinit

(Poveste)

Într-o zi, un copil se juca în casă. Mama îi interzisese, dar acesta nu a ascultat... şi astfel s-a întâmplat ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple: a spart vaza preferată a mamei cu mingea. Când s-a întors acasă mama, copilul a spus o minciună ca să scape de pedeapsă. I-a spus că fratele mai mic a spart-o. Mama s-a supărat foarte tare, a adunat cioburile de pe jos şi căuta să le lipească la loc. Ocupată şi îngândurată, a uitat să amestece mâncarea de pe foc, şi aceasta s-a ars. Când a venit tata acasă, nu mai era nimic de mâncare căci a trebuit s-o arunce. După ce s-a certat cu soţia din această cauză, a plecat la bar să-şi cumpere acolo ceva. Nervos cum era, s-a purtat urât cu vânzătorul de la bar. Sărmanul barman, s-a enervat şi, fără să vrea, a răsturnat ceaşca de cafea pe hainele unei doamne, murdărind-o. Doamna a urcat în maşină şi a pornit nervoasă spre casă să se schimbe, dar plângea atât de tare încât i se împăienjeneau ochii, şi, la un moment dat s-a tamponat cu o altă maşină. Şoferul nervos de tot, după ce s-a certat din plin cu femeia, luându-i toate datele pentru a le prezenta la poliţie, s-a îndreptat dezgustat spre locul său de muncă. Era profesor, şi, ca să vezi coincidenţă, era tocmai profesorul copilului neastâmpărat care a declanşat tot acest lanţ de neplăceri. Fiind deranjat de gălăgia copiilor, a pedepsit pe primul care i-a ieşit în cale. Şi cine să fie? Tocmai copilul neastâmpărat. Fără să se aştepte măcar, copilul neascultând de mama şi minţind, a dat început unui lanţ de certuri şi supărări. Acum plătea preţul consecinţelor a ceea ce făcuse.

Pentru dialog

- Cum a declanşat copilul lanţul de neplăceri?

- Câte persoane suferă din cauza neascultării lui?

- În ce mod suferă consecinţele a ceea ce a declanşat? Când se termină acest lanţ? În ce mod s-ar opri?

- Cum ai explica acest sfat: "Răspunde la rău cu bine!"?

- Te-ai gândit vreodată la consecinţele pe care le au acţiunile tale rele?

- De ce începe un astfel de lanţ?

- S-ar putea începe un lanţ de fapte bune?

- Dacă tu ai fi un personaj din poveste, cum ai întrerupe acest lanţ de rele pentru ca răul provocat să nu mai atingă şi pe alţii?

Răul este ca o procesiune: se întoarce întotdeauna acolo de unde a plecat!

Activitatea

Pe o foiţă de hârtie, fiecare copil va scrie acţiunile rele pe care le poate face un coleg de-al său. Apoi se vor lipi fâşiile, formând un lanţ de inele. Unul din grup va alege un inel, îl va citi cu voce tare, şi va trebui să spună ce va face dacă cineva i-ar face acea faptă rea. Dacă răspunde cu un alt rău, va lăsa lanţul aşa cum era, dacă va răspunde cu o faptă bună, atunci va rupe inelul. Toţi copiii din grup vor face acest lucru.

Variantă: în loc să scrie fapte rele, vor scrie acţiuni bune pe care i le pot face colegilor lor, astfel se va forma un lanţ de fapte bune. La sfârşit se vor lipi pe o planşă cu titlul: "Schimbă răul cu forţa binelui!".

În grupuri mici, pot fi invitaţi să compună o poveste asemănătoare: "Un lanţ de fapte bune".

Se poate adăuga un personaj în povestioară care să schimbe cursul răului făcând un bine.

» înapoi la cuprins «