» înapoi la cuprins «

Să fii fericit

"Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căci răsplata voastră este mare în ceruri!" (Mt 5,12).

Rugăciune / Cuvântul lui Dumnezeu

Mt 5,1-12

Propunere pentru reflecţii

Fericirile

Ne fac să ne gândim la vârfuri înalte.

Alcătuiesc un discurs revoluţionar.

Isus

Este autoritar. Pronunţă acest discurs concret, ca pe o propunere, chiar dacă angajant şi decis revoluţionar, pentru toţi, nu doar pentru un grup de elită şi, el, în primul rând le-a transformat în viaţă.

Ucenicul

Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor.

Sărac nu din punct de vedere economic. Sărac din punct de vedere biblic este cel care se goleşte de sine însuşi şi de pretenţiile de a-şi construi viaţa în mod autonom, ca să lase spaţiu şi intereselor lui Dumnezeu şi planului său. Sărac înseamnă umil.

Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.

Este problema ucenicilor care au la inimă cauza împărăţiei şi suferă pentru Biserică pentru că nu e sfântă precum ar trebui să fie, e împărţită sau chinuită. Plâng pentru păcatele lor care încetinesc sau împiedică o reînnoire profundă.

Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.

E vorba de persoane care nu domină, oprimă sau profită, care renunţă să-şi facă dreptate singuri cu violenţa şi pun totul în mâna lui Dumnezeu. Sunt persoane supuse, nu resemnate, simple, nu prostuţe. Realizarea acestei fericiri cere curaj, precum Isus, care de blând ce era, a fost dus la moarte, dar nu a iertat dezvăluirea falselor situaţii inventate de farisei cu privire la trăirea valorilor religioase, dar fără violenţă.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează pentru dreptate, căci ei se vor sătura.

Dreptatea este căutarea voinţei lui Dumnezeu. Trebuie, deci, cunoscută, căutată şi făcută vie în timpul zilei. Există o foame pe care omul nu o poate stăpâni singur. Este foamea spiritului şi a inimii, foamea de a fi aşa cum Dumnezeu ne vrea. Sunt activi în viaţa socială şi civilă.

Fericiţi cei milostivi, căci aceia vor avea parte de milă.

Mila este numele propriu al lui Dumnezeu. Cu milostivirea sa este definit angajamentul lui Dumnezeu pentru omenire care îl face să încheie o alianţă cu aceasta. Milostivirea este legătura divină pentru ca oamenii să poată găsi în ei înşişi imaginea de la început pe care păcatul a şters-o. Mila s-a făcut trup în persoana lui Cristos.

Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

Inima este centrul persoanei, scaunul inteligenţei, a voinţei, a afecţiunilor. Puritatea inimii face transparentă privirea. Răsplata este atingerea marii dorinţe de a-l vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu.

Pacea este cel mai mare bine al omului. Acolo unde lipseşte, omul e sărac. Pacea este o concepţie vastă care îl are pe Dumnezeu la origine şi a fost încredinţată oamenilor ca să fie apărată.

Pacea este împăcarea cerului cu pământul şi această împăcare a fost realizată de Isus cu învierea sa. Cel care se bucură de pace nu o poate ţine doar pentru sine.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor.

Seamănă cu a patra fericire: dacă acolo se caută dreptatea care corespunde cu voinţa lui Dumnezeu, aici se rezistă pentru ca această dreptate şi voinţă să devină primare (Mt 10,16-20).

Răsplata acestei fericiri este de o valoare deosebită: cerească.

De la cuvânt la viaţă

- Ce idee am eu despre fericire? Pot spune că sunt o persoană fericită? De ce? Dacă nu, care e cauza? Ce îmi sugerează discursul lui Isus?

- Care este fericirea în care mă regăsesc cel mai bine? De ce? În care nu mă regăsesc? De ce?

- Mă simt constructorul fericirii altora? Cum realizez acest lucru în familie, la şcoală?

- Am vreo reţetă proprie pentru fericire, pe care aş putea s-o comunic? De la cine am învăţat-o?

- Ce am învăţat astăzi?

» înapoi la cuprins «