» înapoi la cuprins «

Aici, după mine

"Iar ei, îndată, lăsând mrejele, au mers după el" (Mt 4,19).

Rugăciune

Ps 26

Cuvântul lui Dumnezeu

Mt 4,12-23

Propunere pentru reflecţii

Chemare

În toate religiile este omul cel care îl caută pe Dumnezeu... în creştinism este Dumnezeu cel care îl caută pe om.

El, din iniţiativa iubirii, mă cheamă să-l urmez. Dacă vreau să-l urmez, acesta este răspunsul pe care îl pot da. Acest răspuns este continuu şi durează o viaţă.

Isus

- Cheamă şi nimeni nu poate chema în locul lui.

- "Trece", în căutarea noastră, "ne vede" şi "ne cheamă".

- Este cuvântul lui Dumnezeu care s-a făcut trup, luminează ochii şi înveseleşte inima.

Ucenicul

- Nimeni nu poate răspunde în locul lui. Credinţa se joacă fără mijloace intermediare în raportul direct dintre mine şi el.

- Unde nu se ajunge zburând, se ajunge şchiopătând: drumul după Isus este anevoios şi în urcuş, comportă adesea neînţelegeri şi întârzieri. Trădări şi fugă.

- Are viaţa împlinită cu cea a învăţătorului.

- Este cel care exclamă: "Am fost prins de Isus Cristos şi de aceea alerg şi eu să îl pot câştiga".

- Îl ascultă, îl priveşte şi îl urmează pentru că îl iubeşte şi vrea să îl atingă şi să fie cu el.

De la cuvânt la viaţă

Cei trei fraţi

(Poveste)

Un tată foarte bolnav i-a adunat pe cei trei copii ai săi în jurul patului său ca să le vorbească. Cu mare greutate, a luat o cutiuţă ce conţinea trei seminţe, pe care le dădu fiecăruia, spunând: "Tot ceea ce veţi face acestor seminţe, vi se va face vouă!". Spunând acestea, a murit. Cei trei fii nu au înţeles ultimele cuvinte ale tatălui lor. Credeau că delirează şi nu ştie ce vorbeşte. Fiecare, deci, şi-a luat bobul de sămânţă şi s-a întors acasă.

Cel mai mare dintre fraţi a luat bobul de sămânţă, l-a pus într-o vază de cristal şi a aşezat vaza în camera cea mai frumoasă din casă. De fiecare dată când îl privea, îşi amintea de tatăl său iubit. Fratele mijlociu a pierdut bobul pe drum în timp ce se întorcea spre casă şi n-a fost prea îngrijorat din această cauză, deci nici nu l-a căutat. Fratele mai mic a vrut să ştie ce fel de sămânţă i-a dat tatăl său înainte să moară. A luat un vas, l-a umplut cu pământ şi a pus sămânţa acolo. Se îngrijea foarte mult de această sămânţă şi nu după mult timp a răsărit un trandafir.

Au trecut anii, şi fără să ştim cum, fiecăruia dintre fraţi i s-a întâmplat exact ce se întâmplase cu bobul de sămânţă. Fratele cel mare s-a îmbolnăvit de o boală ciudată care l-a ţinut la pat fără să mai poată ieşi din casă. Cel mijlociu s-a pierdut într-o pădure, pe când era într-o excursie şi nu a mai fost găsit niciodată. În schimb, cel mic, o ducea foarte bine. Făcea multe lucruri care îi plăceau cel mai mult, unul dintre ele era pasiunea pentru pictură. A făcut multe tablouri devenind renumit în toată lumea pentru frumuseţea lor. Operele lui au fost expuse în cele mai renumite muzee. Toate erau semnate cu un mic bobocel de trandafir, pus într-un colţ. Fratele cel mic, a fost singurul care a cultivat bobul de sămânţă încredinţat de tatăl înainte de moarte. De aceea i s-a întâmplat şi lui ceea ce i se întâmplase seminţei: a înflorit!

Pentru dialog

- Ce le-a spus tatăl înainte de a muri?

- Ce a făcut fiecare copil cu sămânţa pe care tatăl le-o încredinţase fiecăruia?

- Ce s-a întâmplat cu fiecare fiu?

- De ce îi mergea atât de bine fratelui mai mic?

- Ce li s-ar fi întâmplat fraţilor mai mari dacă ar fi ascultat de sfatul tatălui şi ar fi cultivat sămânţa?

- Dumnezeu a dat fiecăruia dintre noi o sămânţă pe care să o cultivăm. Ce fel de sămânţă ai tu? Ce fel de capacităţi sau înclinaţii ai tu? Ce te atrage cel mai mult? Ce ai prefera să faci?

- Ce li se întâmplă celor care neglijează sămânţa oferită?

Eşti ceea ce cultivi!

Activitatea

Printre altele, se face lista cât mai completă cu toate capacităţile pe care le pot avea persoanele. Printre cele exprimate, fiecare copil va căuta să individualizeze ce anume are el, apoi le va pune în comun. Ceilalţi ar putea adăuga capacităţile care, colegului lor, le-a scăpat. La sfârşit, nu are importanţă numărul capacităţilor, ci calitatea lor. Copiii vor putea apoi elabora un buletin de identitate în care vor pune capacităţile şi caracteristicile care îi identifică. Pe verso vor scrie cum trebuie cultivate aceste capacităţi ca să nu se piardă şi să aducă multe roade.

Se reprezintă material conţinutul acestei poveşti. Fiecărui copil i se dă un bob de sămânţă, diferit dacă e posibil, simbolul calităţii, a talentelor şi a vocaţiei pe care Dumnezeu a dat-o fiecăruia. I se va da fiecăruia un vas (pahar de plastic) sau se caută un vas mare pentru toţi în care să planteze diferitele bobiţe. Apoi trebuie să se informeze de tratamentul necesar şi de grija pe care s-o acorde plantei pentru ca aceasta să crească bine. Toate acestea îi va ajuta să constate că procesul este lent şi cere multă grijă, statornicie şi răbdare. Apoi li se va spune că şi cu persoanele este la fel. Catehetul-animator va scrie pe foi separate diferite vocaţii (medic, infirmieră, învăţător, profesor, artist, scriitor, mamă, tată, persoană consacrată: preot, soră, muncitor, conducător auto...). fiecare copil va trage unul dintre bileţele ca şi cum ar fi sămânţa lui şi apoi va explica cum trebuie să se îngrijească de această sămânţă pentru ca ea să crească, să înflorească şi să ajungă ceea ce e chemată să fie.

» înapoi la cuprins «