» înapoi la cuprins «

Cine este acesta?

(Identitatea lui Isus)

"Iată Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii" (In 1,29).

Rugăciune

Ps 39

Cuvântul lui Dumnezeu

In 1,29-34

Propunere pentru reflecţii

Cine este Isus?

Isus este Mielul lui Dumnezeu.

Ce înseamnă Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii? Isus este Mielul lui Dumnezeu care cu venirea sa ascultătoare şi opera sa ispăşitoare, rod al dragostei, iar păcatele ispăşindu-le personal, închide timpul de păcat şi realizează promisiunile lui Dumnezeu în timpul mântuirii.

Isus

- Vine spre Ioan care îl proclamă cu voce puternică.

- Vine de la Tatăl: "Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii".

- Nu e Mesia politic-triumfător, ci Mesia umil-suferind, care nu cunoaşte doar succese şi nu e înţeles de oameni.

- Este personajul necunoscut de care vorbeşte Ioan Botezătorul.

- Este superior lui Ioan pentru că era înainte de el, în preexistenţa sa divină şi în afara timpului şi a spaţiului.

Ucenicul (Ioan - noi)

- Este singurul care îl recunoaşte ca Mesia.

- Proclamă cu voce tare, în public cum l-a văzut pe Duhul Sfânt coborându-se asupra lui Isus.

- Are misiune cu valoare nu în ea însăşi, ci depinde de misiunea celui pe care îl mărturiseşte, al cărui înaintemergător este.

Situaţia şi evenimentele înconjurătoare

Duhul coboară asupra lui Isus şi "rămâne", posedându-l, ca şi dar al lui Dumnezeu în mod deplin şi stabil.

"Precum Fiul, care îşi are existenţa de la Tatăl, îl manifestă pe Tatăl tot la fel Duhul Sfânt, care îşi are existenţa de la Fiul, îl manifestă pe Fiul" (Sf. Toma).

Fiecare dintre noi este un credincios, asupra căruia se aşază Duhul Sfânt.

De la cuvânt la viaţă

Povestea pe care o prezentăm are o semnificaţie foarte simplă: în comportamentul unor oameni putem, uneori, descoperi semnificaţii şi motivaţii care ne pot ajuta să trăim mai bine, sau chiar ne pot apropia de marile semnificaţii religioase ale existenţei umane. Bineînţeles, acest lucru se întâmplă dacă noi avem răbdarea şi capacitatea de a ne da seama de "secretul" profund pe care oamenii îl poartă. Fără îndoială, mai există mulţi profeţi. Să ne întrebăm cu sinceritate şi loialitate dacă ştim să le percepem mesajul.

Secretul unei morţi

Într-o zi urâtă, în Împărăţia "Nu-Se-Spune" a venit un balaur oribil. Era sălbatic şi puternic. Fără milă a început să distrugă tot oraşul.

Tuturor le era teamă, nimeni nu mai ieşea din casă noaptea şi nici ziua. Uşile erau ferecate, copiii nu mai mergeau la şcoală şi nici la joacă.

Aceasta era o împărăţie de oameni simpli. Nu au avut niciodată probleme complicate de rezolvat. Au trăit întotdeauna în bună-înţelegere, aşa încât nu avuseseră nevoie să organizeze o armată.

Împăratul îi adună pe consilierii săi să le ceară un sfat. Toţi erau bătrâni şi înţelepţi, dar cazul era complicat. Se scărpinau în cap, sub pălărie... ca să găsească o soluţie. Chiar nu ştiau ce să facă.

În sfârşit, unul dintre consilieri îşi dădu cu părerea: "Sire, de ce nu trimiteţi împotriva balaurului armata dv. nobilă, armata de cavaleri?".

Regele răspunse: "Dar voi sunteţi armata mea nobilă, armată de cavaleri!"

"Oh, răspunse consilierul, înţeleg problema!"

"Să luăm în serviciul nostru cavaleri din armata altui rege", adăugă altul.

"Nu avem nici un ban să-i plătim", răspunse dezamăgit regele.

"Am găsit" strigă marele demnitar al curţii, care se credea cel mai inteligent dintre toţi. "Să ne organizăm o armată din poporul nostru".

"Dar nu sunt decât câţi va oameni simpli, liniştiţi şi paşnici, bieţi ţărani obişnuiţi, câţiva meşteşugari şi vânzători", răspunse regele.

"Stimulaţi de curajul dv., vor alcătui o armată minunată".

Zis şi făcut. Împărăţia "Nu-Se-Spune" putea avea de-acum o armată care să combată pe balaurul răutăcios.

Un ţăran tânăr

Decizia regală a fost anunţată în toate satele şi oraşele, casele şi câmpurile din împărăţie. Toţi oamenii, care nu erau împiedicaţi de dificultăţi particulare, nici prea bătrâni, nici prea tineri, trebuiau să-şi lase familiile şi să se înroleze în armata cea mare a regelui. Regele declară război împotriva balaurului. Poporul a răspuns cu hotărâre şi mult curaj. Toţi oamenii, înarmaţi până la gât, se îndreptau să lupte din răsputeri împotriva duşmanului fioros.

Toţi în afară de unul. Un tânăr ţăran, a refuzat să se înroleze în armată. Îi scrisese o scrisoare regelui, foarte plină de respect, în care sublinia că era o onoare foarte mare să fie invitat la o aşa demnitate, dar era nevoit să refuze. Era, zicea el, o fiinţă pacifică. Nu putea să lupte niciodată cu armele, nici măcar împotriva unui balaur. Spera ca Maiestatea sa, să-l înţeleagă, îi ura multă sănătate şi o viaţă lungă şi fericită.

Regele se înfurie. "Nimeni!", a explodat, "nu poate să refuze să intre în armata mea. Dacă toţi ar începe să gândească precum acest tânăr, nu ar mai fi nici o armată regală". Şi a dat poruncă să fie adus acest nesupus. Când l-a văzut, nu a putut să-şi ascundă mirarea în faţa tinereţii atât de minunate a acestui om.

"De ce refuzi să lupţi împotriva balaurului?", l-a întrebat regele.

"V-am explicat deja. Eu nu pot să lupt cu armele împotriva nimănui. Sunt un om pacific".

"Dar pacea cere ca noi să ne înarmăm împotriva balaurului celui rău".

"Domnia ta, eu am jurat să nu mă înarmez niciodată şi să lupt împotriva oricărei fiinţe vii!"

"Ai jurat? Dar cui ai jurat?"

"Zânei mele Bune", răspunse tânărul roşind, dar fără teamă.

"Cui?"

"Zânei mele Bune. Este Regina Înţelepciunii şi trăieşte într-o colibă lângă râu. Ea m-a învăţat totul, în copilăria mea. Eu o respect profund şi nu ucid nici o fiinţă vie".

Regele nu se gândea decât la armata sa şi luă hotărârea foarte repede: "Duceţi-l afară, şi-l ucideţi imediat!".

Soldaţii au ascultat porunca. Atunci când a fost cunoscută fapta, nimeni nu mai îndrăznea să se opună sau să refuze să intre în armata regelui.

Cum să oprim războiul?

Ceea ce a fost numit "războiul cu balaurul", a durat ani şi ani şi nu se mai termina. Împărăţia întreagă a fost distrusă. Războiul a durat atât de mult că au fost chemaţi să lupte şi fiii primilor soldaţi ai regelui. La început, soldaţii traversau împărăţia căutându-l pe balaur, dar n-au reuşit să-l găsească. Pur şi simplu a dispărut. Şi nimeni nu mai auzea vorbindu-se despre asta..., dar soldaţii au simţit gustul armelor. Petreceau mult timp răzbunându-se cu violenţă dacă era vreo neînţelegere între ei, soldaţii se luptau între ei. Până la urmă o parte a armatei se răsculă împotriva regelui, unindu-se cu marele demnitar care voia să fie rege. Mulţi oameni au murit.

După mulţi ani de luptă, regele şi marele demnitar, bătrâni amândoi, de-acum, se întrebau: "Cum putem pune capăt acestui război?". Pentru că e mult mai uşor să începi un război decât să-l opreşti.

Astfel, regele şi marele demnitar, într-o zi, s-au întâlnit să găsească o soluţie pentru oprirea teribilului masacru.

Un consilier bătrân, unul dintre puţinii rămaşi în viaţă, spuse: "Maiestate, îmi amintesc că am auzit vorbindu-se despre o zână care trăieşte într-o colibă, lângă râu. Dacă mergem s-o vizităm, poate ne spune cum să oprim războiul".

Zis şi făcut. Cei din serviciul secret al regelui, au găsit coliba mică şi ascunsă. Au bătut politicos la uşă, care numai uşă nu era şi au aşteptat cu răbdare. După un sfert de oră apare o femeie minunată cu părul de aur şi cu o haină colorată ca un curcubeu.

"Pe cine căutaţi?", întrebă zâna cu o voce deosebit de caldă.

"O, zână a înţelepciunii", spuse regele, "noi căutăm un mijloc care să ne ajute să punem capăt războiului".

"Dar eu am dat deja acest secret", răspunse zâna. Nu-l pot descoperi decât o singură dată. Întrebaţi-l pe omul căruia i l-am încredinţat".

"Cine-i acest om, ca să mergem să-l întrebăm?"

"E un tânăr ţărănel, un om pacific. Mi-a jurat să-mi respecte secretul pe care i-l încredinţasem. Nu ştiu cum se cheamă".

Marele demnitar se aprinse de ură şi strigă: "Eu ştiu de cine vorbeşte, e acel ţăran pe care dumneavoastră l-aţi condamnat la moarte! De tânărul care nu voia să se supună şi să se înroleze împotriva balaurului".

Regele rămase tăcut. Nu-l uitase pe acel tânăr plin de dorinţe nobile şi frumoase.

Marele Demnitar urlă şi mai tare împotriva regelui: "Ce aţi făcut, acum, noi nu o să mai ştim cum să oprim războiul. Noi n-o să mai cunoaştem secretul!".

Regele îşi scoase sabia şi el furios, apoi îl privi pe demnitar: "Greşeşti. Greşeşti cu adevărat. Secretul său, tânărul l-a descoperit, dar noi nu l-am înţeles. Cu moartea sa, el ne-a descoperit secretul vieţii".

Spunând acestea, regele a lăsat să-i cadă sabia la pământ şi a plecat calm şi încetişor.

Indicaţii catehetice

Experienţa ascunsă a poveştii

Orice persoană este în acelaşi timp o valoare şi un mister. În fiecare dintre noi există ceva ca un secret: suntem cu toţii purtătorii unui mesaj. Oamenii cu adevărat mari, poartă, scris în însăşi viaţa lor, un mesaj. Oamenii lui Dumnezeu devin chiar "transparenţa" lui Dumnezeu.

În povestea noastră secretul vital a fost încredinţat unui om care l-a "transmis" cu viaţa sa, prin coerenţa şi mai ales prin moartea sa. Alţii nu l-au înţeles, dar mai târziu, când au avut ocazia să se gândească mai bine, cineva a primit şi a înţeles mesajul.

Şi Dumnezeu s-a folosit totdeauna de oameni ca să "vorbească" oamenilor, ca să trimită mesaje oamenilor. Aceasta este misiunea profeţilor. Şi mulţi profeţi au mărturisit cu viaţa şi cu moartea lor secretul pe care îl duceau altora din partea lui Dumnezeu.

Acesta a fost şi destinul lui Isus: omul drept, Fiul lui Dumnezeu, care purta în sine secretul vieţii, şi l-a descoperit celor mici, celor care nu apelau la putere, ci la bunătate şi sinceritate. Isus ne-a descoperit secretul său cu discursul fericirilor: un discurs care răsturna logica tuturor celor puternici. Dar din acel moment mesajul său a devenit forţă irezistibilă şi Isus a înviat pentru că el însuşi era cuvântul vieţii. Iar cei care îl urmează devin mărturisitorii vieţii şi ai vieţii veşnice.

Balaurul este tot ceea ce tulbură viaţa. Este păcatul care există, şi care umblă şi intră în interiorul oricărui tip de viaţă, impunând dezordine şi pierderea păcii. Regele care nu vede şi nu înţelege suntem noi, când nu vrem să-l ascultăm pe Isus care ne arată care este calea de urmat şi care ne oferă un model de viaţă.

Toată viaţa lui Isus este cuvântul lui Dumnezeu spus oamenilor. Viaţa şi cuvântul lui Isus formează o unitate de neseparat: mesajul lui Dumnezeu spus oamenilor. Viaţa şi cuvintele lui Isus sunt vestea cea bună, evanghelia, alianţa pe care Dumnezeu nu a încheiat-o numai cu poporul lui Israel, ci, acum, cu întreaga omenire. Războiul este lipsa de pace în relaţiile de toate zilele (la şcoală, acasă, în grup, deci invidiile, dominarea, geloziile). O dată începută viaţa discordiei este greu să te întorci înapoi. Secretul este să-l privim pe Isus şi să-l luăm ca model. Acum, oriunde vedem un om, aparţinând oricărui popor şi oricărei religii, îi putem spune: Dumnezeu a spus pentru tine un cuvânt, un secret de viaţă: Isus care a trăit, a murit şi a înviat pentru tine este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine.

Pentru dialog

? Catehetul trebuie să se asigure că toţi copiii au înţeles bine desfăşurarea poveştii, mai ales finalul. Gestul regelui este foarte important.

? Faza a doua o constituie actualizarea poveştii.

- De ce regele şi-a alcătuit o armată?

- De ce refuză tânărul să se înroleze şi să lupte cu armele?

- Care era secretul care făcea să se termine războiul?

- Mai cunoaşteţi persoane care se comportă precum acest tânăr? Cine, de exemplu?

- Mai sunt şi astăzi persoane care poartă ascuns un secret? Ceilalţi îl recunosc?

- Care este secretul lui Isus?

- Care este secretul unui preot, a unei surori, pe care voi îi cunoaşteţi, al papei? Îl mărturisesc cu viaţa?

- Voi aveţi un secret? Care? Cărui război aţi putea pune capăt?

Nu e suficient să eviţi răul, dar trebuie să faci binele pe care îl poţi face.

Activitatea

Povestea poate fi pusă în scenă, actualizând pe cât posibil mesajul. Se poate folosi o planşă mare pe care să se găsească scrise cuvinte şi colaje, "profeţii" timpului nostru cu secretul lor şi marile secrete ale publicităţii (secretul frumuseţii, secretul prospeţimii etc.). În centru va fi aşezat, cu o evidenţă corespunzătoare, secretul lui Isus.

» înapoi la cuprins «