» înapoi la cuprins «

Indisolubilitatea Căsătoriei

Text biblic:

"De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup" (Gen 2,24).
"...Astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mt 19,6).

Magisteriu:

"Apoi este o iubire fidelă şi exclusivă până la moarte. Aşa o concep într-adevăr soţul şi soţia în ziua în care îşi asumă liber şi în deplină conştiinţă angajamentul unirii matrimoniale. Fidelitatea poate uneori să fie dificilă, dar că e întotdeauna posibilă şi totdeauna nobilă şi meritorie nimeni nu o poate nega. Exemplul atâtor soţi de-a lungul secolelor dovedeşte nu numai că ea e conformă cu natura Căsătoriei, ci că este totdeauna izvor de fericire profundă şi durabilă" (Enciclica Humanae vitae, 9).

Punct de plecare:

Cu toate problemele de astăzi, familia are în sine capacitatea de a trăi la potenţialul dorit de Dumnezeu.

Conţinut:

Familia, în planul voit de Dumnezeu este formată dintr-un bărbat şi o femeie, sinceri şi fideli unul faţă de celălalt şi credincioşi lui Dumnezeu, uniţi pe viaţă din dragoste, prin legământul sfânt al Căsătoriei şi care împlinesc bucuroşi rolul şi voinţa lui Dumnezeu pentru ei.

Aceasta poate fi una dintre descrierile cuprinzătoare şi foarte concisă a familiei ideale, care se călăuzeşte după voinţa lui Dumnezeu. Chiar dacă este complexă, fiecare element este indispensabil.

O definiţie mai simplă ar putea fi: "Familia este convieţuirea de comun acord a membrilor ei". Aceasta însă este departe de a răspunde nevoilor actuale sau de a oferi un standard după care să se ghideze cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, care se primeşte prin intermediul sacramentului Căsătoriei.

Definiţia prezentată va fi detaliată în continuare. Să observăm primele trei elemente care compun definiţia propusă. Vom face aceasta răspunzând la câteva întrebări.

- De ce trebuie neapărat să fie un bărbat şi o femeie? - Nu poate fi un bărbat şi două femei, sau doi bărbaţi?

Nu, deoarece modelul familiei este bine prezentat şi precizat încă de la început: un bărbat (Adam) şi o femeie (Eva). Orice altă formulă este împotriva acestui plan, ca atare, împotriva Creatorului. În acelaşi timp este şi împotriva membrilor familiei. Găsim în cartea Leviticului următoarele precepte: "Nimeni să nu se apropie de vreo rudă după trup, cu gândul ca să-i descopere goliciunea. Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeia; aceasta este întinare" (Lv 18,6.22).

Acestea sunt comportări anormale şi păcătoase. Rezultatul lor se regăseşte în relaţii rupte, intrigi, ură, ucideri, boli incurabile... Dumnezeu doreşte să protejeze omul de asemenea necazuri.

- De ce trebuie neapărat ca partenerii să fie credincioşi? Doi care se căsătoresc fără a fi credincioşi, nu pot forma o familie? Sau dacă se căsătoreşte un credincios cu un necredincios, nu formează o familie?

Orice bărbat şi orice femeie care se căsătoresc sunt o familie, dar pentru a putea tinde spre a fi după voinţa lui Dumnezeu, ei trebuie să fie credincioşi. Pentru a face să funcţioneze relaţiile interumane, trebuie să fie bună relaţia cu Dumnezeu, ca atare cei doi trebuie să aibă o credinţă puternică. Noi suntem asemenea unei lumânări care arde. Ne consumăm iubind, iertând, dăruind şi ajungem la un moment dat fără resurse. Aceste resurse pot fi extrase din iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi.

- Nu este prea mult spus "indisolubilitate"? - Adică pentru toată viaţa? - Niciodată nu se va putea desface legământul Căsătoriei? Această idee mă sperie. Dacă nu mă voi înţelege? Dacă se poartă urât cu mine? Dar dacă nu îl mai iubesc?

Căsătoria este, după relaţia cu Dumnezeu, legătura cea mai serioasă pentru viaţa pământească a unei persoane. Seriozitatea ei ne copleşeşte. Acesta este un argument foarte puternic pentru a o privi cu seriozitate maximă, atât înainte de a o începe, cât şi după aceea.

Întrebarea aceasta cere un răspuns pe măsură.

- Ce a făcut Dumnezeu când relaţia dintre Adam şi Eva nu a funcţionat bine? A creat o altă Eva sau un alt Adam? Nicidecum! Dumnezeu le-a explicat că de acum ei vor trebui să trăiască împreună, să muncească, să îşi rezolve singuri conflictele... până se vor întoarce în ţărână (cf. Gen. 3,16-19), adică până la moarte.

Sfânta Scriptură arată că aceste norme nu au fost respectate întotdeauna şi că mulţi au ales să trăiască după voinţa lor. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu şi-a schimbat proiectul.

Într-o discuţie a fariseilor cu Isus, legată de tema căsătoriei şi de obiceiurile instituite de Moise, Isus rămâne pe linia trasată încă de la început de Creator şi numeşte adulter convieţuirea cu o altă femeie atâta timp cât trăieşte propria soţie (cf. Mt 19,3-9).

Isus, neţinând cont de părerile fariseilor, îi orientează pe cei prezenţi spre origini şi le transmite următorul mesaj: Prin creaţie bărbatul şi femeia sunt părţi complementare. Prin căsătorie ei nu au devenit în mod simplu două persoane care convieţuiesc, ci un singur trup. A te gândi la despărţire este asemenea despărţirii membrelor unui trup. Lui Dumnezeu îi aparţine ideea complementarităţii celor doi, ca atare nimeni nu are dreptul să-i separe.

Isus este cât se poate de clar în privinţa adaosului fariseilor legat de permisiunea dată de Moise. El îi corectează spunând că Moise nu a poruncit, ci doar a îngăduit ca soţia să fie lăsată de bărbat. Şi aceasta unei generaţii de oameni împietriţi care urmau să moară în pustiu, din cauza împietririi inimii lor.

Dacă citim din cartea Deuteronomului, vom înţelege situaţia în care era poporul răzvrătit. Bărbaţii se despărţeau de soţiile lor din orice motiv, ca apoi, când vedeau că nu au făcut bine, să le ia din nou, şi acest joc de-a căsătoria şi de-a despărţirea continua (cf. Dt 24,1-4). Cartea de despărţire era un mod de a împiedica despărţirile atât de dese şi de moment.

Isus Cristos afirmă că modelul la care trebuie să privim nu trebuie să fie poporul evreu împietrit, ci familia de la început.

Prin introducerea precizării: "în afară de desfrânare" (Mt 19,9), Isus pare să după în confuzie pe cei prezenţi. Am putea înţelege că dacă într-o familie, unul dintre soţi îşi înşală partenerul sau partenera, celălalt soţ îl poate sau o poate lăsa, rupând astfel legământul sacru al Căsătoriei. Oricare ar fi interpretarea desfrânării (ca incest, păcat înainte de căsătorie sau în timpul ei), evreii aveau o lege care o pedepsea cu moartea. Ca atare, Isus pare să spună: "Dacă tot sunt interesaţi de elementele interpretabile din lege, ar trebui să le stăpânească întâi pe cele clare".

Dacă ţinem cont de pedeapsa cu moartea pentru femeia sau bărbatul care se desfrânează, precizarea lui Isus ar putea suna astfel: "Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de desfrânare (dând-o să fie ucisă cu pietre) şi ia pe alta de soţie, se desfrânează. Şi cine ia de soţie pe cea lăsată de bărbat (fără ca ea să se fi desfrânat, deci rămânând în viaţă) se desfrânează".

Ideea despărţirii în căsătorie este prezentată de asemenea de Marcu şi Luca. Cu toate acestea, clauza "afară de desfrânare" apare numai la Matei, pentru că el scrie evreilor care cunoşteau deja Legea. Marcu şi Luca scriu unor destinatari care nu aveau cunoştinţe despre Legea lui Moise. Pentru ei, o persoană care se desfrâna nu era ucisă. De aceea pentru ei nu se mai prezintă acea clauză care a fost înţeleasă bine de fariseii cu care discuta Isus, dar nu şi de romani sau greci. Pentru ei versetul este direct şi clar.

Mesajul lui Isus este atât de clar încât îţi trebuie subiectivism exagerat şi multă ingeniozitate să îi dai o altă interpretare.

În concluzie, căsătoria este pentru toată viaţa. Aşa a stabilit Dumnezeu şi aşa ne este nouă bine. Această idee nu trebuie să ne sperie, ci să ne dea siguranţă. Ştiind că nu există nici o scurtătură ai motivaţia şi concentrarea necesară pentru a face din familia ta nu un iad, din care să doreşti să evadezi, ci un rai de unde să nu vrei să pleci! Şi aceasta este posibil doar împreună cu Dumnezeu.

Pentru discuţii:

- De câte persoane este nevoie pentru ca o familie să fie după voinţa lui Dumnezeu?
- De ce soţii trebuie să fie credincioşi pentru a fi fericiţi?
- Ce se întâmpla, conform Legii, cu o persoană necăsătorită sau căsătorită care se desfrâna?
- Cui a dat dreptate Isus în discuţia cu fariseii?
- Cine are dreptul să despartă ceea ce a unit Dumnezeu?
- Cum vedeţi indisolubilitatea Căsătoriei în contextul în care în anumite medii este permisă cu atâta uşurinţă?
- Enumeraţi câteva motive pentru care doi soţi ajung să se despartă şi încercaţi să găsiţi soluţii împreună pentru a opri un astfel de act.
- Cine pierde şi cine câştigă în cazul unei familii dezbinate?

» înapoi la cuprins «