» înapoi la cuprins «

Partea a doua

Primul pas: Aşteptarea. Ecourile profunzimii umane

Cuvântul

"După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod, iată au sosit la Ierusalim nişte magi veniţi din Răsărit. Şi au întrebat: «Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă am văzut steaua lui răsărind şi am venit să ne închinăm lui». Auzind acest lucru, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. A adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristos. Aceştia i-au răspuns: «La Betleem, în Iudeea, căci iată ce a fost scris prin profetul: Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între locurile de seamă ale lui Iuda, căci din tine va ieşi un conducător, care va păstori poporul meu Israel». Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi, pentru a afla de la ei timpul precis în care li se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: «Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc, şi când îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să merg şi eu să mă închin lui». După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră răsărind mergea înaintea lor, ea a mers până ce s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. Ei, cum au văzut steaua, au fost cuprinşi de mare bucurie. Atunci, intrând în casă, l-au văzut pe copil cu Maria, mama lui. Apoi căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă. După ce au fost înştiinţaţi în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe un alt drum în ţara lor" (Mt 2,1-12).

Dorinţa

A-i ajuta pe tineri să trezească aşteptările cele mai profunde ale inimii lor, evitând riscul de a crede că o viaţă realizată înseamnă doar satisfacerea nevoilor.

Dialogul

De obicei atunci când ne prezentăm ne spunem numele şi, uneori, ceea ce am fost sau ceea ce suntem. De fapt, mai normal ar fi să ne prezentăm pornind de la dorinţele şi aspiraţiile noastre. Ce aşteptăm? Pe cine aşteptăm? Cum aşteptăm?

Magii pornesc în căutarea unei persoane pe care nu o cunosc, dar care este deja prezentă: Cristos s-a născut deja, chiar dacă ei nu l-au întâlnit încă. De multe ori contează mai mult căutarea decât descoperirea propriu-zisă. Psalmul 33 spune "cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic" şi nu "cine îl găseşte pe Domnul nu duce lipsă de nimic". Atitudinea faţă de viaţa noastră trebuie să fie ca aceea a unei mame care ştie că poartă deja în ea o viaţă nouă şi nu aşteaptă decât ca această viaţă să vină la lumină. Nu putem să trăim ca şi cum am dăruit deja tot ce avem, ci ca şi cum fiecare moment este potrivit pentru a experimenta viaţa în întreaga ei noutate.

Apoi este surprinzător să descoperim că Dumnezeu depăşeşte aşteptările şi planurile noastre: magii se aşteptau să găsească un rege maiestuos şi în schimb au întâlnit un copil adormit într-o iesle. Doar cine nu pune limită propriilor aspiraţii poate să primească surprizele lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este nevoie de o "răbdare evanghelică" alimentată de convingerea că Dumnezeu ştie când şi cum trebuie să ne facă binele.

În Amazonia există un arbore puţin cunoscut şi foarte frumos. Acesta are nevoie de 40 de ani pentru a da primul său fruct. Uneori şi cu noi este la fel: avem nevoie de foarte mult timp pentru a da unele roade, în ciuda faptului că noi dorim ca totul să fie repede şi uşor. Trebuie să învăţăm să aşteptăm, să sperăm şi... să acţionăm, deoarece aşteptarea nu trebuie să fie niciodată pasivă. Există timpul nostru şi timpul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ştie să ne aştepte. Dacă nu învăţăm acest stil de aşteptare riscăm să fim încătuşaţi de aşteptările noastre şi să sufocăm şi pe alţii. Aşteptările noastre şi visul pe care Dumnezeu îl are în ce ne priveşte sunt asemănătoare mai mult decât ne aşteptăm noi. El pregăteşte pentru noi o viaţă liberă, frumoasă şi plină de roade.

Trăirea

Jurnal de viitor

Activitatea constă într-un exerciţiu de imaginaţie în care se cere membrilor grupului să scrie pe o foaie de hârtie, fără a o semna, cum ar vrea să fie viaţa lor peste 10 ani. Adică să completeze o pagină de jurnal din viitor! După ce scriu toţi se strâng foile, se amestecă şi apoi se împart din nou membrilor grupului. Fiecare este invitat să descopere cui îi aparţine respectiva pagină de jurnal şi să comenteze ceea ce este scris. Se poate continua cu o reflecţie de grup despre aşteptările şi dorinţele prezentului şi despre alegerile care se fac în prezent pentru a pregăti momentele importante din viitor.

"Cuvântul aşteptare indică tocmai starea din turnul de veghe. Acesta este locul observării, al străjii. A aştepta indică deci a fi atent dacă vine cineva, a observa tot ce ne înconjoară. Aşteptarea provoacă în noi două atitudini: lărgimea privirii şi atenţia faţă de clipă, faţă de ceea ce trăim, faţă de persoanele cu care vorbim. Aşteptarea dilată inima. Când aştept eu simt că nu îmi sunt suficient. Fiecare dintre noi ne dăm seama de acest lucru atunci când aşteptăm un prieten sau o prietenă. Privim ceasul în fiecare secundă pentru a vedea dacă nu a sosit timpul. Aşteptarea ne face să ieşim din noi înşine şi să ne îndreptăm spre cel care atinge inima noastră, cel care face să ne bată mai tare inima răsplătind aşteptarea" (Anselm Grün).

» înapoi la cuprins «