» înapoi la cuprins «

Familia, de la dorinţa lui Dumnezeu la realitate

Text biblic:

"Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor a crescut pe pământ şi că toate gândurile şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, i-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ" (Gen 6,5-6).

Magisteriu:

"Iubirea conjugală cere soţilor o conştiinţă a misiunii lor de o «paternitate responsabilă», asupra căreia, pe bună dreptate, se insistă atât de mult astăzi şi care trebuie să fie corect înţeleasă. Ea trebuie considerată sub diverse aspecte legitime şi legate între ele" (Enciclica Humanae vitae, 10).

Punct de plecare:

Familia s-a îndepărtat atât de mult de planul voit de Dumnezeu. Cu toate acestea, ea încă mai are la îndemână resursele necesare pentru a reveni la harul şi binecuvântarea cu care a înzestrat-o Dumnezeu încă de la început.

Conţinut:

Fără îndoială că familia a devenit extrem de importantă pentru că a fost şi este dorită de Dumnezeu. De asemenea ea este cadrul în care omul ajunge împlinit şi prin care influenţează societatea.

Vom face acum o radiografie a familiei mileniului al treilea, din dorinţa de a vedea exact starea ei, urmând a căuta rezolvarea pentru problemele descoperite.

Dacă familia a început frumos, continuarea dezvoltării ei a fost una tristă. Omul a ales să nu asculte de Dumnezeu, dând crezare mesajului diavolului: "Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Gen 3,5b). Această promisiune a fost o minciună. Adam şi Eva nu au cunoscut binele şi răul ca Dumnezeu, ci au cunoscut răul prin experienţă, devenind robii lui, iar binele a rămas doar o amintire.

Acelaşi duşman continuă să asalteze şi astăzi familiile din ce în ce mai mult şi mai nemilos. Astfel asistăm la următoarele realităţi: majoritatea copiilor nu au un exemplu de urmat, părinţii lor nefiind acasă, iar atunci când sunt, nu au timp pentru copii; mulţi copii au un singur părinte, acesta fiind divorţat sau separat din cauza anumitor probleme familiale sau a plecării în străinătate; educaţia copiilor este influenţată negativ de emisiunile de la televizor sau de internet.

Sunt atâtea aspecte negative pe care le presupune acceptarea şi consumul excesiv al mass-media, cu tot ceea ce ţine de ea: presă scrisă, televiziune, radio, internet. Printre ele pot fi amintite doar câteva, precum: mitul sexului sigur şi al libertăţii sexuale, lipsa respectului pentru părinţi, prin folosirea de expresii jignitoare sau chiar de injurii; propagarea convieţuirilor libere, fără legământul pe care îl presupune sacramentul Căsătoriei; propunerea divorţului ca metodă de rezolvare a disensiunilor din familie, în detrimentul dialogului şi al înţelegerii reciproce; violenţa domestică; precum şi multele anomalii precum: avortul, homosexualitatea, eutanasia etc.

De multe ori, pe ecranele noastre de la televizor asistăm la un spectacol sumbru şi strigător la cer.

Este îngrijorătoare această crudă realitate şi este imperios necesar să căutăm cauza. Desigur că de la Adam încoace toţi suntem experţi în a ne scuza şi a da vina pe alţii. Cea mai veche scuză sună aşa: "Nu eu, ci femeia pe care mi-ai dat-o", sau "Nu eu, ci şarpele..." Ideea este clară, întotdeauna altcineva este vinovat.

Pentru toţi cei care citesc Sfânta Scriptură, cauza este una singură şi se găseşte în îndepărtarea voită de Dumnezeu, în păcat. El rupe relaţiile omului cu Dumnezeu şi semenii, el duce la izolare şi înstrăinare, el aduce ruşine, durere şi moarte. Familia prinsă în mreaja păcatului este cu siguranţă sortită pierzării, în timp ce aceea în care Dumnezeu ocupă primul loc este plină de binecuvântare şi de har. Aceasta nu înseamnă că din astfel de familii lipsesc greutăţile, nu lipsesc, ba pot fi şi mai multe decât într-o familie fără Dumnezeu, dar sunt înţelese dintr-un alt punct de vedere, acela al lui Dumnezeu.

Există o soluţie urgentă pentru rezolvarea acestei situaţii, iar când spun "soluţie urgentă", mă refer la primul lucru pe care ar trebui să îl facă fiecare, pentru a schimba starea de fapt. Soluţia este refacerea relaţiei cu Dumnezeu.

S-ar putea obiecta: "Eu nu am nimic cu Dumnezeu, eu am ce am cu partenerul, cu părinţii sau cu copiii mei".

Sfânta Scriptură afirmă că prima relaţie care suferă în urma păcatului este relaţia cu Dumnezeu: Iosif, când a fost ispitit de soţia lui Putifar a exclamat: "Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"(Gen 39,9); David, în urma păcatului său mizerabil, mărturiseşte: "Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit şi am făcut ce este rău împotriva ta..." (Ps 51,4).

În urma ruperii acestei relaţii primordiale, toate celelalte relaţii suferă. Despărţit de Dumnezeu iei decizii greşite, spui vorbe necontrolate, răneşti şi nu ai putere pentru reconciliere.

Prima persoană cu care trebuie să-ţi refaci relaţia este Dumnezeu, şi aceasta din mai multe motive: cu Dumnezeu este cel mai uşor să te împaci, pentru că el te iubeşte necondiţionat şi deja te aşteaptă; când Dumnezeu te iartă în sacramentul Spovezii, îţi dăruieşte şi capacitatea de a ierta; Dumnezeu nu numai că te iartă, ci te şi transformă. Tu poţi avea un nou început real în relaţiile tale.

Refacerea relaţiei cu Dumnezeu implică: recunoaşterea păcatului, regretul sincer, propunerea de a nu mai păcătui, mărturisirea şi împlinirea pocăinţei date de către duhovnic.

Pentru discuţii:

- Ce contează în familia voastră pentru a-i menţine echilibrul?
- Ce faci pentru familia ta, pentru ca ea să fie întotdeauna o comunitate de iubire şi înţelegere reciprocă?
- La capitolul iertare, îţi place să fii iertat şi să ierţi sau îţi este indiferent? Ce înseamnă pentru tine iertarea?
- Cum a fost familia voastră la începutul întemeierii ei şi ce mai păstrează astăzi din ce a fost frumos atunci?
- Cum vezi în familie datoria de a oferi şi de a primi dragoste?
- Care din păcatele următoare contribuie mai mult la deteriorarea atmosferei din familie: infidelitatea, lipsa de sinceritate, lipsa de dialog, gelozia, violenţa fizică, violenţa psihică sau de limbaj, dorinţa exagerată de înavuţire, lipsa de respect etc.?
- Ce faci pentru a te obişnui să fii o persoană care are relaţii bune cu Dumnezeu şi cu aproapele?

» înapoi la cuprins «