» înapoi la cuprins «

Al cincilea pas: Martor al solidarităţii. O inimă şi un suflet

Cuvântul

"Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie" (Fap 4,32-34).

"Dar un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soţia lui, a vândut un ogor şi, cu complicitatea soţiei, a reţinut din preţ şi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. Atunci, Petru i-a zis: «Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să reţii din preţul ogorului? Oare n-ar fi rămas al tău, dacă nu l-ai fi vândut, şi, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziţia ta? Cum ţi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu»" (Fap 5,1-4).

Dorinţa

A-i ajuta pe tineri să înţeleagă că au o datorie faţă de binele aproapelui. Caritatea şi solidaritatea trebuie să caracterizeze viaţa creştinului.

Dialogul

Cartea Faptele Apostolilor descrie prima comunitate creştină. Aceasta era caracterizată de o profundă comuniune şi de o atenţie exigentă faţă de binele fiecărei persoane în parte. Acesta este un alt semn al prezenţei Duhului Sfânt care transformă inimile creştinilor, modelându-le după inima lui Cristos care s-a îngrijit de cei mai nevoiaşi.

În contextul în care "nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute şi îl puneau la picioarele apostolilor", Anania şi Safira fac şi ei la fel..., dar nu în totalitate. Vând pământul lor şi încredinţează suma apostolilor... nu înainte însă să îşi oprească o mică parte. Păstrează pentru ei ceea ce, de fapt, era al lor; nu nedreptăţesc pe nimeni. Totuşi Petru foarte dur le spune că în modul acesta l-au minţit pe Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este solidaritate deplină şi totală, deoarece este viaţa lui Cristos care şi-a sacrificat în totalitate existenţa pentru a-i mântui pe oameni. Cristos nu a pus nimic de o parte, nu a reţinut nimic pentru sine, ci a dăruit totul pentru ca noi să avem viaţă din belşug. De aceea solidaritatea are exigenţele sale: trebuie să fie totală, ca şi libertatea.

Trăirea

Activitatea constă într-un dialog în cadrul grupului care poate să aibă ca punct de plecare analiza situaţiei din propria comunitate parohială, în care, fără îndoială, există persoane care au nevoie de ajutor, de solidaritate, de o manifestare a carităţii. Se pot identifica modalităţi concrete prin care se poate veni în ajutorul acestor persoane. Un alt punct de discuţie ar putea fi raportul dintre solidaritate şi discriminare.

"Cea mai frumoasă călătorie care se poate face aici pe pământ este aceea de a ne îndrepta unul spre celălalt" (Paul Morand).

"Iubirea creează persoana iubită" (Abraham Maslow).

"În ziua în care nu veţi mai arde de iubire, alţii vor muri de frig" (François Mauriac).

» înapoi la cuprins «